Localitatea Pusztaottlaka din județul Békés și orașul Curtici din județul Arad au organizat, în 2019, din bani europeni, evenimente sportive, spectacole și demonstrații culinare, de circa 80.000 de euro, sub pretextul cooperării transfrontaliere. Am cerut să vedem pe ce s-au cheltuit banii, cât succes au avut evenimentele și dacă a rămas ceva după. Dacă la Curtici am primit câteva date, în satul Pusztaottlaka, citadela fostului deputat FIDESZ, György Simonka, vestit pentru risipirea fondului europene, informațiile sunt ținute la secret.
De ce e interesant György Simonka?
Politicianul și-a început cariera ca primar în Pusztaottlaka în perioada 2006 – 2014 de unde a ajuns deputat în Parlamentul Ungar în anul 2010. Influența sa însă s-a menținut: s-au scris numeroase articole de investigație despre abuzurile de putere petrecute în această regiune și despre fondurile europene dispărute fără urmă în zonă.
György Simonka este primul și până în prezent și unicul politician de rang înalt din cadrul Fidesz căruia i-a fost ridicată imunitatea, fiind pus sub acuzare în august 2019 de Parchetul Național al Ungariei pentru fraudă bugetară cu valoare deosebit de ridicată.
În rechizitoriul de aproape 150 de pagini, procurorii susțin că două firme, și anume Magyar Termés TÉSZ Kft. respectiv Paprikakert TÉSZ Kft., sub coordonarea lui György Simonka au fraudat fonduri europene prin supraevaluarea prețurilor contractelor și implementarea proiectelor doar pe hârtie. Simonka și alți 32 de coinculpați sunt acuzați că au cauzat un prejudiciu de 1,4 miliarde forinți (3,4 milioane EUR).
Sentința în prima instanță este însă departe de a fi pronunțată în acest proces penal intentat în urmă cu doi ani. Ultima noutate este că Tribunalul Capitalei Budapesta l-a înlocuit pe judecătorul completului și de aceea, procesul penal va fi reînceput la mijlocul lunii octombrie – scrie Magyar Narancs.
Este important de notat că proiectul transfrontalier realizat cu cooperarea orașului Curtici, care ne interesează pe noi, nu este menționat în rechizitoriu și nu avem cunoștință despre vreo investigație care să fi fost lansată în legătură cu acesta. Cu toate acestea, am dorit să aflăm dacă după implementarea proiectului de 80.000 de euro, din care finanțarea europeană s-a ridicat la 68.000 euro, a rămas ceva.
Are proiectul de 80.000 de euro rezultate palpabile?
Primele căutări despre proiectul ComSport (denumirea completă: ROHU 315 “ComSport-Together for the creation of active social group”) ne duc la site-ul primăriei Curtici pe care au fost publicate mai multe comunicate referitoare la proiect, acesta figurând inclusiv în raportul anual al primarului.
Pe canalul de YouTube al orașului din județul Arad găsim și un film decent, de o oră și jumătate, despre unul din evenimentele organizate din care reiese că Uniunea Europeană a sprijinit cu suma de 68.000 euro evenimente sociale de genul zilelor localităților. Se gătește, răsună muzica și între timp se joacă fotbal: organizatorii nu au supracomplicat programul, dar se vede clar că toată lumea se simte bine.
<iframe width=”560″ height=”315″ src=”https://www.youtube.com/embed/hws4gmimg-E” title=”YouTube video player” frameborder=”0″ allow=”accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture” allowfullscreen></iframe>
Când ne-am interesat de bugetul detaliat al proiectului, respectiv de lista contractelor încheiate în cadrul proiectului, secretariatul comun al programului Interreg România-Ungaria ne-a dat un pdf de 3 pagini și ne-a oferit un link către o bază de date.
Din acestea a reieșit doar că proiectul a constat din patru evenimente culturale, artistice și sportive transfrontaliere, fiind achiziționate inclusiv mobilierul de exterior, corturile, echipamentele de catering, costumele populare etc. necesare pentru derularea acestora, respectiv s-a renovat baza sportivă a orașului Curtici.
Din lista contractelor lipsesc cheltuielile localității Pusztaottlaka
În baza de date pusă la dispoziție de secretariat se regăsește lista parțială a contractelor. Din acestea reiese, printre altele, că renovarea terenului de fotbal din Curtici a costat 15 mii de lei, s-au achiziționat echipamente sportive în valoare de 48 mii lei, scaune și mese de 11 mii lei, iar pentru fețele de masă s-au cheltuit circa 2 mii lei. Au fost comandați și magneți pentru care s-a cheltuit suma de 900 lei, iar pentru organizarea evenimentelor s-au cheltuit 5300 lei.
Adunând sumele din lista contractelor, obținem suma de 64 mii lei (aprox. 13 mii EUR), ceea ce e cu mult mai puțin decât bugetul de 60.000 euro al proiectului. Se observă că toate sumele sunt exprimate în lei, iar pe listă figurează doar firme românești, cheltuielile aplicantului principal Pusztaottlaka lipsind cu desăvârșire.
Fiindcă nu ne-am mulțumit cu câteva tabele Excel incomplete, afișe de evenimente cu rezoluție slabă sau comunicate de presă, misiunea a devenit complicată. Ne-a frapat faptul că în timp ce orașul Curtici a publicat numeroase documente și rapoarte detaliate despre proiect, în cazul localității Pusztaottlaka este imposibil de dibuit unde au dispărut banii.
„Achizițiile din cadrul proiectului au fost efectuate conform reglementărilor din România și din Ungaria, beneficiarii răspunzând de acestea. Instituțiile publice nu sunt obligate să publice contractele pe site-ul programului, acesta putând fi, probabil, motivul pentru care pe site-ul programului nu apar toate contractele încheiat în cadrul proiectului.” – a explicat portalului Átlátszó Erdély Daliana Vigu, ofițerul de comunicare al secretariatului comun al programului Interreg România-Ungaria.
Vigu a spus că secretariatul comun, ca parte terță, poate să comunice doar informații care sunt deja publice și care pot fi consultate și pe site-ul programului. La întrebările legate de buget și achiziții trebuie să ne răspundă părțile, adică beneficiarii programului.
În Pusztaottlaka trebuie să scotocești bine și după un afiș
Și aici începe bâjbâiala: linkul site-ului primăriei Pusztaottlaka pus la dispoziție de secretariat nu funcționează, la fel cum nu funcționează nici site-ul pusztaottlaka.hu. Am reușit însă să găsim un afiș de rezoluție mică conform căruia în iunie 2019 în cadrul proiectului Interreg s-au organizat zilele satului cu titlul „120 de ani în Pusztaottlaka”, respectiv am găsit și un comunicat de presă despre un „eveniment de socializare” organizat în octombrie 2019, ceea ce converge cu detaliile din această bază de date.
Am decis să mergem la Pusztaottlaka și să ne documentăm dacă acest proiect a avut vreun rezultat palpabil cu excepția câtorva zile ale satului.
Poți merge minute în șir printre tarlale spre Pusztaottlaka fără să te întâlnești cu nimeni. Câmpia județului Békés primăvara devreme e un loc pustiu, cenușiu și noroios. Pe ambele părți ale drumului drept sunt tarlale de pepeni; din când în când, printre copaci, mai apare câte un tractor sau vreun utilaj, nu e nici un fel de mișcare și nici centrul comunei nu vibrează de viață. Localitatea are 474 de suflete.
Dacă nu m-ar fi condus Google Maps până la Primărie, nici nu cred că am fi putut găsi clădirea cu un singur nivel, pitită în spatele unui gard viu. Nu e mare vânzoleală în primărie, dar te poți orienta ușor: încă de la intrare am reușit să identificăm una din ușile deschise spre biroul primarului.
Am bătut la ușă și am găsit-o în birou pe primărița Elvira Pál-Árgyelán care conduce comuna din 2014.
Bună ziua, sunt jurnalistul portalului Átlátszó Erdély și aș vrea să scriu despre acel proiect transfrontalier pentru care ați aplicat împreună cu orașul Curtici. Mi-ați putea relata despre el?
Adevărul e că trebuie să plec să semnez un contract.
Și dacă m-aș întoarce eventual mai târziu?
Nu știu ce program voi avea mai târziu și când vom termina… dacă mi-ați lăsa niște date de contact și atunci…
Da, da. (am schimbat adrese de e-mail). Aici în Pusztaottlaka există ceva ce s-a realizat în cadrul proiectului ce aș putea vedea și eu? În Curtici, de exemplu, au reabilitat baza sportivă.
Noi am cumpărat echipamente.
Aș putea să le văd? Mi-ați putea da niște detalii despre ele?
Nu se află în clădire și se renovează locul. Eventual să vă trimit niște poze prin e-mail…
V-aș fi recunoscător. Ați cumpărat calculatoare și altele de gen?
Nu, nu. Am cumpărat corturi mari pentru evenimente, mese de exterior, fețe de masă, au fost cafetiere, cuptoare, accesorii pentru evenimente.
Am văzut pe YouTube că a fost o atmosferă foarte plăcută…
Da, la Curtici. Ne place tare mult localitatea parteneră, da. Avem o relație foarte bună. Dacă eventual veniți încoace cu altă ocazie, să ne anunțați eventual cu o zi înainte…
Problema a fost că pe site-ul dumneavoastră nu am găsit date de contact. Am trimis un e-mail, dar nu mi s-a răspuns și de aceea am crezut că…
Da, dar de atunci s-a schimbat și adresa de e-mail a primăriei. Eu acum v-am dat adresa mea personală.
Primărița nu a răspuns nici la întrebările noastre transmise pe adresa ei personală, nici la solicitarea de date transmisă primăriei.
După scurta discuție, ne-am îndreptat spre parcul LikeFest, situat la aproximativ 1,5 km de primărie, acesta fiind locul de desfășurare a numeroase proiecte realizate din bani europeni de primărie și diferite firme și organizații civile care au legături cu aceasta. Cel mai probabil aici au fost organizate și evenimentele din 2019.
Conform panourilor de informare europene amplasate la poartă, aici s-ar afla un circuit de ciclism (250 milioane de forinți, la cursul de azi: 600.000 EUR), o grădină zoo (599 milioane de forinți, 1,44 milioane EUR), grădină cu animale indigene (300 milioane forinți, 730 mii EUR), zonă industrială (450 milioane forinți, 1 milion EUR), un cluster IT, un incubator de tehnologie și servicii (100 + 140 milioane forinți, 580 mii EUR), dar nu s-au mulțumit cu atât și au realizat un centru de atracții (50 milioane forinți, 120 mii EUR).
Am încercat să intrăm în incintă să vedem despre ce este vorba, dar nu am reușit.
Într-o incintă îngrădită cu plasă rabitz se plimbă de colo-colo un păun. Există și hambare renovate, iar puțin mai încolo, asfaltul noroios se transformă în trotuar și gazon îngrijit, aici aflându-se case noi și cochete. Lângă una din case se află o groapă în care lucrează niște muncitori, iar din camioneta parcată lângă ei se aude un radio românesc.
De îndată ce ne-am adresat muncitorilor, deplasarea jurnalistică a și luat sfârșit: în câteva clipe a apărut un bărbat în haine de lucru și ne-a poftit nepoliticos să plecăm. Parcul este proprietate privată și, de altfel, este închis pentru lucrări așa că fie plecăm imediat, fie cheamă poliția.
Nici pe departe nu a fost impresionat când i-am explicat că aici s-au cheltuit mai multe milioane de euro din bani publici, iar noi avem dreptul să vedem aceste investiții.
După ce am plecat, am auzit de lângă gard că vorbea la telefon cu primărița: îi spune că am fost pe acolo, dar că a reușit să mă dea afară din incintă.
