Ursii și vânătorii
Copii de 16-17 ani stau culcați, nemișcați pe podea. Un băiat încearcă să îi facă să reacționeze. La început îi înghiontește, apoi devine din ce în ce mai dur. Jocul este un exercițiu de actorie obișnuit, conceput pentru a crește rezistența actorilor, făcându-i în același timp subiecți manevrabil, consolidând omnipotența regizorului.
Dar modul în care tinerii din trupa Osonó de atunci au efectuat exercițiul din Vârghiș, în vara anului 2006, i-a marcat pe mulți dintre ei până în ziua de azi și a cauzat traume în generații de actori.
Ideea jocului este că există un urs care trebuie să-i determine pe cei culcați să reacționeze; ei sunt „vânătorii” și se prefac că sunt morți. Oricine reacționează este eliminat, iar ursul câștigă. Elevii știu deja la ce se așteaptă: după ce coordonatorul lor, Misi Fazakas, le explică regulile, una dintre fete îi spune tipului care joacă rolul ursului la coborârea de pe scenă: „Te rog să nu-mi dai chiloții jos, sunt la menstruație”.
Ursul este un băiat în vârstă de 17 ani, din care radiază o sexualitate puternică adolescentină. Misi Fazakas, directorul companiei Osonó, știe foarte bine acest lucru. El însuși este acolo doar ca spectator, fără să intervină. Nu există alți adulți în spațiu, cu excepția asistentului de regie, un tânăr student. Până de curând, și el a fost membru al trupei Osonó.
Ursul face tot ce poate pentru a-i face pe vânători să reacționeze, dar aceștia sunt dresați, rezistă cu încăpățânare. Chiar și atunci când ursul îi dezbracă pe rând. Chiar și atunci când le toarnă gulaș rece în gură sau îl împrăștie pe trupurile lor. Chiar și atunci când toți sunt goi și ursul îi pipăie pe toți la rând.
Fazakas nu scoate nicio vorbă.
Toate acestea durează ore întregi. În cele din urmă, ursul este înfrânt. Mai târziu, el le spune vânătorilor că, atunci când a început să dea jos pantalonii ultimei sale tovarășe, cea mai tânără membră a trupei, o fată de 15 ani, și a privit-o în ochi, și-a pierdut sângele rece. S-a dezbrăcat și el pentru a nu fi diferit de tovarășii săi și s-a întins între ei.
Când îl rugăm pe Fazakas, 19 ani mai târziu, să reacționeze la asta, el spune că au moștenit acest exercițiu de la actorii mai în vârstă și că nu a mai folosit acest joc dramatic de 15 ani. El susține că există un dialog în cadrul profesiei cu privire la modul în care practicile teatrale care erau obișnuite în urmă cu 20 de ani sunt considerate acum abuz. El susține, de asemenea, că și în acest caz, au discutat la sfârșit despre cele întâmplate, iar unii participanți au avut parte de o experiență cathartică, dar apoi Fazakas a simțit că ar putea merge într-o direcție greșită și de aceea, asta a fost o ocazie unică, care nu s-a mai repetat.
Scena de mai sus ilustrează foarte clar spiritul care domnea în trupa Osonó.
Tinerii erau radical dedicați activității lor, crezând că arta pe care o creau era deosebit de importantă pentru oameni: vizionarea unui spectacol al trupei Osonó îți schimbă viața.
Osonó avea deja o reputație bună la începutul anilor 2000, în special în Sfântu Gheorghe. Trupa de teatru de tineret era de pe atunci net superioară altor trupe de teatru din Transilvania în ceea ce privește profesionalismul și calitatea, fără să fi avut încă parte de marile succese critice care urmau.
Exercițiul de mai sus a făcut parte din procesul de pregătire a următoarei lor reprezentații. Acest spectacol va fi primul succes furtunos al companiei care va depăși granițele orașului: Fragmente din poveștile rătăcirii.
Dacă repetițiile sunt dure, și prima lună e la fel.
Există un moment în spectacol în care conducătorul jocului dă ordine, iar ceilalți actori trebuie să le execute. Conducătorul jocului devine din ce în ce mai sadic cu fiecare reprezentație, elevii se abuzează reciproc, iar publicul privește. Chiar și atunci când un personaj trebuie să pupe fundul celuilalt. De asemenea, când cineva trebuie să defecheze pe scenă pentru că nu înțelege ce îi cere publicul (un salt devine un rahat). Acest lucru este prea mult pentru chiar și pentru Fazakas, care îi stabilește niște limite conducătorului de joc. Dar spectacolul se joacă timp de mai mulți ani, iar imaginația multor pretendenți la titlul de conducător al jocului a luat-o razna de-a lungul anilor.
Există și alte ciudățenii în procesul de pregătire. De exemplu, există două tabere separate pentru cei care sunt implicați în acest proces de repetiții. Cea de mai sus are loc la Vârghiș, dar uneori se mută în sala festivă a Liceului Mikes Kelemen și repetă de dimineața până seara timp de o săptămână: spectacolul este alcătuit din exerciții de improvizație, iar Fazakas pune în ordine scenele rezultate la final. În timpul meselor, se vorbește liber, se ascultă muzică clasică, iar tinerii și liderul lor împart mâncarea în tăcere.
O scurtă istorie a trupei Osonó
Trupa Osonó s-a lansat la început pe bază de voluntariat la Liceul Teoretic Mikes Kelemen din Sfântu Gheorghe în 1993, mai întâi sub îndrumarea lui András Salamon, profesor de limba maghiară, fiind preluată de Misi Fazakas în 1998, care s-a oferit voluntar să organizeze trening-uri, repetiții, spectacole și tabere.
Fazakas a început să țină cursuri în calitate de actor la Mikes între 2001 – 2007, o oră sau două pe săptămână, în funcție de gradul de interes al elevilor. Cu timpul a devenit foarte popular în rândul elevilor, iar între 2007 și 2008 a organizat activități opționale de 7 ore pe săptămână, iar între 2008 și 2009 de 3 ore pe săptămână.
Relația cu Mikes s-a încheiat în 2010, până atunci spectacolele fiind susținute tot acolo. Se pare că motivul plecării a fost că sala festivă s-a dovedit prea mică pentru decorurile spectacolelor Osonó.
În același timp, actorul a fost și coordonatorul secției de teatru de la Liceul de Arte Plugor Sándor din 2000 până în 2023, când a demisionat. În 2017, Osonó s-a mutat din Sfântu Gheorghe, iar Fazakas făcea naveta între Budapesta și orașul din Secuime. Acesta și-a susținut modular cursurile la liceul de arte.
Fazakas a predat de asemenea cursuri de actorie și la Școala Populară de Artă a Consiliului Județean Covasna între 2007 și 2014.
Cei care l-au cunoscut pe atunci îl caracterizează ca fiind fanatic
La acea vreme, mulți dintre elevi au devenit membri ai trupei Osonó prin intermediul cursului opțional de artă dramatică ținut de Fazakas la Liceul Teoretic Mikes Kelemen.
Fazakas era o persoană foarte deschisă, vorbeea liber cu copiii despre orice, iar aceasta era o atitudine pedagogică neobișnuită nu doar cu 20 de ani în urmă. Fazakas a mers chiar atât de departe încât a ținut el însuși un curs de educație sexuală în sala festivă a Liceului Mikes, împreună cu un psiholog sexual invitat.
Cei care l-au cunoscut la vremea respectivă îl descriu ca fiind fanatic. Credea cu tărie în teatru și dădea totul pentru atingerea catharsisului. A făcut facultatea la Târgu Mureș, după care s-a întors la Sfântu Gheorghe, în a doua jumătate a anilor ’90, a preluat trupa de teatru pe care celebrul profesor de maghiară din oraș, András Salamon, o conducea rapsodic, adică trupa se coagula uneori pentru câte un spectacol, alteori lua o pauză.
Tradiția teatrală este foarte puternică la Sfântu Gheorghe
Tinerii din clasa intelectuală de mijloc din localitate s-au socializat printr-un teatru cu un limbaj puternic și modern, iar acest lucru i-a inspirat pe mulți. Nu este o coincidență faptul că tinerii din Sfântu Gheorghe s-au orientat – și încă se orientează – în mod organic către oportunitățile teatrale.
Fazakas a preluat trupa de teatru în 1998, în calitate de actor profesionist. A luat Osonó în serios și mulți tineri au vrut să se alăture. A ieșit din mâinile lui László Bocsárdi, iar mai târziu elevii care au avut ocazia să-l vadă pe directorul teatrului din Sfântu Gheorghe, unul dintre cei mai cunoscuți regizori din Transilvania, au putut observa că Fazakas s-a inspirat mult din metodele sale. Ceea ce deosebea fundamental Osonó de alte companii teatrale de tineret era faptul că Fazakas, care avea un excelent simț pedagogic, nu o conducea pur și simplu la nivel de liceu. Ulterior, mai mulți foști membri ai trupei Osonó au recunoscut exercițiile făcute cu trupa de teatru mai târziu când au ajuns în anul I și II la Facultatea de Teatru.
Tabere și dureri
Exercițiul cu ursul a avut loc într-o tabără. Aceste tabere aveau niveluri diferite. Nivelul de bază era deschis oricăror tineri interesați de actorie. Acestea erau, de obicei, ocazii care reprezentau bine trupa Osonó din punctul de vedere al marketingului, iar elevii plecau acasă, de regulă, cu o experiență pozitivă după ce învățaseră tot felul de exerciții de actorie și creaseră scene într-un mod ludic, folosind tehnici de improvizație.
Dar cealaltă tabără, deschisă doar membrilor trupei Osonó, era mult mai dură. Antrenamentul actorilor trebuia să fie pregătit cu spartanic, iar cei care nu puteau ține pasul erau supuși unor remarci umilitoare și cinice. Mai multe persoane susțin că încă suferă de probleme fizice din cauza lipsei de pregătire, a echipamentului sau a suprasolicitării. Un bărbat în vârstă de 30 de ani, de exemplu, acuză problemele acute la genunchi din cauza participării la aceste activități.
Fetele participante la Osonó
au resimțit apartenența loc sexuală ca un dezavantaj în cadrul grupului. Despre asta vom vorbi mai târziu. Fazakas critica adesea aspectul fetelor. O membră Osonó a povestit cum, în timpul pregătirii unei piese, a slăbit 10 kg pentru a intra într-o rochie. Când discuta cu colegele ei că poate rochia ar trebui modificată, Fazakas a intervenit și a spus că nu se pune problema, că trebuie să încapă în ea. Fata de 16 ani ajunsese de la 54 de kilograme la 44 de kilograme în acele săptămâni.
Existau sancțiuni drastice pentru întârzieri; toată lumea știa asta. Cu toate acestea, existau situații când cineva întârzia. Uneori nu pentru că erau leneși, ci pentru că erau de serviciu la bucătărie și voiau să facă un duș înainte de repetiție, sau pur și simplu pentru că erau prea multe vase de spălat și întârziau. În astfel de cazuri, cel care întârzia sau uneori întregul grup trebuia să facă genuflexiuni proporționale cu întârzierea. Nivelul pedepselor creștea de la o zi la alta pe parcursul taberei.
Severitatea pedepselor este ilustrată de o înregistrare video realizată în 2012 într-o tabără pentru elevii care intrau în clasa a IX-a. De la minutul 3:22, băieți de 14 ani, dintre care mulți nu făcuseră niciodată un antrenament serios în viața lor, au fost forțați să execute 330 de genuflexiuni pentru că au întârziat.
În răspunsurile sale, Fazakas susține că această metodă de încurajare a punctualității în tabere a fost la început o activitate amuzantă și populară în rândul participanților, ceilalți făcând genuflexiuni împreună cu întârziații, concurând între ei pentru a vedea cine poate face mai multe genuflexiuni. Ulterior, însă, această pedeapsă nu a mai fost motivantă și nici nu s-a mai bucurat de susținere, fiind abandonată. A funcționat, spune el, până când participanții la tabără au acceptat.
Această tabără a fost extrem de solicitantă pentru copii:
cinci zile în școala din Chichiș, fără apă caldă, fără dormitor separat, antrenamente foarte intense de dimineață, apoi tot felul de exerciții de actorie, improvizații. Ar fi fost obositor chiar și pentru sportivi. Iar când se terminau cele cinci zile, tinerii trebuiau să se întâlnească cu clasele mai mari într-o altă localitate: mergeau pe jos 18 kilometri din Covasna până la Comandău, unde petreceau două zile, apoi se întorceau tot pe jos în oraș.
Unii au fost atât de epuizați încât nu au mai rezistat și au făcut autostopul pe câte o porțiune de drum. Acest lucru s-a și aflat. Cum tabăra fusese la sfârșitul verii, prima oră a început în toamnă printr-o întâlnire convocată de Misi pentru „cei mici și cei mari de la actorie”, adică pentru elevii din clasele a IX-a și a XI-a, mustrându-i referitor la ce fel de oameni erau ei, că pe ei nu se putea conta. Șantajul psihologic a continuat ore în șir, mergând chiar până la a spune că dacă Fazakas ar fi trebuit să apere Transilvania cu acești copii, nu ar putea s-o facă pentru că nu se putea conta pe ei.
Spațiul teatral și abuzurile
Spațiul teatral este foarte propice pentru abuzuri, deoarece deseori dizolvă limitele individului. Întregul sistem de instruire se bazează pe transformarea actorilor în indivizi maleabili, iar regizorii își permit foarte multe în privința mijloacelor.
În tradiția teatrului transilvănean, există încă relativ puține producții care se nasc ca un proces creativ democratic. Percepția dominantă este încă aceea că autoritatea și geniul regizorului penetrează în produsul final. Însă celor care sunt formați prin urlete și umilințe le este greu să-și clădească limitele în interiorul lor pentru a putea observa când sunt lezați sau, cel puțin, să construiască autoritatea în interiorul lor pentru a confrunta agresorul. E plin podul de povești despre regizori-vedetă care aruncă cu recuzită în actori, sau chiar povești despre regizori-directori, dar acestea nu devin niciodată publice. În orice caz, autorul acestui articol a aflat despre mai multe abuzuri similare în instituțiile maghiare din Transilvania și România, fără să fi lucrat vreodată în astfel de structuri și având o perspectivă asupra lor doar prin intermediul cunoștințelor sale și ca spectator laic.
În sistemele teatrale, o anumită formă de violență este încă foarte larg acceptată. Teatrele sunt adesea foarte ierarhizate: regizorul (sau managerul) este custodele „viziunii”, iar toți ceilalți îi sunt subordonați. Această structură îi permite regizorului să obțină cu ușurință o putere excesivă asupra celorlalți, în special asupra actorilor și membrilor mai tineri și mai puțin experimentați ai echipei.
Creația dramatică este adesea un proces intens din punct de vedere emoțional, care testează limitele personale. Auzim adesea fraze de genul „asta-i ceea ce trebuie pentru a juca rolul”, „așa se naște marea artă”, „nu există spectacol bun fără sacrificiu”. Această retorică poate normaliza manipularea, umilirea sau chiar abuzul sexual.
Această profesie este extrem de saturată și imprevizibilă
Din cauza concurenței pentru roluri și posturi, mulți se tem să spună „nu”, să depună plângeri sau să vorbească deschis despre nemulțumirile lor, deoarece acest lucru le-ar putea periclita cariera.
Trupele de teatru sunt adesea lumi închise. În absența unui control extern real (de exemplu, coduri de etică, posibilități de investigare independente, canale sigure de sprijin), abuzatorii pot scăpa cu ușurință de răspundere. Se pot ascunde și în spatele „libertății artistice” sau al „genialității personale”.
Cultul marilor maeștri ai teatrului poate contribui, de asemenea, la ascunderea abuzurilor. Dacă toată lumea știe că un regizor celebru este „dur”, „extremist”, „genial, dar are un caracter dificil”, victimele simt adesea că „astea merg mână-n mână”.
Osonó: secta sfântului teatru
Pentru ca un abuzator să poată agresa în mod eficient și pe termen lung, este necesar ca în cadrul grupului să existe cât mai puțină rezistență. În acest scop, el trebuie să elimine coeziunea grupului, adică să exercite un control cât mai mare asupra întregului grup.
Pe de altă parte, trebuie să izoleze cât mai mult oamenii pe care îi controlează de lumea exterioară.
Nu e deloc întâmplător faptul că apar frecvent știri despre secte religioase care își abuzează membrii, iar lumea exterioară le urmărește cu groază și nu înțelege cum a reușit liderul sectei să-i convingă pe membri să renunțe complet la ei înșiși.
Și nu este o coincidență că mulți dintre cei care vedeau din exterior cu câtă dedicație se implicau colegii lor în Osonó au asociat trupa cu o sectă. S-a întâmplat că au încercat să le explice prin baruri, urlând, că în Osonó sunt abuzați, dar membrii trupei repetau cu fermitate răspunsul pe care Misi Fazakas li-l băgase în cap, cum că „teatrul e sfânt” – acestea sunt vorbele lui Fazakas – implică sacrificii și că oamenii obișnuiți nu pot pricepe ce fac ei.
Să nu formeze cupluri
Prietenii puteau să le spună lucrurile acestea atâta timp cât membrii trupei Osonó puteau merge în cârciumi. Regulile nescrise sau nedeclarate deschis s-au înmulțit de-a lungul anilor. La început, s-a impus „doar” ca membrii trupei Osonó să nu formeze cupluri între ei. Fazakas a justificat această decizie prin faptul că cei care intră într-o relație sunt mai puțin atenți și nu iau munca suficient de în serios. Dacă doi membri ai trupei încălcau această regulă, Fazakas îi lua în vizor, glumea mult pe seama lor și le făcea remarci ironice și jignitoare.
Ulterior, au fost introduse mai multe reguli. Nu trebuie să ne imaginăm că era vorba de un cod etic scris, ci mai degrabă de o serie de parabole despre care Fazakas ținea adesea predici și le folosea adesea în cadrul orelor de actorie, despre viață, artă și existență, care durau adesea ore întregi, descriind cu ironie și dispreț lucrurile pe care voia să le interzică studenților.
Astfel, odată cu trecerea anilor, în cadrul grupului au devenit demni de dispreț, spre exemplu, cei care-și petreceau timpul cu alții la Tein, considerat barul cultural al orașului, deoarece acest lucru
nu era demn de un membru Osonó.
Fazakas nu avea, evident, nimic împotriva consumului de alcool, în schimb, fumatul era interzis (cel puțin în anumite perioade ale Osonó), iar studenții beau adesea vin împreună cu el în timpul turneelor. Probabil că scopul era mai degrabă ca relațiile sociale ale studenților să se limiteze cât mai mult la grup.
În răspunsul său, Fazakas recunoaște că a consumat alcool împreună cu elevii, dar, așa cum scrie în răspunsul său: „nu i-am încurajat să consume, ba dimpotrivă, la început, în Osonó și în tabere era interzis consumul de alcool și tutun”. Apoi, după 2010, această cerință „nu a mai putut fi menținută și, ținând cont de realitate”, a renunțat la ea și nu le-a mai cerut socoteală studenților. El susține că a fost liderul și instructorul membrilor Osonó, dar, având în vedere că toți erau membri ai unui grup informal de voluntari, trupa funcționa adesea ca un grup de prieteni. Nu-și amintește ca vreunul dintre membrii Osonó să fi avut probleme cu alcoolul sau alte substanțe. Afirmă: „Spre deosebire de alți membri ai altor secții de teatru, am fost lăudați pentru faptul că numai elevii noștri nu au avut probleme la un concurs național de artă dramatică”.
Îndepărtarea membrilor
În acest context, sursele noastre au raportat că Fazakas a început, după o vreme, să-i îndepărteze din trupă pe cei asupra cărora nu avea o influență deplină sau care îndrăzneau să-l contrazică. De obicei, el făcea acest lucru dându-i de înțeles și comunicându-i ferm persoanei în cauză că nu se potrivește în trupă, că nu are ce căuta acolo, până când aceasta părăsea Osonó sau chiar școala.
A fost relativ ușor să dea afară pe cineva din Osonó atâta timp cât „materia primă” pentru trupă provenea exclusiv de la liceul de elită al orașului, Liceul Teoretic Mikes Kelemen.
Situația s-a complicat când, începând cu anul 2000, și elevii clasei de teatru de la Liceul de Arte Plugor Sándor au devenit membri în Osonó. Fazakas a muncit mult pentru înființarea acestei secții la liceu, care face înscrieri o dată la doi ani.
Atâta timp cât Osonó a funcționat la Liceul Mikes, au existat cel puțin câteva persoane care i-au putut servi drept oglindă. Însă, atunci când cineva aparținea doar trupei sau secției de teatru, dependența devenea mult mai puternică și era mult mai dificil să țină cont de aspectele externe.
Planuri mari
La un moment dat, în jurul anului 2010, se plănuia ca trupa de teatru Osonó să se transforme în trupa de profesioniști orașului. Fazakas plănuise să convingă mai mulți elevi să rămână la Osonó după absolvirea liceului și să formeze o companie de teatru.
Practic, ar fi fost înființată prima companie de teatru alternativ din oraș pentru care fusese deja găsită și locația concretă. Osonó ar fi preluat în concesiune pentru 49 de ani centrala termică abandonată și deja fusese redactată și cererea de participare la licitație.
Fazakas nu avea motive să creadă că planul său nu va avea sorți de izbândă. Câțiva elevi au rămas într-adevăr după terminarea liceului.
Din sportiv profesor de teatru
Primul care a considerat că a dat un exemplu celorlalți a fost Lóránd, care a devenit membru al trupei abia în clasa a XI-a, fără să fi locuit înainte în Sfântul Gheorghe și fără să aibă nicio legătură cu teatrul. Fusese la liceu în Miercurea Ciuc și era jucător de hochei. Fazakas l-a convins, după participarea la o tabără, să se mute la Sfântu Gheorghe, să accepte rolul unui actor pe picior de plecare în piesa Fragmente din poveștile rătăcirii, iar după bacalaureat să devină asistentul lui Fazakas.
Era o situație ciudată în sine. Lóránd, fiind sportiv de performanță, trebuia să țină antrenamente de forță pentru membrii trupei. Dintr-o dată, însă, s-a trezit ca profesor pentru cei pe care îi cunoscuse și cu care se împrietenise cu doar un an înainte în tabără.
Aceste antrenamente fizice s-au dovedit a fi foarte dure, mai multe generații s-au plâns de ele, au fost cazuri în care elevii au vomitat din cauza efortului, dar au fost obligați să continue.
A trebuit să facă ceva manevrare pentru ca un proaspăt absolvent de liceu să devină brusc profesor. Însă la arte era lipsă de profesori la secția de teatru, deci orice student la orice universitate putea să predea.
După ce și-a dat bacul, a condus împreună cu Fazakas tabăra organizată pentru elevii din clasa a VIII-a. Era un fel de tabără de casting, în care Misi Fazakas și-a selectat elevii care meritau să fie admiși la secția de teatru.
Semnale de alarmă
Încă în tabăra anterioară Osonó, respectiv în cea organizată pentru admitere se întâmplaseră lucruri ciudate, dar atunci Lóránd nu le-a dat prea multă importanță.
De exemplu, faptul că toți făceau duș împreună. Inclusiv Fazakas. Locul era curtea unei școli din sat, apa era scoasă din baie în curte, era colectată în găleți și se stropeau cu ea. Abia după aceea i s-a părut ciudat că și Fazakas se străduia foarte tare să-i stropească pe ceilalți cu apă.
Fazakas nu neagă că uneori a făcut duș împreună cu membrii minori ai trupei. El argumentează că merge la piscină și la sală și că până acum nu a văzut nicăieri dușuri separate pentru minori și adulți, ci doar toalete separate pentru femei și bărbați.
El spune că în tabere s-a acordat o atenție deosebită separării băieților și fetelor la dușuri. Întotdeauna s-a ținut cont de faptul că cei mai timizi trebuie să se simtă confortabil, să aibă parte de spațiul privat de care au nevoie – uneori în timp, nu neapărat ca spațiu.
Te masturbezi?
A fost ciudat și a observat încă de atunci că, în timpul organizării taberei pentru copii, Fazakas a adus de nenumărate ori în discuție cu Lóránd relațiile sexuale pe care băiatul le avusese până atunci și l-a întrebat dacă obișnuia să se masturbeze.
El a încercat să-l facă să se deschidă, povestindu-i mai întâi despre aventurile sale sexuale, în mare parte cu băieți, încercând să-l convingă pe Lóránd să intre în discuție prin aceste „exemple pozitive”.
De exemplu, i-a povestit cum au stat față-n față cu un fost membru al trupei Osonó și s-au masturbat. Lóránd a încercat să evite aceste subiecte frecvente de conversație.
S-a întâmplat în vara aceea, după ce a terminat liceul, dar încă nu începuse să predea, pentru că se ocupa de treburi administrative la Sfântu Gheorghe și încă nu avea apartament acolo. Iar Fazakas
l-a invitat să doarmă la el.
Au dormit în același pat, ceea ce nu a fost neobișnuit pentru băiat; patul era mare, el fiind obișnuit să doarmă împreună cu coechipierii de la hochei. Numai că în acea noapte, Lóránd s-a trezit că Fazakas îi atinge organul genital, încercând practic să-l satisfacă. Lóránd i-a îndepărtat mâna de mai multe ori, apoi l-a scuturat indignat pe bărbat, care s-a prefăcut că abia ce s-a trezit și s-a scuzat că nu e de vină, că a făcut-o în somn și că, se pare, asta i se întâmplă de când era mic. Lóránd și-a luat lucrurile și a plecat acasă.
Ulterior, a acceptat totuși să continue „ca asistent”. Pe de o parte, un bun prieten din trupă i-a explicat că „Misi este ciudat, dar așa e în Osonó și asta înseamnă mai mult de atât”, pe de altă parte, în acea vară era deja organizată o călătorie comună la Taizé, iar pe drumul de întoarcere, Fazakas Misi l-a convins, cu mii de scuze și promisiuni, să rămână la Osonó.
Femeile seacă energia
Sub influența întâlnirilor ecumenice creștine de la Taizé, la care membrii Osonó au participat de mai multe ori, Fazakas a strâns mai tare frâiele în cadrul companiei. În acea perioadă a fost interzis fumatul și s-a stabilit că membrii Osonó nu pot avea relații amoroase între ei. Din relatările multor foști membri ai Osonó reiese că Fazakas era interesat mai ales de băieți, iar de fete doar în măsura în care acestea se cuplau cu un băiat din trupă. Dacă se întâmpla acest lucru, însă, consecința era șantajul emoțional și umilirea fetei respective în cadrul grupului. Între timp, băieților le spunea adesea că femeile „le consumă energia creativă”.
Fazakas era mai indulgent cu băieții, cel puțin așa o percepeau adesea fetele din trupă. De obicei, încerca să-i convingă în particular că nu era în avantajul lor să fie împreună cu fata respectivă.
Dar pe Lóránd a vrut să-l despartă de prietena lui într-un mod mult mai agresiv. Întotdeauna programa ședința asociației în momentul în care știa că băiatul ar fi avut ocazia să se întâlnească cu prietena lui care locuia în alt oraș. Așa s-a întâmplat că a programat ședința trupei la ora 1 noaptea când fata se afla chiar în Sfântu Gheorghe, așteptând legătura către București. Astfel relația s-a încheiat.
Se pot masturba împreună
Nu a fost el singurul pe care a reușit să-l despartă de prietena lui. Cu ani în urmă, prin anul 2007, un alt băiat, care nu era nici măcar elev, ci doar frecventa opționalul de artă dramatică al lui Fazakas de la Liceul Mikes a fost cucerit de acesta.
Fazakas l-a tratat pe băiatul carea avea un fond familial complicat ca pe un adult: îi asculta părerea, îi lăuda gusturile. Apoi l-a invitat să se întâlnească și în afara orelor, se plimbau îndelung prin cartierele de la marginea orașului sau în zona de case, iar uneori îl invita și la el acasă. Pe atunci, băiatul era împreună cu o fată care juca în Osonó, iar Fazakas îi tot spunea că nu ar trebui să fie împreună, invocând situația vulnerabilă a fetei, până când, până la urmă, cei doi s-au despărțit.
Fazakas l-a tratat pe băiatul carea avea un fond familial complicat ca pe un adult: îi asculta părerea, îi lăuda gusturile. Apoi l-a invitat să se întâlnească și în afara orelor, se plimbau îndelung prin cartierele de la marginea orașului sau în zona de case, iar uneori îl invita și la el acasă. Pe atunci, băiatul era împreună cu o fată care juca în Osonó, iar Fazakas îi tot spunea că nu ar trebui să fie împreună, invocând situația vulnerabilă a fetei, până când, până la urmă, cei doi s-au despărțit.
La început, băiatul nu a bănuit că Fazakas ar putea fi interesat de el nu doar din punct de vedere intelectual, deoarece actorul tocmai încheiase o relație cu o fată. De altfel, la începutul relației, acea fată era minoră.
Apoi, la un moment dat, în timp ce beau vin, Fazakas a început să facă aluzii că ar putea să se masturbeze împreună, pentru că el o făcuse deja cu un băiat și, oricum, chiar și grecii antici știau că adevărata sexualitate are loc între doi bărbați. Băiatul i-a respins aceste avansuri voalate.
Testul chiloților
Ulterior s-a consolidat un fel de scenariu: după cină, la paharul de vin, au apărut mai întâi aluzii verbale, apoi Fazakas a început să-l pipăie pe băiat, care i-a respins avansurile și a plecat. Toate acestea s-au întâmplat de mai multe ori. Băiatul nu a vrut să protesteze prea vehement, deoarece ar fi riscat să piardă singura persoană adultă care îl înțelegea.
Apoi, Fazakas i-a cumpărat băiatului chiloți cadou când a împlinit 18 ani și i-a cerut să îi probeze în fața lui. Cu altă ocazie, l-a convins să îl lase să îl învețe cum să-și radă zona genitală. Băiatul a acceptat, deoarece simțea că prietenia dintre ei era prea valoroasă pentru a renunța la ea din cauza surescitației lui Fazakas. A considerat că era un rău necesar, dar după ce a început facultatea la Cluj-Napoca, a întrerupt rapid relația cu actorul.
Găsește tot timpul un pretext
Fazakas a estompat foarte eficient granițele dintre el și elevi. Se adresau la pertu, trecând la forma de adresare formală doar atunci când avea ceva de reproșat. În afară de asta, elevii și profesorul erau mereu împreună, dormeau în aceeași cameră în turnee și tabere, iar la repetiții elevii se dezbrăcau în fața celorlalți. S-au obișnuit. La fel cum s-au obișnuit și cu faptul că, de cele mai multe ori, profesorul făcea duș împreună cu elevii.
Și au fost situații în care le-a făcut remarci; de exemplu, unui băiat i-a spus că are fund frumos. Și asta nu o singură dată, chiar în fața grupului, în auzul celorlalți. Și au fost și situații în care, în timpul dușului, l-a prins pe un elev de organul genital.
Nu numai în cadrul trupei sau al secției de teatru era atât de „apropiat” de elevii săi. Apărea deseori și în internat, unde, în principiu, un profesor nu avea ce căuta. Găsea mereu un pretext, de exemplu, că trebuie să vorbească cu un pedagog. Dar de obicei venea seara, când băieții făceau duș. S-a întâmplat de mai multe ori ca ei să intre în cameră în prosop, unde se afla Fazakas, care făcea remarci de genul: – Măi să fie, începeți să vă îngrășații, poate ar trebui să vă apucați de sport.
Potrivit mai multor foști elevi de-ai lui Fazakas, acesta
se dădea foarte des la iubiții fetelor de la secția de teatru.
În jurul anului 2014, de exemplu, o întreabă pe una dintre fete dacă prietenul ei nu vrea să treacă la secția de teatru pentru că el poate să-i rezolve să fie admis în timpul anului, printr-un simplu transfer. În timp ce alții au intrat în urma unui examen de admitere destul de greu. Între timp, îl curtează pe băiat, spunându-i că nu înțelege cum poate fi el de la țară, pentru că avea ceva orășenesc, cosmopolit în el. L-a chemat acasă la el ca să-l ajute cu ceva. În același timp, îl invită la el și pe prietenul unei alte fete. În timp ce beau vin, Misi se duce să facă un duș, apoi îl cheamă pe băiat să-i spună ceva și îl ține de vorbă. Băiatul stă așezat pe toaletă și privește în timp ce profesorul face duș și îi vorbește.
Dar merge și mai departe. Cât se poate de departe. În jurul anului 2014, de exemplu, colegul de cameră al unui băiat de la secția de teatru îi spune că Fazakas s-a culcat cu el.
Câțiva ani mai târziu, într-o tabără, după ce au băut mai mult vin într-o seară, elevii îl văd pe Fazakas dispărând în noapte cu unul dintre colegii lor, iar dimineața gâtul profesorului este supt. Acest lucru provoacă o mare agitație în școală, Fazakas plecând brusc, deoarece jurnaliștii încep să adulmece în jurul școlii. Directorul pleacă și el, iar noul conducător al secției de teatru le spune mai multor persoane că știe despre incident și că este îngrijorat.
Sistemul în care victima devine agresor
În 2017, în plină campanie internațională MeToo, Lóránd a decis, la îndemnul unui prieten jurnalist, să împărtășească publicului pe rețelele de socializare, povestea în care s-a trezit că Fazakas îl pipăia în somn. Nu a ieșit prea bine, însă în timpul discuției noastre, el afirmă că a primit numeroase mesaje de solidaritate, ceea ce, în final, a făcut ca totul să merite. Deși nu a numit agresorul, mulți știau despre cine era vorba. Cu toate acestea, majoritatea comentatorilor i-au reproșat celui care a împărtășit povestea că nu așa trebuia să procedeze, cerând mai multe dovezi.
Fazakas susține că postarea conținea afirmații false, iar jurnaliștii au reacționat la postare, spunând că povestea descrisă nu se încadrează neapărat în categoria abuzului sexual și i-au pus întrebări persoanei în cauză pentru a clarifica și concretiza situația descrisă în postare. Lóránd a șters postarea. Fazakas susține că l-a întristat situația, care a fost o răzbunare împotriva lui și a servit drept teren fertil pentru alte zvonuri și bârfe răuvoitoare.
Lóránd nu a reușit să câștige simpatia foștilor membri ai trupei. Pe de o parte, mulți nu i-au iertat nici până în ziua de azi faptul că, la vremea respectivă, a obținut avantaje facile parașutându-se pur și simplu printre ei direct din Miercurea Ciuc. Pe de altă parte, în anii în care a devenit actorul principal al Osonó și al doilea om în ierarhie,
el însuși a comis abuzuri.
Primul a fost chiar în prima tabără, în care era deja profesor aspirant. A sărutat o fată din clasa a opta în tabără. Fazakas a aflat și a certat-o teribil pe fată în fața tuturor. Lóránd a fost tras la răspundere mai blând. Când Lóránd s-a apărat spunând că și Fazakas a avut o relație cu o elevă, profesorul i-a răspuns că a fost o greșeală și că nu ar vrea ca tânărul să comită aceleași greșeli.
Lóránd a promis că va întrerupe relația, dar după ce fata a devenit la rândul ei membră a trupei, se întâlneau în secret seara, în cimitir. La un moment dat, a făcut același lucru pe care i-l făcuse Fazakas: a dormit lângă o fată într-o deplasare și a început să o pipăie. El spune că, ulterior, și-a amintit cum a fost el hărțuit, amintire care s-a amestecat cu dorința, și a vrut să încerce dacă poate face asta într-adevăr în vis. Fata s-a trezit și i-a cerut socoteală.
Lóránd nu este singurul care a preluat atitudinile abuzive. Lucruri grave s-au întâmplat și în generația anterioară: de exemplu, într-una din scenele din Fragmente din poveștile rătăcirii, unul dintre băieți profită de faptul că primul rând de pe scenă trebuie să rămână nemișcat pentru o lungă perioadă de timp și, în mai multe reprezentații, își introduce penisul în pantalonii unei fete din fața lui.
Fazakas folosește adesea distragerea atenției pentru a-i face pe membrii trupei să rivalizeze între ei. Poți fi oricând sus, poți fi oricând jos, dar nu înțelegi întotdeauna ce ai greșit.
Nu vei avea în veci un statut superior
Una dintre fete a devenit membră în momentul în care trupa de teatru începuse să devină mult mai profesionistă, prin 2010. Simțesa că se descurcă bine pe scenă. Când mergeau în turneu, ea era aleasă pentru unul dintre rolurile importante de improvizație din Fragmente din poveștile rătăcirii. Cu toate acestea, Fazakas o umilește constant. Într-unul dintre exerciții, discută despre statutul social. Se așază în cerc și fiecare trebuie să spună ce statut social crede că are în viața de zi cu zi. Fata spune că are un statut social ridicat, iar Fazakas îi răspunde: „Nu vei avea niciodată un statut social ridicat în viața ta”.
Comentariile jignitoare la adresa corpului fetelor sunt la ordinea zilei. Fata are frică de înălțime, dar totuși primește sarcina de a agăța perdelele la patru metri înălțime. În timp ce picioarele îi tremură, Fazakas îi răspunde: „Dacă n-ai avea fundul ăla mare, n-ar fi nicio problemă”.
Fazakas neagă că ar fi făcut vreodată așa ceva; în opinia lui, cineva ar fi putut înțelege asta doar dacă ar fi spus că este mai puțin potrivit pentru un rol din cauza condiției sale fizice.
Începea să se manifeste discriminarea de gen în cadrul grupului. Când plecau în turneu, băieții decideau când să ia pauză sau ce program să aibă. Cu timpul, situația se înrăutățește. O altă fată povestește, câțiva ani mai târziu, că atunci când plecau în excursie, fetele spălau vasele și găteau în timp ce bărbații discutau despre lucruri înalt intelectuale.
Când află că e toxic
Dar să revenim la fata dinainte, care va fi prima din istoria Osonó care va fi dată afară: picătura care va umple paharul va fi probabil faptul că ea și-a adus prietenul într-o tabără Osonó, iar Fazakas îl va invita pe băiat în trupă. Condiția a fost însă ca ei să se despartă, iar băiatul a acceptat imediat. Atunci fata a început să se revolte: când Fazakas îi face remarci, ea ripostează. Apoi, fata de 17 ani a acceptat flirtul lui Lóránd și se s-a dus în apartamentul lui.
După atâția ani, Fazakas spune că cuplurile „nu au fost propriu-zis” separate, pentru că oricum nu erau cupluri și că exista o cerință ca, pe cât posibil, să nu se formeze relații de cuplu în cadrul trupei, deoarece acestea puteau împiedica munca în echipă, iar dinamica relației putea afecta Osonó. Fazakas a spus: „Nu s-a încurajat niciun fel de relație, deoarece Osonó este un grup dramatic independent, nu un site de întâlniri amoroase.”
Apă înghețată și depresie
Lóránd locuia deja la vremea respectivă la Fazakas. Cei trei locuiau în trei camere, acolo se țineau și ședințele Osonó. Aveau un ritual matinal: în mai multe dimineți, se rugau împreună cu un al treilea băiat și s-a întâmplat uneori ca Misi să facă aluzii perverse.
Fata se cuplează cu Lóránd din răzbunare. Are 17 ani, e jignită pentru că Fazakas o umilește mereu. Și ea avea o familie disfuncțională la rândul ei și a fost despărțită de iubitul ei. În plus, în ultimele două reprezentații a fost tratată foarte dur. Pe de o parte, există o scenă în care trebuie să cadă și să se ridice în continuu, practic învinețindu-i complet genunchii. A doua zi e din nou spectacol, iar Maestrul de joc i-a dat cuiva sarcina să iasă, să aducă din curte apa înghețată pregătită și să o toarne pe grumazul fetei. În timp ce fata era transpirată.
A doua zi, Fazakas îl ia imediat la întrebări pe Lóránd, iar fata este dată afară. Timp de doi ani se luptă cu depresia, apoi învață ani de zile prin terapie cum să renunțe la tiparele toxice. De exemplu, că nu este în regulă să se simtă în siguranță emoțional atunci când umilește pe cineva din punct de vedere intelectual.
Geamul de deasupra ușii
Între timp, Lóránd simte că atmosfera devine din ce în ce mai apăsătoare, nu se poate întâlni cu cine vrea el. La un atelier din Ungaria, îl întâlnește pe Árpád Schilling, fondatorul Teatrului Krétakör, și o singură discuție cu acesta îl convinge că funcționarea Osonó este toxică. Între timp, Fazakas continuă șantajul emoțional.
Apoi, într-o seară, Lóránd iese din cameră. Deasupra ușii camerelor se află un geam. El vede că Fazakas stă în picioare pe un scaun și se uită prin geam în camera colegului său de apartament, care era proaspăt sosit la acea vreme și care locuia încă în camera lui Oszkár Mucha care încă e la Osonó, și se masturba.
Se întreabă dacă acest lucru se întâmplă și la fereastra lui. Le cere prietenilor să-l ajute. Își face bagajele în secret și într-o dimineață pleacă pe fereastră. Ne despărțim aici de Lóránd.
Este important de menționat că el însuși a recunoscut că, în calitate de profesor asistent adult, a profitat de încrederea unor fete cu câțiva ani mai tinere decât el. El susține că a încercat să le ceară iertare celor implicate, dar din discuțiile pe care le-am purtat cu unele dintre ele am constatat că nu a reușit neapărat să obțină iertarea lor.
Din Osonó pleci doar dacă ești dat afară
Trupa Osonó e mai bună decât orice, Osonó nu poate fi refuzată. Fazakas îl va da afară pe cei ce par incontrolabili. Pur și simplu îi umilește până pleacă. La fel se întâmplă și cu un băiat gay care intră la secția de teatru în 2017. Deja în clasa a IX-a, simte că Fazakas vrea să se apropie de el, dar nu-i răspunde. Pur și simplu există oameni care refuză să fie umiliți și ripostează, iar băiatul acesta este o asemenea persoană.
Dar nu există loc pentru așa ceva în dinamica trupei Osonó, cel puțin la momentul respectiv nu mai era. Singurul punct de legătură e Misi Fazakas. Dacă autoritatea sa ar șubrezi, ar pierde și controlul.
Îl convinge pe băiat să renunțe la secția de teatru după ce îl pică la examenul practic. Fazakas îi promite că va fi transferat la o altă secție, dar când se duce să-și facă transferul, i se spune că nu va fi acceptat.
Pe atunci era în clasa a XI-a, iar un an mai târziu, Fazakas reușește să-l ademenească. Băiatul își vizitează prietenii la Sfântu Gheorghe, Fazakas află de undeva și începe să-i trimită mesaje. Băiatul le arată mai întâi sarcastic prietenilor ce îi scrie fostul prof, apoi răspunde la mesajele pline de aluzii sexuale.
În sfârșit, se întâlnesc seara și fac sex. Motivația băiatului este că și-a luat revanșa, fiind satisfăcut oral de persoana care l-a rănit atât de mult. Avea 18 ani la acea respectivă, iar Fazakas nu mai este profesorul lui.
E clar că elevii de la secția de teatru nu se mai simt deloc bine
Au fost săptămâni în care ambulanța s-a deplasat la aceeași clasă de trei ori: o dată din cauza unui accident pe scenă, altă dată din cauza unui atac de panică care nu se mai termina și a treia oară pentru că cineva leșinase de oboseală în timpul repetițiilor. Toată lumea vede că acești copii nu sunt bine. Adică, nu toți; sunt în învățământ dual, profesorii care îi învață nu observă nimic. Cel puțin nimeni nu depune plângere.
Fazakas consideră că este o exagerare să spui că elevii de la teatru au avut adesea atacuri de panică. El consideră că secția de teatru, teatrul în sine și exercițiile au o puternică încărcătură emoțională, uneori tulburătoare, ceea ce este inevitabil. Nu e pentru toată lumea și nu toți pot gestiona situația la fel de bine. El spune că a insistat ca părinții să vadă ce se face la exercițiile practice. Au organizat un examen final compus din exercițiile de pe fiecare semestru, care era public și la care participau și părinții în mod regulat. Au încercat să-i descurajeze pe cei pe care îi considerau mai puțin potriviți pentru o carieră în teatru sau actorie.
Tatăl lui Fazakas, șoferul plictisit
Tatăl lui Fazakas este pensionar, iar prin 2013 conducea adesea autobuzul când Osonó mergea în turneu. Și îi plăcea să descopere fetele singure pe undeva. În astfel de momente, îi plăcea să le mângâie gâtul și sânii. Odată, pe terasa unei cafenele din Sfântu Gheorghe, îi povestește uneia dintre fete cum și-a înșelat soția, de exemplu cu o prostituată de culoare din Olanda.
Cazul de molestare de mai sus a avut loc în Italia. În trupă erau trei fete, toate trei le-au spus celorlalte că li s-a întâmplat și lor. Nici nu le-a trecut prin minte că în acest sistem și-ar putea exprima nemulțumirea: ar fi trebuit să se plângă de tată chiar fiului său.
L-am contactat și pe Mihály Fazakas pentru a reacționa la spusele fetelor. El susține că, în calitate de autor al acestui articol, nu am nicio legătură cu ce le-a făcut persoanelor aproape adulte sau ce le-ar fi spus. A numit-o o metodă similară cu cea a securiștilor când l-am întrebat de ce i-a spus unei foste membre a trupei că mergea la o prostituată și de ce a pipăit fetele și m-a rugat să nu-l mai deranjez cu alte întrebări.
Nu sunt suficient de apreciați
Între timp, dintr-un motiv care ne scapă, trupa Osonó începe să se îndepărteze de Sfântu Gheorghe, iar apoi, în 2017, își mută activitatea la Budapesta. Fazakas se plânge în presă că orașul nu îi apreciază suficient. În 2023, Fazakas anunță că va renunța definitiv la secția de teatru pe care o conduce după ce află că se pregătește un articol de investigație despre el.
Întregul oraș șușotește în legătură cu circumstanțele plecării sale. Ce s-a întâmplat este un secret știut: un elev minor de la secția de teatru le spune mai multor colegi de clasă că are o aventură cu Misi Fazakas. Și colegii băiatului reacționează împotriva lui Fazakas, iar elevii mai mari de la teatru se gândesc și ei să le spună părinților băiatului, deoarece acesta nu are nici măcar 16 ani.
Și clasa băiatului vrea să facă ceva, iar în acel moment, și jurnaliștii adulmecă în jurul școlii.
Articolul nu a fost scris niciodată. Acest lucru ar putea avea legătură cu faptul că Oszkár Mucha, care activa în trupa Osonó de 14 ani, le-a scris mai multor jurnaliști, spunând că va oferi informații, că a vrut demult să vorbească despre abuzurilor care au loc în culise, dar că nu știa cine se ocupa de faptele lui Fazakas. Totul a fost o capcană. Organul respectiv de presă l-a contactat, dar în loc să primească, mai degrabă i-au oferit ei informații.
Misi Fazakas a părăsit funcția de coordonator al secției de teatru în 2023, spunându-le elevilor săi că a obosit, în timp ce mai multe persoane implicate au susținut că fuge de scandalul descris mai sus. Oszkár Mucha nu dorit să comenteze.
O nouă clasă de artă dramatică pe fundația veche
Secția de teatru a fost preluată de Boglárka Prezsmer, care auzise și ea de cel puțin un caz în care Fazakas a avut o aventură cu un elev. În ultimii ani, ea le spusese mai multor persoane cât de supărată era pe Fazakas, care îi este prieten din tinerețe. În ciuda acestui fapt, nu avem cunoștință de existența vreunui denunț în acest caz.
Când am abordat-o, în ciuda argumentelor noastre conform cărora era important să vorbească deschis, deoarece, asumându-și propria responsabilitate, noua secție de teatru ar fi avut posibilitatea de a distanța de epoca Fazakas, ea a refuzat categoric să vorbească cu noi.
Cum am procedat
Deși Fazakas a preluat conducerea trupei Osonó în 1998, a început să formeze o companie „profesionistă” când au pus în scenă spectacolul „Fragmente din poveștile rătăcirii” în 2007. Din acel moment, știm că a început să-și abuzeze studenții, construind în același timp un sistem în care a căutat să izoleze indivizii și să îi facă vulnerabili.
În cadrul materialului, am prelucrat 21 de interviuri cu persoane care au fost discipolii lui Fazakas la o anumită instituție și ne-am bazat, de asemenea, pe relatările mai multor foști colegi – actori, profesori – care aveau o oarecare perspectivă asupra acțiunilor lui Fazakas.
Încălcarea limitelor – cum ar fi abuzul verbal, încercările de izolare, manipularea emoțională și grooming-ul (aluzii sexuale, mesaje cu conținut sexual, atingeri nedorite) – a fost confirmat în multe cazuri de mai mulți martori fără legătură între ei. Desigur, pentru acele acte sexuale în care victima abuzului fusese singură, nu au putut fi găsiți alți martori, caz în care am încercat să verificăm dacă această persoană vorbise deja cu alți martori anterior articolului și am reușit să confirmăm că acest lucru se întâmplase în toate cazurile.
Slavă ție, Fazakas Misi!
Nimeni nu consideră severitatea pedepselor – la fel ca severitatea întregului sistem de instruire consolidat de Misi Fazakas– drept corectă, dar mai mulți foști membri ai Osonó privesc în urmă cu recunoștință la perioada respectivă, spunând că lumea teatrului este oricum dură și cel puțin ei erau deja căliți pentru ceea ce urma.
Este important de menționat că, în cadrul raportului nostru, am vorbit cu mai mulți foști elevi de la secția de teatru și membrii ai Osonó care fie își amintesc de perioada petrecută acolo cu pură recunoștință, fie – deși văd că au fost parte a unui sistem injust – se consideră, în principiu, recunoscători pentru faptul că au devenit mai puternici și că vor putea să facă față situațiilor cu ușurință mai târziu (la universitate sau în profesie).
Un om de teatru care este conștient că în prezent se confruntă cu dureri de genunchi, probabil din cauza efortului excesiv, totuși nu simte furie. De exemplu, a participat la exercițiul „ursul” descris la începutul articolului. Pentru el, acel „joc” a însemnat mai mult că au reușit să devină mai puternici ca echipă, să creeze coeziune.
Alții sunt surprinși de cât de diferit evaluează foștii lor colegi de clasă realitatea trecută față de ei. Este important de menționat că depășirea limitelor și abuzurile, mai ales atunci când au avut loc într-un mediu manipulativ atât de sofisticat, nu sunt percepute în același mod de foștii actori. Recunoașterea lor depinde de mulți factori: socializarea familială și socială, autocunoașterea dobândită de-a lungul anilor, capacitatea comunității din jurul individului de a provoca reflecție etc.
Ovații
Trupa Osonó a susținut turnee în numeroase țări în ultimele decenii. Conform site-ului companiei, au susținut turnee de peste 30 de ori în ultimii ani. A primit mai multe premii prestigioase, inclusiv Premiul Charlemagne pentru tineri europeni, acordat de Parlamentul European și Fundația Internațională a Premiului Charlemagne din Aachen. De asemenea, au primit, de exemplu, Premiul Comunității Csokonai Vitéz Mihály din partea Ministerului Resurselor Naționale din Ungaria. Misi Fazakas a primit și premii individuale, cum ar fi Premiul Bonis Bona, acordat anul trecut de Centrul Național de Talente, instituție a statului maghiar.
Misi Fazakas susține că nu a comis niciodată abuzuri sexuale nici asupra unui minor, nici asupra unui adult și nici nu a încercat să convingă pe cineva să aibă o relație sexuală cu el.
Actualizare la 12 iunie 2025
După publicarea articolului nostru, pe 6 iunie, Fazakas Misi a anunțat pe pagina sa de Facebook că va demisiona din conducerea Osonó, deși neagă acuzațiile de abuz sexual.
Poliția a demarat o anchetă în acest caz, care va stabili dacă se va începe urmărirea penală împotriva actorului-profesor pe viitor, am aflat de la purtătorul de cuvânt al Poliției județului Covasna pe 12 iunie.
Imaginea introductivă este lucrarea lui Levente Benedek.
Acest articol, investigație condusă de Átlátszó Erdély împreună cu 444.hu, a fost scris cu sprijinul Journalismfund Europe.
