Instanța l-a condamnat la 30 de ani de închisoare cu executare, sentința nefiind însă definitivă. Suspiciunea unor acte de pedofilie a apărut și în cazul altor cămine, dar fundația nu le-a anchetat.
Actualizat la 1 iulie 2022, 12:25: Provincia Franciscană din Transilvania a început o anchetă internă în urma abuzurilor grave prezentate în articolul de mai jos, informația fiind confirmată portalului Transtelex de Ministrul provincial Erik Urbán. Ancheta internă se va finaliza probabil în toamnă. Până atunci, Provincia i-a cerut președintelui Fundației pentru copii Sfântul Francisc, călugărului franciscan Csaba Böjte să nu dea declarații în presă. Solicitarea noastră transmisă împreună cu Transtelex a fost respinsă aseară prin e-mail de călugărul Böjte, acesta ne-a scris însă că ne va sta la dispoziție, cu plăcere, în toamnă.
După cum reiese și din articolul de mai jos, organizarea activității căminelor fundației, lipsa de personal și calificarea neadecvată a acestuia au putut duce la ocultarea abuzurilor fizice și sexuale care au avut loc timp de aproape zece ani. Böjte într-o jumătate de propoziție a recunoscut portalului Magyar Hang că și ei sunt responsabili de această situație. În comunicatul său călugărul afirmă că acești copii trebuie protejați și pe mai departe cu afecțiunea unei berze și nădăjduiește că „furtuna se va încheia și soarele va răsări din nou!”
Actualizat la 14 iulie 2022: La 30 iunie a fost depus un apel împotriva pedepsei deosebit de aspre, pronunțate în dosarul abuzurilor relatate în articolul de mai jos. Din informațiile obținute de la purtătorul de cuvânt al Judecătoriei Miercurea Ciuc reiese că procuratura a transmis apelul respectiv, iar la 13 iulie și inculpatul a depus cererea sa de apel.
După mai multe amânări, în data de 29 iunie a.c. Judecătoria Miercurea Ciuc l-a condamnat pe Sz. K. la 30 de ani de închisoare cu executare pentru fapte de viol, agresiune sexuală, corupere sexuală și rele tratamente săvârșite împotriva minorilor. Sentința încă nedefinitivă a fost pronunțată după un an de judecare, la 5 ani și jumătate după ce Fundația Sfântul Francisc din Deva, înființată de Csaba Böjte, a desfăcut contractul de muncă al educatorului Sz. K.
Toate actele au fost comise repetat, rechizitoriul enumerând numele a peste zece copii. Judecătorul a găsit dovezi de viol în două dintre cazuri. Majoritatea copiilor au suferit agresiune și corupere sexuală cât și abuzuri fizice, bătăi aspre pe parcursul anilor. În ambele cămine în care a lucrat Sz. K., acesta și-a ochit cel puțin câte un copil pe care îl bătea cu brutalitate. Pe fiecare copil l-a amenințat cu bătaie sau cu uciderea familiilor lor pentru ca aceștia să nu îndrăznească să denunțe abuzurile sale către alți adulți.
Majoritatea victimelor numitului Sz. K. erau minori, copii mici, în momentul comiterii infracțiunilor. Dintre aceștia doar patru au ajuns la vârsta majoratului până în momentul începerii procesului și anume până în aprilie 2021. Mai mulți sunt încă elevi de generală.
Instanța a acordat daune între zece și optzeci de mii lei pentru victimele care le-au solicitat. A dispus confiscarea totală a averii autorului faptelor în valoare de 600.000 lei pentru a garanta achitarea daunelor la un moment dat. De asemenea, a dispus interzicerea exercitării oricărei activități în care ar putea intra în contact cu minori, interzicându-i să intre pe raza localităților Băile Tușnad și Imper. I s-a interzis participarea la orice eveniment public, cultural organizat de Fundația Sfântul Francisc din Deva, să se apropie mai mult de 5 m de victime timp de 5 ani și să comunice cu acestea personal, prin intermediar sau prin orice mijloace online. L-a obligat să depună probe biologice pentru ca instanța să îi înregistreze profilul genetic.
Noi am urmărit cazul de la sfârșitul anului 2021 când ne-a parvenit rezumatul de 33 de pagini al rechizitoriului. De atunci am discutat cu directorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Harghita, cu actualii și foștii directori ai ambelor cămine de copii, cu angajații acestora și angajații centrului administrativ al fundației. L-am căutat personal pe Csaba Böjte și înainte și după pronunțarea sentinței. Vom publica răspunsurile sale imediat ce ne vor parveni.
Am reușit să discutăm și cu câteva din victimele abuzurilor de ani de zile care între timp au devenit majori. De la ele am primit informații puține, dar foarte elocvente.
Sz. K. ne-a spus iarna trecută că este dispus să discute cu noi, apoi brusc ne-a respins solicitările repetate, probabil la sfatul avocatului său. (După publicarea prezentului articol în limba maghiară, inculpatul și avocatul său ne-au stat la dispoziție și i-am putut lua un interviu lung.)
Am început să cercetăm cazul cu doi jurnaliști de la Transindex.ro de la vremea respectivă. Árpád Kulcsár și-a continuat activitatea la portalul Azonnali.hu, iar subiectul a fost preluat la Transtelex.ro de Péter Cseke. Publicăm acest articol concomitent cu portalurile Azonnali și Transtelex.
Am început să discutăm cu foștii voluntari și angajați ai Fundației Sfântul Francisc din aprilie anul trecut. Relatările acestora ne indică deficiențe administrative, o cultură organizațională toxică, crize constante de autocontrol și manageriale care se revarsă, în special, asupra copiilor și a educatorilor. Dintre acestea, există două aspecte demne de menționat: acestea nu au fost făcute publice niciodată pe parcursul celor treizeci de ani de existență a fundației, ceea ce a putut contribui la faptul că abuzurile grave comise împotriva minorilor au ajuns să fie judecate doar la câțiva ani de zile după săvârșirea acestora.
Totodată, considerăm că este extrem de important de menționat faptul că marea majoritate a educatorilor și a voluntarilor pe care i-am cunoscut direct sau indirect sunt oameni dedicați, amabili și prost plătiți. Suntem convinși că din 1990 încoace aceștia, împreună cu Fundația Sfântul Francisc au îmbunătățit considerabil condițiile de trai ale peste cinci mii de copii pe care i-au avut în grijă. Valoarea muncii lor de până acum nu este diminuată, cu nimic, de abuzurile grave comise împotriva copiilor care au ieșit la iveală, rarisime în sânul fundației, din cunoștințele noastre. Este însă un fapt clar că explicit și implicit conducerea fundației a închis ochii asupra agresivității dure a anumitor educatori.
Nu putem afirma că am reușit să deslușim toate detaliile cazului.
Este aproape imposibil de depistat de unde a aflat parchetul de caz. Procurorul care a început cercetările nu mai lucrează la Parchetul din Miercurea Ciuc. Procurorul care a finalizat cauza ne-a răspuns că în dosarul de urmărire inițial figurează faptul că ancheta a fost deschisă din oficiu în noiembrie 2016, însă nu este precizată informația referitoare la sursa care l-a informat pe procurorul de caz de la momentul respectiv despre abuzurile grave comise la căminul din Băile Tușnad.
Este explicabil din punct de vedere juridic, însă nu are complet sens din punct de vedere moral, modul în care suspectul a rămas liber pe toată durata de peste cinci ani a procesului, având în vedere că majoritatea victimelor au fost minori, iar faptele sunt deosebit de grave. Procurorul de caz ne-a menționat telefonic două motive: arestul preventiv nu poate fi dispus în scop punitiv, pe de altă parte, infracțiunile au fost comise cu ani buni înaintea efectuării cercetărilor. Însă, după cum va reieși mai jos, pe când cazul era cunoscut doar de Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului și de angajații fundației, Sz. K. încercase să influențeze declarația uneia dintre victime.
Nu putem răspunde clar nici la întrebarea pe care și-o pune toată lumea: cum a fost ocultat abuzul sexual și fizic deosebit de grav asupra atâtor copii timp de aproape zece ani în rândul unei comunități profesionale care are ca scop, de peste 30 de ani, creșterea și educarea copiilor abandonați sau proveniți din medii defavorizate.
Pe lângă chestiunea răspunderii instituționale, din rechizitoriu reies și limitările dreptului penal. Procurorul menționează că deși din declarațiile părților vătămate reiese clar că Sz. K. a supus copii pe care-i avea în grijă unor agresiuni de natură sexuală și fizică repetate, victima fiind de multe ori același copil, continuitatea infracțiunii (care agravează încadrarea acesteia) nu poate fi dovedită, deoarece, pe baza declarațiilor copiilor, nu poate fi cuantificat fără echivoc numărul fiecărei infracțiuni comise de Sz. K..
Până acum cititorii își pun probabil, întrebarea de ce nu am trecut numele complet al inculpatului Sz. K.. Principalul motiv este protecția victimelor, deoarece numele victimelor pot fi identificate pe portalul instanțelor de judecată pe baza numelui complet al agresorului. Modul de prelucrare al datelor din partea respectivei instanțe este imprudent și dăunător. Deși enumeră victimele minore în mod anonim, lângă numele reprezentanților legali majori ai acestora figurează totuși și numele complet al minorilor pe care-i reprezintă. Considerăm această manieră procedurală complet inacceptabilă.
Actualizat la 29 iunie 2022, 14:00: Am reușit să convingem instanța să șteargă numele minorilor din fișa de date a cauzei. Cu toate acestea, nu vom trece numele complet al autorului Sz. K. nici pe mai departe, deoarece și victimele sale care au devenit între timp majore au dreptul la această protecție.
Băiatul de 20 de ani dorește să devină educator
K. Sz., născut în 1987, a lucrat la căminul de copii Sfântul Ladislau din Băile Tușnad patronat de Fundația Sfântul Francisc din 2007, cu contract de muncă începând din anul 2009. Și el era originar din Băile Tușnad, familia sa locuind și în prezent în localitate. O rudă de-a acestuia a lucrat la rândul său în același cămin.
„Era foarte tânăr la vremea respectivă. Nu am avut motive de suspiciune, era localnic, din Băile Tușnad, nu am aflat nimic rău despre el niciodată” – a spus Tibor Kolozsvári, colaborator al Fundației de peste 20 de ani, coordonatorul căminului de copii din Băile Tușnad de la începuturile sale, din anul 2006. Acesta din urmă lucrase anterior ca psiholog, începând din 2003, la Deva. Din spusele acestuia, atribuțiile sale de coordonator al căminului nu erau atribuții decizionale, ci mai degrabă o funcție administrativă: păstra legătura cu sponsorii căminului sau se asigura că aveau lemne de foc.
Anul trecut în noiembrie când l-am contactat la Băile Tușnad, Kolozsvári a încercat constant să își diminueze rolul pe care l-a avut în angajarea lui Sz. K. ca educator în cadrul căminului cu 15 ani în urmă. La ipoteza noastră că în calitate de administrator al căminului el văzuse numărul de copii care se aflau în grija câte unui educator, dacă era sau nu nevoie de forță de muncă, că în calitate de localnic îl cunoștea mai bine pe Sz. K. decât călugărul Csaba Böjte, Kolozsvári ne-a repetat că nu avusese nimic de-a face cu angajarea noilor oameni și că toate deciziile sunt luate la centrul de la Deva. (Mai târziu Palkó Cecília, contabilul-șef al Fundației, ne-a confirmat că fratele franciscan face cunoștință cu toți educatorii în parte și discută cu aceștia înainte de a-i angaja cu contract la Fundație. Toate deciziile importante al Fundației Sfântul Francisc se iau de președintele acesteia, călugarul Csaba Böjte, am aflat de la contabilul-șef.)
Kolozsvári a subliniat că cele mai recente amintiri pe care le avea legat de Sz. K. datau de cel puțin 11 ani. Lucrase împreună cu acesta circa un an, a spus Kolozsvári, deoarece el fusese detașat un an în Ungaria în perioada respectivă. Dar din rechizitoriu reiese că Sz. K. fusese educator la Băile Tușnad timp de 4 ani, din 2007 până în 2011. Deci, chiar dacă Kolozsvári nu s-a aflat la Băile Tușnad timp de un an, totuși Sz. K. i-a fost coleg și angajat timp de 3 ani.
A fost localnic, îi cunoaște familia, dar nu s-a aflat în contact zilnic cu acesta, nici în relații de prietenie, nu-l cunoștea nici ca om, a spus Kolozsvári Tibor despre fostul său coleg. „Nu am fost în relații de prietenie niciodată. Este absolut diferit. Eu sunt om cu familie, el nu a avut niciodată familie, e complet diferit” – a afirmat administratorul căminului din Băile Tușnad. Nici nu știa de ce este acuzat, a spus și nu a fost dispus nici să pronunțe numele lui Sz. K. în încercarea sa de a păstra distanța față de acesta.
Doar să nu se întoarcă
La vremea respectivă în căminul din Băile Tușnad se aflau în grija lor 30-40 de copii, împărțiți în 5-7 grupe, și-a amintit Kolozsvári. Acum sunt mai puțini, numărul copiilor aflați în grija Fundației scăzând de ani de zile constant, deoarece natalitatea a scăzut, sunt mai puține persoane care trăiesc în sărăcie și regulile devin tot mai stricte: acum nu mai pot fi primiți copii sub 7 ani, ne-a explicat Kolozsvári, care din 2016 e și consilier în Consiliul Județean Harghita.
Conform rechizitoriului, în perioada 2007-2015, în căminul Sfântul Ladislau au fost îngrijiți 74 de copii. (Probabil nu au rămas chiar toți toată perioada respectivă de 8 ani.) Sz. K. avea în grijă, în grupa lui, mai mulți copii mici, pe unul din ei chiar de la vârsta de 4 ani. Până la vârsta de 8 ani, l-a bătut în repetate rânduri, l-a umilit, l-a lovit peste unghii, l-a proptit de perete cu degetele și o dată l-a obligat la sex oral.
Sz. K. s-a mutat în Imper în 2011, împreună cu o parte din băieții pe care-i avea în grijă, în noul cămin de copii al Fundației denumit Sfânta Ecaterina. Băiețelul amintit, expus abuzurilor psihice, fizice și sexuale a rămas la Băile Tușnad. Acestea au fost denunțate de fratele băiatului 4-5 ani mai târziu la Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Harghita, reiese din rechizitoriu.
Denunțul a avut loc deoarece în vara anului 2015 doi frați mai mici ai acestuia și-au petrecut vacanța la el într-o altă localitate de Harghita. Atunci a luat legătura cu el Tibor Kolozsvári, coordonatorul căminului din Băile Tușnad ca să vorbească cu fratele său legat de problemele pe care le-a avut cu educatorul K., deoarece copiii din cămin spuneau că nu mai vor ca educatorul K. să se întoarcă la căminul din Băile Tușnad. Fratele său, atunci, i-a putut spune doar că la un moment dat, în toaletă, educatorul i-a urinat în gură.
Abia poate vorbi de rușine
Fratele mai mare a depus un denunț la Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Harghita (din rechizitoriu nu reiese exact data), dorind să îi preia pe frații săi în grija lui. În acest scop, în vara anului 2016 Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Harghita, iar în decembrie Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Covasna au întocmit un raport de evaluare psihologică despre fratele mai mic. Rapoartele relatează despre anxietate puternică, frică, rușine, semne evidente de stres post-traumatic în cazul băiatului abuzat. Specialiștii au descris faptul că băiatul se identifica cu eroii din povești care comiseseră ceva rău, dar își cer iertare, sunt neputincioși, îngrijorați, rușinați sau, eventual, niște străini vor să îl omoare, într-una din povești, ca să nu divulge ceea ce văzuse.
În decembrie i-a relatat unui agent că fugise cu trei ani în urmă, împreună cu un alt copil din căminul Sfântul Ladislau. După ce s-au întors i-a povestit cumnatei lui K. care lucra tot acolo despre abuzul suferit cu ani înainte. La această audiere a mai declarat că nu a fost adevărat și că i-ar fi spus asta rudei lui K. pentru că nu voia să se întoarcă la cămin.
Dar cu 10 zile înainte de audierea sa din decembrie, K. l-a căutat la școala pe care o frecventa pe atunci, după cum reiese din declarația directorului școlii respective. Directorul nu i-a lăsat să discute între patru ochi și a auzit că fostul educator i-a spus băiatului că: speră că va vorbi așa cum s-au înțeles anterior.
Dar băiatul nu a vorbit așa. I-a fost frică și era rușinat și de aceea nu a spus adevărul în decembrie, a declarat la audierea din ianuarie 2017. Cu această ocazie a spus că încă era preșcolar când la un moment dat, în baie K. i-a pus în gură organul genital. A răspuns la întrebări încet, sincer, cu un sentiment puternic de rușine, afirmă ancheta psihosocială întocmită în februarie. A afirmat că nu dorește să își amintească sau să vorbească despre cele întâmplate pentru că e prea dureros pentru el.
Adulții știau din vară
Din declarațiile martorilor citate în rechizitoriu reiese că K. s-a întâlnit de mai multe ori cu fratele mai mare al băiatului în vara anului 2016 care nu i-a cerut bani, ci i-a cerut să își dea demisia din postul de la Fundație. La una din aceste întâlniri fratele băiatului l-a invitat telefonic și pe Tibor Kolozsvári. Conform rechizitoriului, la aceste întâlniri K. i-a promis că își va da demisia, iar pe de altă parte, a încercat să îl convingă pe băiat și familia acestuia să își retragă denunțul pentru că dacă nu o vor face, vor fi citați în repetate rânduri să dea declarații. Deci K. era conștient cât de stresant era acest lucru pentru băiatul abuzat.
K. nu se comportase agresiv doar cu acest băiat la Băile Tușnad. A lovit un alt copil cu lingura, l-a lovit peste nas cu o carte, a spus respectivul copil care fusese martorul faptului că a forțat un băiat care se scăpase pe el să își lingă fecalele. Îi bătea uneori cu coada măturii. Iar la o vizionare de film K. a mângâiat organul genital al unui băiat, citează din declarație rechizitoriul.
Copiii nu i-au spus nici lui Kolozsvári și nici educatorilor niciodată faptul că Sz. K. îi bătea sau îi molesta, a răspuns întrebării noastre administratorul căminului din Băile Tușnad. Există o regulă generală valabilă, clară, aplicabilă în toate căminele Fundației, a spus Kolozsvári: dacă un copil își rupe chiar și degetul mic, acest lucru trebuie raportat fratelui Csaba Böjte. La fel și dificultățile de învățare sau repetenția.
La întrebarea noastră că în opinia sa de psiholog, copiii de ce nu i-au spus lui sau altor educatori, Kolozsvári a răspuns că la vârsta respectivă copiii reacționează la abuzuri prin negare născută în rușine: nu reușesc întotdeauna să facă diferența dacă ei au făcut vreun lucru rău sau lor li s-a făcut ceva rău. Deși avea o relație bună cu ei, din cauza rolului său de administrator al căminului, acesta nu se consideră un confident al copiilor, deși el este unul din elementele permanente din viața lor, deoarece educatorii se schimbă des, a afirmat Kolozsvári.
Pe lângă rușine, copiilor le-a fost și frică de educatorul K. care îi amenințase cu bătaie în cazul în care ar fi spus ce le-a făcut, ne-a spus una din victimele abuzurilor, devenită între timp majoră. Iar cei care s-au mutat împreună cu educatorul din căminul din Băile Tușnad la Imper nu au îndrăznit să spună nici atât, aceștia rămânând și mai mult singuri cu educatorul. Câțiva dintre ei au confirmat că au fost martorii și victimele agresiunii fizice și sexuale a educatorului atât la Băile Tușnad cât și, mai târziu, la căminul din Imper.
Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Harghita i-a anunțat din vara anului 2016 atât pe Tibor Kolozsvári cât și pe Csaba Böjte că băiatul prezintă simptome clare de stres post-traumatic, a confirmat la întrebarea noastră directorul Zoltán Elekes. Cercetările penale însă au început abia în noiembrie, iar poliția nu a fost sesizată de protecția copilului, am aflat de la directorul instituției. Poliția a fost cea care i-a contactat după ce au elaborat raportul despre starea băiatului.
Dar Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului are obligația de a sesiza poliția în cazul în care identifică semne de abuz la copii. Nu se știe cine a sesizat agenții sau procurorul, însă parchetul a început cercetările împotriva lui Elekes și a altor două persoane pentru omisiunea de sesizare în 2019. Acest caz a fost ulterior disjuns din dosarul de abuz sexual, după care urmărirea penală împotriva lor a încetat, deoarece faptele constatabile nu au putut fi încadrate în această categorie de infracțiuni, am aflat de la procurorul de caz.
Poliția îl audiază ca suspect, apoi ar închide cazul și apoi îl suspectează din nou
Rechizitoriul enumeră măsurile pe care le-au luat anchetatorii și procurorul de caz și datele la care au fost luate acestea începând din noiembrie 2016 pe parcursul procedurii penale. Ancheta a început cu aproape un an și jumătate după ce Kolozsvári a anunțat rudele băiatului că ar exista probleme, iar băiatul a rămas la fratele său mai mare. Expertizele din 2016 au confirmat că agresiunea lui K. a traumatizat clar băiatul, ceea ce acesta din urmă a reușit să și declare în ianuarie 2017. Aceasta a fost și ultima zi de lucru a lui K. la fundație. Conform unei declarații din septembrie, K. a hărțuit mai mulți copii din căminul din Băile Tușnad.
Sz. K. ajunge suspect pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor și rele tratamente în ianuarie 2018. În februarie dă declarație în calitate de suspect. La sfârșitului lui septembrie 2018 însă organele de cercetare penală propun închiderea dosarului. Motivul acesteia nu reiese din rechizitoriu.
În ianuarie 2019 Parchetul anulează câteva măsuri adoptate anterior printre care și audierea numitului K. în calitate de suspect. În februarie însă extinde acuzațiile împotriva lui Sz. K. pentru influențarea martorilor. În final, Parchetul renunță la acest punct în momentul trimiterii în judecată în 2021 susținând faptul că Sz. K. nu a exercitat presiuni fizice asupra băiatului abuzat și nu l-a amenințat nici pe acesta și nici familia sa ca aceștia să-și retragă acuzațiile.
K. a fost audiat din nou ca suspect în februarie 2019 când a susținut că nu a avut probleme cu băiatul care era un copil ascultător când l-a avut în grijă. L-a disciplinat sau l-a pedepsit doar când nu s-a comportat bine, dar nu l-a abuzat. K. nu a recunoscut infracțiunile, spunând că băiatul și familia lui l-au acuzat ca să îl stoarcă de bani. Acest lucru nu a fost confirmat însă de nici o altă declarația a vreunui martor, ba din contră.
În martie 2019 autoritățile au început o anchetă pentru omisiunea de sesizare împotriva câtorva angajați din cadrul Protecției Copilului. Din cunoștințele noastre acest dosar a fost disjuns din dosarul de abuz sexual, apoi acuzațiile au fost retrase. Pe lângă aceste măsuri procedurale, în primăvara anului 2019 s-a petrecut un lucru și mai important pentru care poliția a deschis un nou dosar penal cu capete de acuzare mult mai grave:
A răbufnit spaima reprimată din copiii din Imper
la doi ani după ce Sz. K. a plecat din căminul de copii Sfânta Ecaterina din Imper. Conform rechizitoriului unul din băieți i-a spus unui educator voluntar din Ungaria care lucra acolo că un băiat îl molestează pe un altul care, la rândul lor, au relatat ulterior că învățaseră aceste lucruri de la educatorul K.
I-au spus că îi lovea cu mâna, cu piciorul sau cu coada măturii și că îi abuzase psihic, fizic și sexual. Unul din băieți i-a arătat chiar în ziua respectivă scrisoarea pe care i-o scrisese lui Csaba Böjte despre abuzurile pe care le-au suferit. Scrisoarea a ajuns probă la dosar. Respectivul voluntar nu a răspuns solicitării noastre. Mai apoi, în primăvara anului 2019 băieții s-au deschis încet în cadrul ședințelor individuale ale psihologei care a ajuns la căminul din Imper în noiembrie 2016.
La parterul înalt al conacului renovat în care este amenajat căminul locuiau fetele, iar la etaj băieții, șaisprezece la număr în perioada respectivă. Unul din ei prezenta un handicap psihic sever, susține rechizitoriul: nu vorbea. Câțiva băieți veniseră de la Băile Tușnad împreună cu educatorul în 2011. În grupa lor erau doi băieți mai mari, ceilalți erau toți mici, după cum am aflat de la unul din colegii lor, devenit între timp major. Unul din băieții mai mari, deja adolescent, s-a încăierat la un moment dat cu educatorul K. în curte, a spus unul din foștii colegi care nu a înțeles la vremea respectivă motivul.
Din declarații reiese că educatorul K. a obligat mai muți băieți mici la vizionarea unui film porno și la sex oral, prin bătaie și amenințări, spunându-le că sunt absolut normale. Din anumite declarații reiese că unul din minori a oprit calculatorul la un moment dat și i-a tras educatorului o palmă când l-a surprins că viziona un film porno cu unul din copii. A încercat să îi apere pe cei mici de pedepsele și bătăile educatorului.
Sz. K. ducea, de regulă, doar un singur copil în cameră, în timp pe ceilalți îi trimitea la joacă sau duminica la biserică. Sau intra peste ei când făceau baie, îi mângâia în zona genitală și îi obliga să îl mângâie la rândul lor. Umbla des gol în fața lor, de cele mai multe ori dimineața când copiii se pregăteau de școală și grădiniță. Uneori îi lovea cu diverse obiecte sau de pereți, de podea sau de calorifer, apoi îi amenința prin violență să tacă. A fost și un copil mic pe care l-a amenințat că îi omoară familia dacă vorbește despre cele întâmplate.
Un copil care nu avea nici 10 ani când K. a plecat de la căminul din Imper era bătut foarte des pe lângă abuzul sexual la care era suspus, susține rechizitoriul. I-a dat în cap cu ciocanul din cauciuc de i-a spart capul, susțin ceilalți copii, îl lovea cu coada măturii pe unde apuca; o dată, la terenul de joacă l-a împins la pământ fără niciun motiv. L-a tras de urechi atât de tare, încât bunicul acestuia a trebuit să îl ducă la medic sau l-a aruncat în vană de i-a țâșnit sângele pe nas.
Conform raportului Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului Harghita, copilul a fost atât de traumatizat încât a devenit labil, se înțepa cu instrumente de scris sau se tăia cu cuțitul ca să nu simtă durerea psihică. Avea simptome psihotice și gânduri sinucigașe zi de zi și nu s-a sinucis doar pentru că se afla sub supravegherea constantă a educatorilor. Seara se temea că vine cineva și îl omoară sau că îl va obliga să facă lucruri ca fostul educator. Expertiza nu exclude faptul că a devenit traumatizat odată ajuns la cămin sau chiar înainte, simptomele agravându-se ca urmare a efectelor faptelor fostului educator asupra psihicului acestuia.
Pe un alt copil care s-a dus la baie înainte de a termina să își aleagă șosetele, l-a dat de pământ, l-a prins din nou de gât și l-a aruncat în cameră. A fost un caz în care l-a izbit cu un scaun atât de puternic, încât scaunul s-a rupt, iar pe altul l-a lovit atât de tare cu o bucată de lemn de i s-a desprins o unghie. Pe copilul cu handicap l-a agățat de haine în geamul de la etaj, închizându-i geamul peste haine. Săracul copil a fost, desigur, terifiat, au spus ceilalți și repeta neîntrerupt „mama”, „tata”.
Majoritatea copiilor au devenit între timp adolescenți, cei mai mici având acum 11-12 ani. Sz. K., defăimând vocația pedagogică, a profitat de vulnerabilitatea copiilor pentru a-și satisface dorințele sexuale, traumatizându-i mai mult timp, a constatat Parchetul. Conform rechizitoriului, unui părinte i-au devenit suspicioase contuziile când și-a vizitat copiii la cămin, iar copiii i-au relatat despre acte de violență fizică atunci când s-au întors acasă în vacanță. Medicul de familie însă nu a reușit să identifice contuziile la copiii din cămin când au fost duși la consult.
Educatorii grupei de fete și alți adulți le-au relatat anchetatorilor că l-au auzit pe Sz. K. uneori urlând cu copiii, însă mai multe nu au văzut. Unul văzuse de câteva ori că i-a lovit pe copii peste fund. Au sesizat că băieților le era frică de el. A fost la un moment dat o femeie pe care băieții au rugat-o să le devină mai degrabă ea educator. În rechizitoriu și procurorul își pune întrebarea
cum de a fost posibil ca niciun adult să nu fi observat nimic
din abuzurile grave comise ani de zile de către Sz. K.. Pe lângă intimidarea copiilor, procurorul a găsit o singură explicație plauzibilă: că recunoașterea acestora atrage răspundere penală și ar fi pus căminul de copii și implicit fundația într-o lumină defavorabilă. Și astfel, se explică și din punctul său de vedere de ce a fost nevoie de prezența unei persoane din exterior, a voluntarei din Ungaria pentru ca faptele educatorului K. să iasă la iveală.
Inculpatul nu a recunoscut niciuna din faptele care i-au fost imputate, susține rechizitoriul. Mai mult, acesta a declarat că relația sa cu copiii era normală și civilizată. De cele mai multe ori i-a mustrat verbal, le-a scurtat timpul de joacă sau le-a dat câte un bobârnac dacă aceștia furau, dădeau foc la casă sau distrugeau ceva. Dormea în camera copiilor doar dacă era frig în camera lui sau dacă vreunul din copii era bolnav și avea nevoie de supraveghere.
Conform rechizitoriului, acesta a fost supus testului poligraf, mințind evident la două întrebări importante. Acesta a afirmat într-una din întâmpinările depuse că respectivii copii au complotat împotriva lui, însă, în opinia parchetului, vârsta foarte fragedă a câtorva dintre copii, respectiv traumele psihice suferite de aceștia exclud această ipoteză. Să nici nu mai spunem că mai multe dintre părțile vătămate nu mai locuiau de ani buni la cămin în momentul începerii anchetei.
Și noi i-am întrebat, la rândul nostru, pe câțiva din foștii și actualii angajați ai căminului din Imper
dacă nu observaseră nimic suspect în comportamentul educatorului K.
Ne-au răspuns anonim, cu uluire sinceră și cu îngrijorare în glas. Rememorarea evenimentelor i-a bulversat în ciuda faptului că urmăresc cazul respectiv, se interesează de soarta copiilor și de când a început procesul. Sunt îngrijorați de soarta copiilor și de efectul cazului asupra imaginii fundației față de care sunt profund recunoscători și loiali.
Când s-a aflat despre caz la Tușnad, educatorii din Imper s-au speriat foarte tare, iar unul din ei i-a interogat separat pe cei 7-8 băieți din grupa educatorului K. Băieții însă nu i-au spus atunci nimic, iar „eu pot să zic că m-am liniștit” că aici nu s-a petrecut nimic, a spus anul trecut. S-a considerat o persoană de încredere pentru copii și că aceștia i-ar fi spus dacă ar fi fost agresați de educator.
Mai târziu anchetatorul, la rândul său, a încercat să îl liniștească, spunându-i că respectivii copii nu au tăcut din cauza lui, ci pentru că fuseseră amenințați cu moartea. Ulterior, crede că din comportamentul ieșit din comun de care dădeau dovadă uneori copiii, ar fi putut să își dea seama că ceva era în neregulă, dar la vremea respectivă nu s-au gândit la asta. Pe Sz. K. îl știau om corect care încerca să mențină o imagine perfectă pentru ca toată lumea să îl considere corect și amabil.
Adulții care lucrau la căminul din Imper știau că educatorul K. fusese denunțat de un copil pe care îl avusese în grijă la Băile Tușnad și erau la curent și cu motivul. Din câte își amintește unul din ei, aflaseră la începutul verii 2016, iar Sz. K. a lucrat la căminul din Imper până la sfârșitul anului 2016, începutul lui 2017.
Agresiunea de a Imper a fost descoperită
– conform unei relatări – pentru că, după ce a fost concediat, Sz. K. s-a întors în vizită, însoțind un grup din Anglia care îi cunoscuseră anterior pe copii și le-au adus cadouri. Copiii, văzându-l pe K., s-au speriat foarte tare și s-au șocat, observase voluntarul care lucra aici în perioada respectivă, căruia i-au spus că educatorul K. îi bătea foarte tare pe vremea când lucra acolo. După care au apărut și celelalte detalii.
O altă persoană își amintește că unul din copii care era pe atunci foarte încăpățânat și agresiv, a vrut să plece de la cămin. Coordonatorul căminului de la vremea respectivă l-a rugat să îi scrie o scrisoare lui Csaba Böjte cu motivele pentru care vrea să plece. Copilul a relatat în respectiva scrisoare agresiunile suferite. Conform angajaților, scrisoarea i-a fot arătată imediat fratelui Csaba Böjte care a făcut demersurile necesare la Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Harghita. Iar copiii au început să se deschidă în fața psiholoagei fundației căreia îi sunt arondate mai multe cămine din copii din zonă.
Sursele noastre nu își amintesc de datele exacte nici pentru că după ce Sz. K. a plecat de acolo, administratorul și educatorii s-au schimbat destul de des, aceștia din urmă fiind adesea voluntari. Este greu de găsit educatori pe termen lung, au spus ei, și pentru că responsabilitatea este enormă. Nu e o muncă de opt ore pe zi, ci trebuie să locuiești în cămin, iar pe lângă sarcinile curente de lucru, trebuie să fii la dispoziție 24 de ore.
Ajutor pentru victime
Fratele Csaba le-a achitat băieților din Imper o terapie timp de un an după ce a aflat despre agresiune, au confirmat angajații. Nu a păstrat secretul, ci a luat imediat măsuri, au spus sursele noastre. Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Harghita i-a recomandat specialiști externi pe care copiii i-au frecventat timp de un an. Ei consideră că terapia a avut efect, de atunci copiii fiind vizibil mai destinși, mai echilibrați, agresivitatea aparent nejustificată dispărând din comportamentul lor.
Fundația nu a oferit niciun fel de ajutor victimelor lui Sz. K. ajunse între timp la vârsta majoratului, am aflat de la câțiva. Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Harghita i-a oferit suport psihologic uneia din victime, însă aceasta a refuzat.
Regulile Fundației nu s-au schimbat, însă acum toată lumea de la Fundația Sfântul Francisc este atentă aproape obsesiv ca nimeni niciodată să nu poată molesta copiii, a spus Kolozsvári. Au avut loc discuții și cu copiii și cu adulții de îndată ce a apărut suspiciunea în cazul educatorului K., a răspuns la întrebarea noastră administratorul căminului despre măsurile preventive pe care le-a adoptat fundația.
Instanța a continuat procesul cu ușile închise. Pe parcursul anchetei, apoi și pe durata procesului, minorii au fost audiați într-o sală specială, cu ajutorul unui psiholog specialist, au confirmat educatorii și psihologii cu care am discutat cu ocazia investigației. Procesul a început relativ târziu comparativ cu data a care a început ancheta, a menționat unul din ei.
Cine de ce nu vorbește?
Cazul a explodat inițial la Tușnad, K. fiind el însuși localnic, de aceea ar trebui contactat mai degrabă Tibor Kolozsvári, el fiind cel care l-a angajat, la el lucrase cel puțin patru ani, deci ar putea să ne relateze mai multe – ne-au recomandat cei din Imper. Am fost curioși de ce educatorul nu a fost înlăturat imediat de lângă copiii din Imper de îndată ce s-a ivit suspiciunea abuzului la Băile Tușnad. Cazul a luat avânt de fapt în Imper, întrebați-i pe cei de acolo, ne-a spus la Tușnad Kolozsvári.
„Noi nici nu l-am apărat și nici nu l-am acuzat” – a spus Kolozsvári la mijlocul lui noiembrie. El nici nu știa, de fapt, de ce îl acuza mai exact Parchetul pe Sz. K., deoarece, din spusele sale, Parchetul comunicase exclusiv cu centrul din Deva al Fundației pe parcursul celor 4-5 ani ai anchetei. Și el, și colegii lui au fost audiați temeinic, a spus Kolozsvári care insistă asupra prezumției de nevinovăție: a vorbit tot timpul ipotetic despre faptele pe care Sz. K. se presupune că le comisese și de care era acuzat. El, de fapt, nici nu știe exact de ce era acuzat acesta, a subliniat el în repetate rânduri.
Informațiile din rechizitoriu și din procedură plasează acest lucru într-o altă perspectivă. Pe de o parte, el fusese informat în vara anului 2016 și de Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Harghita, am aflat de la directorul instituției. Pe de altă parte, ar fi greu de crezut că organele de cercetare nu l-au informat despre suspiciunea care plana asupra unuia din angajații săi, din cauza căruia fuseseră audiați și el, și colegii săi, și copii pe care-i avea în grijă. Pentru că acest lucru i-a fost expus și unui fost copil pe care Sz. K. îl avusese în trecut în grijă căruia abia îi venise să creadă că K. i-a abuzat pe ceilalți, deoarece pe el nu l-a molestat niciodată.
Băiatul care a devenit între timp un bărbat tânăr a ajuns în Imper în grupa de care avea grijă Sz. K., ne-a relatat acesta pe holul instanței, în timp ce aștepta să fie chemat în sala de judecată. El avusese rude care trăiau în sat și care îl vizitau uneori la cămin. (Sz. K. probabil nu a îndrăznit să îl molesteze din acest motiv.) Respectivul a fost audiat ca martor pe parcursul anchetei și pentru că acestuia nu îi venise să creadă abuzurile pe care fostul său îngrijitor le comisese împotriva copiilor, anchetatorii i-au arătat lista victimelor care au depus plângere și i-au citit câteva pasaje din declarațiile acestora.
„Eu, la nivel uman, nu consider că am greșit. Și eu îmi pun întrebarea dacă am vreo răspundere dacă acest individ a comis într-adevăr aceste fapte abominabile. Deci, eu văd doar că toată povestea asta umbrește, murdărește, dezonorează toată munca titanică, totul. Mie personal îmi aduce atingere pentru că mi-am dedicat viața. Și e evident că asta mă deranjează și mă doare, mai ales, dacă chiar s-a întâmplat ceva. Sincer, nu știu ce aș fi putut face mai bine” – a declarat Kolozsvári anul trecut, în luna noiembrie.
Înainte de publicarea articolului, l-am contactat din nou pentru câteva clarificări. Ne-ar fi interesat care au fost acele caracteristici ale lui Sz. K. din care el și-a dat seama acum 15 ani că acesta ar deveni un bun educator, dacă i-a sugerat lui Csaba Böjte să îl concedieze, suspende pe Sz. K. și să îl înlăture din căminul din Imper după ce acesta fusese denunțat pentru abuzurile din Băile Tușnad sau dacă a solicitat expertiză externă pentru copiii din Imper.
Kolozsvári a refuzat să răspundă la întrebări din motive diverse: că nu există încă sentința și că nu poate relata nimic mai exact, dar sentința va clarifica toate aspectele; că e în concediu; că nu poate vorbi despre informațiile interne ale Fundației; că mai întâi ar dori să vadă articolele pentru că are impresia că dorim să îl incriminăm pe el. Dar, în final, ne-a promis că ne vom așeza la discuții. Am dorit să îl contactăm pe călugărul Csaba Böjte cu întrebări similare, nu am reușit să luăm legătura cu el până la publicarea articolului.
Cine și ce poate apăra copiii de abuzuri?
În sistemul de protecție de stat se încearcă prevenirea abuzurilor, în principal, prin evaluarea și selecția temeinică a educatorilor, a răspuns la întrebarea noastră Zoltán Elekes, directorul Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului aflată în subordinea Consiliului Județean Harghita. Examenul psihologic este obligatoriu în cazul asistenților maternali, iar în cazul personalului din centrele de plasament este obligatoriu examenul anual de medicina muncii.
Mai nou este obligatoriu pentru toată lumea, inclusiv în cazul căminelor care funcționează în cadrul organizațiilor neguvernamentale, a explicat Elekes, ca educatorilor să li se solicite un cazier judiciar special prin care statul dovedește că persoana care candidează pentru un post de educator nu a abuzat minori în trecut.
Și educatorii fundației sunt supuși examinării psihologice, am aflat de la contabilul-șef Cecília Palkó. Însă am aflat de la mai mulți foști voluntari și educatori că examenul nu este o evaluare temeinică, nu discută cu psihologi, ci încercuiesc răspunsuri pe o foaie de test și uneori li se spune ce să încercuiască. Este un test standard în limba română, pe care nu îl traduc voluntarilor din Ungaria, ci li se dau răspunsurile corecte la întrebări.
Palkó nu are cunoștință despre o asemenea practică, ne-a răspuns la întrebare. Voluntarii din Ungaria sunt evaluați de fundația din Ungaria, ne-a spus ea. Despre asta însă voluntarii din Ungaria veniți la Deva fără vreo evaluare psihologică anterioară și care lucraseră ca educatori luni de zile nu știau nimic, ne-au declarat aceștia.
Conducerea Fundației afirmă că toți copiii respectiv educatorii care ajung la ei sunt supuși unei evaluări psihologice temeinice după care copiii sunt îndrumați către proprii specialiști sau specialiști independenți având în vedere că majoritatea dintre aceștia provin din situații traumatizante (abandon, sărăcie profundă sau părinți abuzivi). Iar educatorii sunt consultați de un psiholog trimestrial.
Însă educatorii care lucraseră anterior la fundație timp de unul sau mai mulți ani ne-au relatat că nu doar că nu primeau sprijin psihologic periodic, ci erau abandonați chiar și în situațiile pedagogice dificile pentru soluționarea cărora ar fi avut nevoie de ajutor de specialitate, ei semnalând această necesitate către conducerea fundației. Din afirmațiile lor reiese că nici copiii defavorizați nu primeau sprijin psihologic, deși era evident pentru toți că aceștia ar fi avut nevoie de ajutor.
Și în cazul căminelor aflate în subordinea organizațiilor civile este esențial ca minorii să își poată crea relații de încredere cu mai mulți adulți: cu educatorii, cu administratorul căminului, cu psihologul și asistenții sociali care au obligația de a vizita periodic căminul de copii – a declarat Zoltán Elekes, directorul Protecției Copiilor. Acest lucru este important pentru că, în cazul în care un adult ar abuza de poziția sa de putere, copiii să se poată adresa cu încredere altor adulți și să poată semnala cazurile de maltratare.
Elekes este conștient că sistemul de stat al protecției copilului prezintă deficiențe de personal și are probleme permanente de finanțare. Din spusele acestuia, într-un cămin de tip familial care are în îngrijire 6-12 copii ar trebui angajați cinci adulți pentru ca în toate schimburile să fie câte un adult prezent lângă copii, adulții să lucreze 8 ore pe zi, să poată fi acoperite week-end-urile și să poată fi acordate concediile de boală sau de odihnă.
Câțiva din foștii educatori, voluntari ai Fundației sau chiar vizitatori de ocazie ne-au relatat că au trebuit să desfășoare activitățile de educatori, administratori sau directori de cămin de unii singuri. S-a mai întâmplat că centrul de la Deva i-a semnalat că sosește control de stat și să îi prezinte documente care atestă existența mai multor angajați la cămin, decât erau în realitate.
Lipsa personalului și a specialiștilor despre care au vorbit este greu de înțeles, deoarece educatorii și conducerea Fundației au susținut că numărul de copii din unele centre a scăzut la jumătate sau chiar la o treime în ultimii zece ani, în timp ce bugetul fundației a crescut considerabil în ultimii cinci ani. Numărul angajaților Fundației Sfântu Francisc nu a scăzut deloc proporțional cu scăderea numărului de copii.
Deși fluctuația e mare, Fundația nu are probleme de personal, acesta fiind înlocuit cu ocazia concediilor de odihnă și uneori la sfârșit de săptămână de voluntari, a declarat Cecília Palkó. Fluctuația mare în rândul educatorilor a fost confirmată de educatorii și de voluntarii care ne-au dat declarații. Ei, în schimb, văd cauza în epuizarea rapidă a acestora. La întrebarea legată de burnout, contabila ne-a răspuns dându-ne exemplul educatorilor care lucrează de decenii în căminele fundației.
Cel mai frecvent motiv de burnout
pe lângă suprasolicitarea constantă, sunt numeroasele acte inumane cu care se confruntă educatorii veniți cu mult entuziasm la Deva și în câteva din cămine, ne-au declarat foștii educatori. Unii au fost copleșiți de faptul că s-au simțit neputincioși văzând că minorii primeau uneori sau periodic mâncare stricată din depozitele fundației sau că alți educatori strigau la ei frecvent sau îi băteau. Au observat uneori, la câteva cămine că din cauza personalului insuficient, copiii erau supuși la enorm de multă muncă în gospodărie.
S-au simțit neputincioși, deoarece au semnalat aceste nereguli în zadar către Cecília Palkó sau Csaba Böjte, totuși nu s-a întâmplat nimic. Cecília Palkó nouă ne-a spus că ei nu i-a semnalat nimeni aceste lucruri. Iar ea a exclus faptul că minorii ar primi mâncare stricată la Deva, deoarece mâncarea este gătită pentru copii într-o bucătărie comună și se trimit zilnic probe la autoritatea de sănătate publică care îi verifică.
Centrul din Deva al Fundației a fost verificat anul trecut de civili care aveau dreptul de a efectua controale inopinate la căminele de copii și se ocupă de acest lucru de decenii. Civilii au declarat că nu au depistat nicio neregulă gravă, cel mult au simțit miros de fum de țigară într-una din apartamente, respectiv nu au fost complete fișele tuturor copiilor.
O persoană care lucra la vremea respectivă acolo ne-a spus că un copil aflat în tabără de vară acolo le-a relatat controlorilor care veniseră în verificare despre agresiune fizică. După care, Cecília Palkó i-a dojenit nițel pe educatorii din Deva din cauza mirosului de țigară, iar despre agresiunea fizică le-a spus să nu îi lovească pe copii de față cu martori.
Un alt motiv frecvent amintit în privința epuizării și a fluctuației de personal îl reprezintă problemele de autocontrol ale președintelui Fundației, călugărul Csaba Böjte. Din spusele unor foști educatori, acesta își ieșea din fire în medie de 2-3 ori pe săptămână, aruncându-le vorbe umilitoare și urlând efectiv cu cei care îl enervează. Din această cauză, de la Fundație au plecat nu doar educatori, ci și personal auxiliar. Au reproșat nu doar tonul incalificabil pe care Böjte și l-a permis cu ei, ci au simțit că s-a comportat nedrept față de ei.
Actele de pedofilie umbresc și Deva
Dorim să alocăm mai târziu un spațiu mai amplu relatărilor menționate mai sus. Considerăm că este important să le semnalăm în mod concentrat, deoarece credem că lipsa de personal, epuizarea acestuia, stilul de conducere al fundației pot contribui la ocultarea abuzurilor grave.
Suspiciunea unor acte de pedofilie a apărut și la Deva față de un educator care acum mai bine de doi ani a diseminat live pe Facebook informații despre deficiențele de gestiune ale fundației. La momentul respectiv acesta nu mai lucra la Fundația Sfântul Francisc. Ulterior acesta a fost vizitat de doi foști minori îngrijiți la cămin și de un copil care trăiau cu toții la momentul respectiv în locuințele din Deva ale Fundației și au dorit să îl convingă să șteargă materialul video. În discuția lor amplă se aude că fostul educator ar fi comis acte care se califică drept corupere sexuală a băieților când încă era angajat la Fundație.
Această discuție a fost înregistrată în circumstanțe dubioase, se aude prost pe de o parte, iar pe de altă parte cel care a realizat înregistrarea i-a trimis-o acum un an atât către Cecília Palkó, cât și lui Csaba Böjte. Mai mult, a semnalat suspiciunea și către Arhiepiscopia Catolică de Alba Iulia.
Noi am contactat persoana suspectată. Nouă ne-a negat că ar fi comis fapte de pedofilie. A afirmat că s-a prefăcut cum că ar recunoaște din cauza tinerilor care îl amenințaseră.
La întrebarea noastră Cecília Palkó a recunoscut că a primit și ea fragmentul audio anul trecut. L-a ascultat împreună cu colegii ei la birou de pe telefon, însă l-au găsit complet neinteligibil și nu s-au mai ocupat ulterior de caz. Arhiepiscopia nu a răspuns deocamdată solicitării noastre referitoare a soarta informațiilor primite. Vom publica răspunsul imediat ce ne va parveni.
Actualizare, 4 iulie 2022, ora 1:55: Directorul biroului Arhiepiscopiei, János Hurgoi, ne-a răspuns. Răspunsul său a arătat că nu au luat în serios e-mailurile: persoana care le-a trimis a scris de prea multe ori (până la 50 de e-mailuri în două ore) și „a scris într-un mod obscen”. „Îl atacă foarte mult pe părintele Csaba și are mereu povești noi. Nu știm ce este adevărat și ce nu”, ne-a răspuns directorul care a precizat că o scrisoare de denunț este cea în care expeditorul își asumă responsabilitatea pentru numele și adresa sa, iar afirmațiile sale sunt adevărate. El a spus că, în cazul denunțătorului, acest lucru este discutabil.
János Hurgoi a răspuns într-o oarecare măsură și la întrebarea care se naște de aici, și anume cum pot fi dovedite ca fiind adevărate afirmațiile denunțătorului dacă arhiepiscopia nu le abordează. „Fundația nu este o fundație eparhială, așa că Arhiepiscopia nu-și poate asuma responsabilitatea. Superiorul provincial este responsabil pentru frații franciscani (pentru modul lor de viață, pentru munca lor și pentru toate celelalte activități)”, ne-a scris Hurgoi. Superiorul provincial, Erik Urbán, nu va răspunde la întrebări despre acest caz până la sfârșitul anchetei interne a Ordinului Franciscan, probabil în toamnă, și i-a cerut lui Csaba Böjte să facă același lucru.
Am dori să ascultăm și părerea lui Csaba Böjte despre cazul acesta sensibil din mai multe puncte de vedere. Așteptăm răspunsurile sale la următoarele întrebări pe care, evident, le vom publica:
- În calitate de președinte al Fundației, Dvs. l-ați angajat pe Sz. K. în 2009. Ca localnic, Tibor Kolozsvári, administratorul căminului din Băile Tușnad vi l-a recomandat?
- Toată lumea din cadrul Fundației ne-a confirmat că Dvs. discutați personal cu toți educatorii înainte de a le încredința atribuțiile aferente. Vă mai amintiți ce impresie v-a făcut Sz. K. când ați stat de vorbă cu el? Nu vi s-a părut ciudat că un băiat din localitate de abia 20 de ani a candidat pe postul de educator?
- Dacă vă mai amintiți de motivele de atunci: de ce l-ați trimis pe el în 2011 ca educator la căminul din Imper?
- Protecția Copilului v-a semnalat că în cazul primei victime, în 2016, au constatat semne evidente de abuz și simptome de stres posttraumatic? V-au cerut cei de la Protecția Copilului să-i supuneți și pe ceilalți copii din grupa lui Sz. K. de la Băile Tușnad și Imper unui examen similar?
- Dacă da, care a fost rezultatul? Dacă nu, de ce nu?
- Am aflat că în vara anului 2016 cel puțin la căminele în chestiune toată lumea știa că educatorul K. fusese denunțat de un minor care-i fusese încredințat la Băile Tușnad. De ce nu l-ați înlăturat imediat din căminul din Imper? De ce ați avut nevoie de o jumătate de an pentru asta? După postul pe care l-a deținut la Imper, acesta a lucrat și pe alte posturi în cadrul Fundației?
- Știm că lui Sz. K. i-a fost reziliat contractul de muncă începând din 1 februarie 2017. L-ați concediat Dvs. sau el și-a dat demisia?
- După ce acesta a fost înlăturat, ce fel de măsuri a luat Fundația la nivel organizațional pentru a putea depista și preveni cazuri similare?
- Am aflat că în 2019 Dvs. ați anunțat Protecția Copilului pentru a începe o anchetă. Cine v-a semnalat că Sz. K. ar fi molestat copii? Când ați primit primele semnale în acest sens?
- Nu vi s-a părut ciudat că după denunțul din 2016 procesul în instanță a început abia în 2021? Fundația de ce nu a solicitat despăgubiri de la Sz. K. pe durata procesului? În fond, el a fost cel care i-a cauzat cele mai mari daune Fundației Sfântul Francisc până în prezent.
- Fundația dorește să angajeze mai multe persoane pe viitor la cămine? Mai mulți foști educatori respectiv voluntari au relatat cât de abandonați s-au simțit: câte un cămin nu are nici pe departe numărul de angajați prevăzuți de lege. O persoană ne-a spus că avea colegi doar pe hârtie, documentația era prezentată cu ocazia controalelor sau le-au spus copiilor să mintă despre unde se află respectivul schimb inexistent. O persoană ne-a relatat că a fost singură cu probleme pedagogice și de educație și nu a primit ajutor, deși ar fi avut nevoie. Mai mulți ne-au spus că doar au semnat hârtie referitoare la evaluarea psihologică pentru educatori și minori și că de fapt, nu-i consultase nici un psiholog ani de zile. În acest răstimp bugetul Fundației a crescut spectaculos din 2016 și nici nu se solicită finanțarea de bază de la statul român care i-ar reveni pentru îngrijirea fiecărui copil. Deci, ar fi fonduri pentru a plăti personal în plus și specialiști.
- Am aflat că ați primit un denunț și despre un fost educator de la Deva în primăvara anului 2021 cum că acesta ar fi comis fapte de pedofilie. Ce ați făcut Dvs. pentru ca specialiștii Fundației, specialiști independenți sau autoritățile să îl verifice: suspiciunea e fondată? S-a făcut vreo anchetă internă sau externă? Dacă da, care este stadiu dosarului? Dacă nu, de ce nu?
- Mai mulți foști angajați și voluntari ne-au spus că sunteți predispus că vă pierdeți repede autocontrolul. Mai muți dintre aceștia au părăsit Fundația unde au lucrat ca voluntari sau ca angajați, deoarece, pe lângă suprasolicitarea mare, Dvs. ați urlat cu ei pe un ton incalificabil. V-ați dat seama că problemele Dvs. de autocontrol cauzează probleme de personal în sânul Fundației? Dacă da, ce ați făcut pentru a vă tempera?
- Credem că izbucnirile Dvs. de furie descrise de alții ca fiind frecvente i-ar determina pe unii educatori să nu anunțe dacă află despre comportamente agresive sau suspicioase la căminele de copii. Ce părere aveți Dvs. despre asta?
- Mai mulți ne-au relatat că au fost câțiva educatori care s-au comportat extrem de agresiv cu copiii în fața lor. Au fost copii care au suferit fracturi sau le-a curs sângele. Știm că și Dvs. v-au fost semnalate aceste aspecte: ce măsuri ați luat față de aceste persoane agresive? Avem cunoștință despre educatorii agresivi care lucrează și actualmente la căminele Fundației.
- Am aflat de asemenea de la martori că și Dvs. le-ați aplicat la rândul Dvs. pedepse corporale copiilor de ex. dacă s-a aflat despre ei că nu au avut performanțe școlare adecvate. E adevărat că îi loviți uneori pe copii? Dacă da, de ce?
