Copiii cu tulburări comportamentale sau de învățare sunt etichetați ca elevi „cu probleme” sau „răi”. Societatea are adesea prejudecăți față de instituțiile de învățământ speciale, iar copii cu CES sunt deseori o țintă ușoară de bullying în școală sau la locul de muncă.
În acest articol, discutăm contextul istoric al accesului la educație pentru copiii cu cerințe educaționale speciale din România. Sunt puțini copii care frecventează școlile speciale, mulți studiază integrat și chiar mai mulți care nu au fost diagnosticați oficial.
În prima parte a acestui articol, veți putea citi despre un copil din învățământul special și dilemele părinților acestuia. În a doua parte, profesorii de sprijin analizează educația integrată și lipsa uriașă de profesori de sprijin. De asemenea, vom include statistici provenite de la inspectoratele școlare din șase județe cu o populație semnificativă sau majoritar de etnie maghiară. În a treia parte, vom oferi informații despre copiii cu CES aflați în grija serviciilor de protecția copilului care beneficiază de educație specială.
Părintele observă cu greu alteritatea
Kinga este mama a trei copii și locuiește cu familia într-un sat de lângă Miercurea Ciuc. Ea a dorit să-și înscrie copiii la școala din sat, fiind convinsă că școlile competitive din oraș nu oferă cea mai bună educație. Dar acest lucru nu a fost posibil pentru copila cea mare, pentru care a trebuit să ia în considerare alte aspecte atunci când a ales școala pentru ea.
„Dacă trăim la țară, facem parte din comunitatea respectivă și frecventează școala acolo. Nu există școli rele sau școli bune, ci există cadre didactice și suntem noi. Le combinăm pe cele două și basta” – a spus Kinga despre planurile lor inițiale.
Mama ne-a povestit că a devenit suspicioasă cu privire la dezvoltarea copilei cea mare, Márti, (am schimbat numele copilului – nota red.) după ce a doua copilă a învățat să umble. A fost momentul în care și-a dat seama că cea mică este mult mai sigur pe sine în mișcări față de Márti care când fugea doar își bălăngănea brațele pe lângă corp. Privind în retrospectivă, Kinga și-a dat seama că Márti nu s-a întors de pe spate pe burtă, nu a mers de-a bușilea și nu și-a corelat mișcarea membrelor când era bebeluș.
Dezvoltarea cognitivă a început în cazul lui Márti fix invers. La vârsta de un an, folosea fraze complexe, însă, în mod ciudat, nu a folosit deloc vocalele specifice limbii maghiare. Sunetele á, é, ö, ü au fost omise complet și pronunța scurt sunetele í, ó, ú. „Spunea feher. Era atât de drăguță cum pronunța”, a spus Kinga care și-a făcu griji cum va învăța copilul să vorbească corect și mai apoi, să scrie.
Márti vorbea continuu, ciripea toată ziua, iar fetița preșcolară nu putea fi convinsă nicicum să doarmă. Vorbea pentru a-și canaliza energia acumulată, iar când începea să spună o poveste, nimic nu-i putea distrage atenția până nu ajungea la final. Din această cauză avea probleme de socializare la grădiniță. Deși era amabilă și ajuta pe toată lumea, nefiind deloc agresivă, i-a fost din ce în ce mai greu să se integreze și s-a izolat de restul grupului.
Mama ei a povestit că în această perioadă a observat că Márti avea probleme cu contactul vizual: dacă îi pui o întrebare, se uită la tine și apoi se uită imediat în altă parte.
E o decizie îndrăzneață să duci la medic un copil care ciripește coerent
Pentru mulți oameni, nu este clar dacă trebuie să consulte un medic pentru orice mică tulburare motorie sau defect de vorbire. Părinților le este chiar rușine că își fac prea multe griji dacă bebelușul lor nu merge de-a bușilea la 8 luni sau nu vorbește clar la 2 ani, a spus Kinga.
În cele din urmă, mama a dus-o pe Márti la un neurolog pediatru când aceasta avea patru ani și jumătate. Din nefericire, nu la sfatul educatoarelor de la grădiniță, al consilierului preșcolar sau al medicului de familie, ci datorită propriei curiozități.
„Am vrut doar să știu ce aveam de făcut în această privință. Am vrut ca cineva să-mi spună ceva, că nu este normal ca aceea copilă să vorbească de dimineața până seara”, spune Kinga.
Neurologul a identificat două anomalii neurologice suspecte la fetiță: o tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) și o tulburare timpurie de spectru autist. Dintre simptome, hiperactivitatea lui Márti s-a manifestat prin excesul în vorbire, iar lipsa contactului vizual a fost motivul pentru suspiciunea de tulburare de spectru autist, a declarat mama sa.
Un psiholog clinician a examinat-o, de asemenea, pe Márti, constatând că aceasta avea nevoi educaționale speciale. Medicii i-au sfătuit pe părinți să ceară un Certificat de orientare școlară/profesională (CES).
Dar ce înseamnă cerințele educaționale speciale? Nu e o boala, nu-i așa?
Nu numai copiii cu ADHD au nevoi educaționale speciale, ci există nenumărate alte diagnostice care pot fi clasificate astfel.
CES este un termen umbrelă, incluzând practic tot ceea ce este diferit de dezvoltarea obișnuită, în direcție negativă, a explicat Réka Orbán, psihopedagod, de la Departamentul de Psihologie Aplicată din cadrul UBB.
„Se încadrează aici și categoriile psihopedagogice tradiționale, cum ar fi deficiențele locomotorii, vizuale, auditive, autismul, tulburările comportamentale și emoționale, dizabilitățile intelectuale, tulburările de învățare specifice, ADHD, deci problemele de hiperactivitate și deficit de atenție”, a spus psihopedagogul.
Nevoile educaționale speciale pot apărea în diferite moduri: pot fi, pe de o parte, genetice, moștenindu-se în codul genetic al familiei, pe de cealaltă parte, acestea putând apărea intrauterin, la naștere sau după.
De exemplu, poate provoca disfuncții cerebrale la făt dacă mama este agresată în timpul sarcinii sau trăiește într-un mediu agresiv, toxic. Sau, de exemplu, dacă bebelușul nu primește oxigen pentru o perioadă în timpul nașterii. Nevoile educaționale speciale în sine nu înseamnă o dizabilitate intelectuală, aceasta din urmă fiind doar o subcategorie a nevoilor educaționale speciale.
Nevoile educaționale speciale nu trec cu vârsta. Auzim adesea de la părinți sintagma „va crește și îi va trece”, însă nu e adevărat. Chiar și cea mai ușoară formă de tulburare de învățare va ține toată viața. „Pe cât posibil, îi dezvoltăm abilitățile și îl învățăm strategii care să-l ajute să se descurce mai bine la școală. Însă copilul cu nevoi educaționale speciale se va confrunta cu dificultăți din nou și din nou în orice situație nouă”, a explicat psihopedagogul.
Actualmente certificatul de orientare școlară și profesională se acordă chiar și celor care nu au putut frecventa școala pe o perioadă mai lungă de timp din cauza unor afecțiuni. Dacă absențele influențează dezvoltarea școlară a unui copil, „înseamnă că acesta necesită pregătire suplimentară”, a adăugat Réka Orbán.
Obținerea certificatului CES în urma unui examen medical nu este complicată
Kinga a solicitat certificatul CES pentru fiica sa de la Centrul Județean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională (CJRAE). Această instituție funcționează în toate centrele de județ, dosarele predate fiind evaluate de o comisie de specialitate (SEOSP).
Comisia SEOSP oferă orientare și legat de posibilitățile de studiu ale copiilor. Există patru tipuri de forme de învățământ pentru copii cu CES. Aceștia pot frecventa o școală specială unde pot învăța în clase cu efectiv redus de elevi, cu profesori psihopedagogi și cu programă adaptată. În aceeași formă pot studia și în clase speciale în cadrul școlilor de masă.
Sau se înscriu în învățământul de masă unde pot avea parte de învățământ integrat și vor frecventa activitățile individuale psihopedagogice, coordonate de psihopedagogul școlar. Ca ultimă soluție, cazurile mai grave pot studia acasă, a spus Irén-Ottilia Szabó, directoarea Centrului Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educațională Harghita și președinta comisiei de specialitate care a lucrat înainte ca învățătoare timp de opt ani.
Se examinează dosarul depus care, printre altele, trebuie să conțină ancheta socială, diagnosticul medical și o expertiză psihopedagogică (actele necesare la dosar sunt disponibile pe site-ul CJRAE, de ex. jud. Harghita aici). Părinții trebuie să se prezinte împreună cu copilul în fața comisie de specialitate în cazul în care solicită certificatul pentru prima dată. Tipul de școlarizare recomandat copilului este decis pe baza acestei întrevederi, a spus Irén-Ottilia Szabó.
Limba maghiară este un impediment în multe localități
Copiii maghiari nu pot fi evaluați în limba lor maternă în toate județele. De exemplu, în județul Cluj, membrii comisiei nu vorbesc în limba maghiară cu copiii, deci eliberează certificatul CES doar pe baza avizului medicului, a profesorul de sprijin și a psihologului clinician, ne-a declarat Réka Orbán.
Părinții pot avea dificultăți în obținerea certificatului din cauza indisponibilității specialiștilor. Se întâmplă frecvent ca aceștia să poată duce copilul doar la clinici private unde trebuie să plătească pentru examenul medical, deoarece nu există psihologi clinicieni și neurologi pentru copii vorbitori de limba maghiară care să lucreze la spitalul local. Acest lucru împiedică multe familii defavorizate să obțină eliberarea unui Certificat de orientare școlară și profesională, a declarat Réka Orbán, vorbind despre situația din Cluj.
La Miercurea Ciuc, spre exemplu, procedura a fost simplificată începând din 2018. Centrul de Sănătate Mintală funcționează ca o subdivizie a spitalului județean unde copiii sunt evaluați gratuit.
Certificatul de orientare școlară şi profesională se reînnoiește o dată la patru ani (grădiniță, școală primară, gimnaziu, liceu), dar poate fi eliberat și pentru un singur an. Profesorii de sprijin lucrează cu copiii în ciclurile convenite, a precizat Réka Orbán.
Certificatul de orientare școlară și profesională implică și acordarea anumitor prestații sociale. „Copilul primește un ajutor lunar de circa 250 lei pe un card social, iar de anul trecut avem și un card de energie pe care ni se virează un ajutor anual de 2700 lei”, ne-a relatat Kinga.
Legea 2017/564 se referă la ajutorul acordat copiilor cu CES pe care-l primesc pentru alimente zilnice, cămin, rechizite și îmbrăcăminte. Tabelul care cuprinde sumele exacte se regăsește în Hotărârea de Guvern nr. 838/2022.
Pe lângă acestea, copiii cu CES beneficiază și de alte prestații sociale. „Însă copiii cu CES care sunt plasați la asistenți maternali sau case de tip familial nu beneficiază de prestațiile aferente certificatului de orientare școlară și profesională, deoarece aceștia beneficiază deja de aceste prestații prin intermediul sistemului de protecția copilului ”, ne- a informat Irén-Ottilia Szabó.
Copilul va avea hârtie și va fi stigmatizat pe viață?
Kinga ne-a relatat că a trebuit să dezbată problema și cu propria familie în repetate rânduri ca aceasta să înțeleagă că certificatul de orientare școlară și profesională nu va atrage discriminarea copilului.
„Vai, copilul va fi încadrat în grad de handicap pentru că vorbește prea mult?!”, a chestionat-o o rudă apropiată, și-a reamintit mama.
În general, părinții din România se tem că documentul îi va eticheta pe copiii lor ca fiind bolnavi, ceea ce îi va dezavantaja în educație și, mai târziu, la angajare. Ei se tem că eventual un „copil cu hârtie” – evident discriminatoriu din perspectiva lor – nu va putea obține permisul de conducere ca tânăr adult, de exemplu.
„Mulți părinți sunt reticenți în a solicita acest document, deoarece se tem că va fi un stigmat pentru copilul lor. Mulți dintre ei cred că e mai bine să rezolve ei înșiși, să îi ducă la activități în privat.”, a spus Réka Orbán, după care a explicat că fără terapii de dezvoltare nu ne putem aștepta la miracole din partea niciunui copil.
Nu există nicio discriminare explicită, tinerii adulți cu CES pot lucra sau pot obține un permis de conducere. Cu toate acestea, în realitate, angajatorii sunt reticenți în a-i angaja.
„Oficial, nu va avea niciun dezavantaj. Însă, există foarte multe situații în care angajatorii nu doresc să-i angajeze din varii motive. Sau dacă-i angajează și reiese ulterior că ar avea probleme, îi concediază dintr-un motiv oarecare. Nu pentru că e cu CES, deoarece n-ar fi frumos și ar fi ilegal, ci ghicesc ceva plauzibil și acceptabil, ceva ce nu poate fi contestat. Aici e, de fapt, stigmatul ascuns.”, ne-a împărtășit experiența sa Réka Orbán.
Și cei cu CES pot avea permis de conducere. Însă, se întâmplă adesea să existe tineri dislexici care, deși și-ar dori, sunt incapabili să învețe codul rutier să-și dea examenul. Pentru aceștia ar fi fost util să fi fost diagnosticați în școală și să beneficieze de educație adecvată.
Dacă părintele nu e de față, sistemul nu-i va purta la fizioterapie
„Te-ai putea relaxa după ce obții încadrarea, dar nu merită”, a spus cu convingere Kinga. Mama a trebuit să-și convingă familia și de faptul că minora necesita și activități educaționale de sprijin la domiciliu. Prima mare provocare a fost fizioterapia.
Fetița a fost dusă la terapie senzorio-motorie individuală (TSMT) la Centrul de dezvoltare timpurie din Sânmartin. „Este o gimnastică specială pentru stimularea sistemului nervos central.” – a explicat Kinga, după care a spus: „este un serviciu contracost, nu a fost ieftin”.
Părinții au perseverat; mergeau o dată pe lună cu Márti la centrul de dezvoltare timpurie unde învățau exercițiile de la un fizioterapeut, pe care trebuiau să le facă cu copilul în fiecare zi acasă. „Chiar și asta a însemnat o schimbare de direcție în viața de zi cu zi și ne-a fost greu să ne adaptăm”, a recunoscut Kinga.
„Cine naiba s-ar gândi cât e de greu să-l tragi pe copil pe un skateboard prin casă. E greu și pentru un adult. A învățat foarte greu să se rostogolească. Dar acestea s-au netezit în timp. Dar plângea, nu voia să lucreze. Cred că a fost foarte epuizant și pentru copil și pentru părinți. Dar am lucrat zilnic și mai aveam doi copii mici pe lângă ea.”, a spus Kinga despre munca istovitoare. Mama crede că au reușit să scape de predispoziția spre autism cu ajutorul gimnasticii.
Mama nu s-a oprit aici, deoarece a reușit să obțină un diagnostic și pentru alergia la lactoză. „Pentru că am început să urmăresc și acest fir referitor la relația dintre flora intestinală și sistemul nervos.” – a explicat Kinga – „cazeina, aparent, poate cauza probleme majore în dezvoltarea neurologică a copiilor. Și atunci am făcut un test alergologic. Și ia ghiciți? Copilul este absolut alergic la cazeină.”
Pentru remedierea tulburărilor de vorbire, Márti a frecventat Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Harghita pentru activități educaționale de sprijin, menite să dezvolte motricitatea fină, prin care încet-încet și-a corectat vorbirea și a învățat să pronunțe vocalele specifice limbii maghiare. Aceste ședințe pot fi frecventate gratuit de copiii cu certificat CES, însă acest cabinet de asistență se află doar în centrul de județ.
La întrebarea referitoare la eventualele activități de sprijin la grădiniță, Kinga ne-a răspuns: „Am avut un logoped la grădinița cu program prelungit, dar nu știu dacă s-a ocupat de ea, deoarece Márti frecventa alte activități educaționale”, mai exact, nu a avut nevoie de dezvoltarea vorbirii.
Certificatul CES nu este întotdeauna o etichetă, școala specială fiind un stigmat și mai mare
Deși scopul certificatului de orientare școlară și profesională ar fi de a oferi copilului oportunitatea unei educații alternative care să se concentreze cât mai mult pe problemele sale, comunitățile stigmatizează adesea copiii care au „hârtie”.
Părinții lui Márti s-au gândit să o înscrie pe fetiță la cea mai apropiată școală din sat. Însă, cu câteva luni înainte de începerea școlii, în vara anului 2020, au fost sunați de Centrul de Asistență Harghita, informându-i că Școala Profesională Specială Sfânta Ana din Miercurea Ciuc va înființa prima clasă pregătitoare în care sunt bineveniți toți copiii cu CES. Școala a început cu toate clasele din ciclul I-VIII pentru prima dată în anul școlar 2020-2021.
Deși pentru certificatul de orientare școlară și profesională nu s-a făcut mare zarvă, familia lui Kinga a făcut un scandal cu atât mai mare cu privire la școala la care să își înscrie copilul: învățământul obișnuit sau cel special.
„Am luptat pentru că bunicii au protestat foarte tare când au aflat că o voi da la Sfânta Ana. Pe vremuri, de fapt, acolo mergeau cei cu handicap și mai ales, cei din sistemul de asistență.”, a relatat Kinga despre stigmat.
În cele din urmă, Kinga a reușit să-și convingă familia care protesta să opteze pentru școala specială cu un singur argument. „Le-am spus că nu se va descurca într-o clasă de 25 de elevi, nici ea și nici profesorul. Este un copil care face totul doar dacă stai în spatele ei și știe că ești acolo, de asta nu se ridică și pleacă.”, a spus mama.
Școala specială are și afterschool în fiecare după-masă ceea ce a fost un argument în plus pentru părinți. „Mi-am convins soțul că am văzut în cercul nostru de prieteni că elevii de clasa I sau a II-a învață toată după-masa, de multe ori până seara la 9. Eu nu vreau așa ceva și că nu e bine deloc, i-am tot repetat. Mai bine să o dăm într-o clasă cu trei elevi. Toți părinții visează la asta, în alte părți se dau bani grei pentru așa ceva.”, a spus Kinga despre contextul deciziei de acasă.
Stigmatele au un context istoric serios în România
„Copiii cu dizabilități trebuiau ascunși în România comunistă, se spunea să renunțe părinții la ei. Multora le spuneau să lase (copilul cu dizabilități) în spital și să facă altul. Îi trimiteau în instituții speciale și, practic, părinții nu aveau niciun cuvânt de zis legat de ce se întâmpla cu copilul. Iar acest lucru cred că a rămas în subconștientul oamenilor timp de generații întregi.”, a spus Réka Orbán despre contextual istoric al stigmatului CES.
Începând cu anii ’70 s-au înființat instituții mamut cu sute de copiii pentru protecția acestora, departe de orașe în care îi primeau pe copiii cu dizabilități sau orfani.
„Așa s-a înființat, spre exemplu la Jucu, lângă sat, o instituție pentru copiii cu dizabilități multiple unde teoretic îi îngrijeau, practic, însă, nu. În ’71 au spus că sunt aici în Carpați, aerul e bun, nu sunt probleme mintale, deci nu e nevoie nici de psihologi, nici de psihopedagogi, desființându-se programele de pregătire de specialitate în toată țara.”, a venit Réka Orbán cu un exemplu din județul Cluj.
Acest stigmat ascuns s-a păstrat și după schimbarea de regim. „De exemplu, una din problemele majore la începutul anilor ’90 a fost că instituțiile școlare speciale s-au umplut de copii din medii defavorizate care nu erau, de fapt, cu nevoi educaționale special, ci prezentau pseudotulburări intelectuale sau pseudo-dislexie care s-ar fi putut recupera cu meditații, activități, recuperare a materiei”, a continuat psihopedagogul.
Psihopedagogul a subliniat faptul că dezavantajul social și neglijența nu înseamnă că un copil este cu CES. „Copilul care nu are codul genetic moștenit sau structura de abilități preexistentă ca ceilalți elevi din clasa pregătitoare sau clasa I nu este neapărat cu CES. Deci, ceva care este doar o problemă de mediu sau doar o diferență culturală nu face parte din această categorie.”
Astăzi, prejudecățile au pălit vizibil. „În anii ’90, de exemplu, când mergeam la piață cu adulți cu dizabilități mintale, eram priviți ca niște vite cu două capete. Aveam impresia că suntem singuri în piață pentru că toată lumea se dădea deoparte. Acum este ușor să ieși pentru că sunt obișnuiți. Atunci eram un fel de ciudați, pentru că persoanele cu dizabilități nu ieșeau pe stradă”, a spus psihopedagogul.
Plus: alegerea școlii e o chestiune de prestigiu
Părinții vor face orice pentru a-și înscrie copilul la cea mai bună școală. În conformitate cu legislația actuală, toată lumea trebuie să își înscrie copilul la școala primară cea mai apropiată de domiciliu. Dar părinții și-ar schimba adresa din cartea de identitate, de exemplu, doar pentru a-și înscrie copilul în cea mai performantă școală generală, a spus Kinga, și e la fel și în cazul copiilor cu CES.
De exemplu, „Centrul de zi Sfântul Augustin este frecventat de copii cu autism și ADHD sever, dar sunt înscriși în învățământ de masă. La școala de masă, profesorii, ceilalți elevi și toată lumea se luptă cu ei”, a arătat Kinga.
Actuala lege a educației nu oferă recomandări specifice privind alegerea școlii pentru copiii cu nevoi educaționale speciale. Însă, proiectul de lege România Educată care a fost actualizat ultima dată în 29 mai pe site-ul ministerului oferă recomandări mai clare privind instruirea copiilor cu CES.
Îi încadrează în patru categorii (art. 69.). Pentru toate cele patru, recomandă profesori de sprijin, recomandând primelor trei categorii includerea în învățământ de masă sau special începând cu liceul, respectiv exclusiv școli speciale pentru a patra categorie. Prima categorie trebuie să însușească întreaga materie, iar pentru a doua, ar reduce cantitatea materiei cu 20%. A treia categorie ar frecventa școala, alocând 70% din timpul de învățare pentru activități unu la unu sau grupuri mici coordonate de psihopedagogi.
Școala specială în care timp de 40 de ani învățau doar cei din sistemul de protecție a copilului
Un exemplu bun legat de prejudecăți este și Școala Specială Sfânta Ana (pdf. p. 206) din Miercurea Ciuc în care Kinga reușise în final să o înscrie pe Márti după dispute aprigi în familie.
În vara de dinaintea anului școlar 2020-2021, centrul județean de asistență a contactat toți părinții din regiunea Ciuc cu informația că la Sfânta Ana se va înființa un program educațional special pentru cei mici. Însă doar câțiva au decis să meargă la școala specială. De exemplu, în anul școlar 2020, au fost înscriși în clasa pregătitoare trei copii, dar niciunul în anul școlar 2022, a spus Kinga.
Un alt lucru care trebuie știut despre școală este că, din cauza istoricului său, încă se leagă de ea numeroase prejudecăți în opinia publică din Ciuc: „acolo umblau doar infractorii minori” sau cei care „nu-s întregi la mansardă”. Realitatea este că, începând cu anii ’80, școala specială a fost frecventată doar de copii cu CES și cu dizabilități mintale ușoare, crescuți în sistemul de protecție a copilului. Clasele IX-XII ale școlii profesionale sunt populate și azi, în mare parte de tineri care locuiesc la Centrul de Servicii Sociale Miercurea Ciuc sau în case mai mici de tip familial.
Am vorbit cu Szilvia Molnár, actuala directoare a școlii, care a preluat conducerea acesteia în urmă cu mai bine de un an.
Directoarea a spus că în ultimii ani a existat o cerere tot mai mare în zonă pentru a oferi educație specială pentru elevii de școală primară și de liceu. „Școlile primare au fost din ce în ce mai insistente în privința faptului că primesc din ce în ce mai mulți copii de vârstă școlară care ar avea nevoie de educație specială”.
Nu e nevoie de examen de admitere pentru a intra la o școală specială, ci doar de certificatul de orientare școlară și profesională. În instituție funcționează actualmente 18 clase la secțiile maghiară și română, din care cinci sunt de generală și 13 de profesională.
Încăierări și bullying: situația s-a îmbunătățit foarte mult
Directoarea a fost întrebată, de asemenea, despre prejudecățile legate de școală. Szilvia Molnár a vorbit deschis despre faptul că se mai întâmplă încăierări și astăzi mai ales în rândul elevilor din anul terminal, iar bullying-ul este ceva la ordinea zilei, dar situația s-a schimbat mult.
„Sunt liniștită acum pentru că ceea am auzit despre școlile din zonă la noi a început să dispară. Nu ne mai confruntăm cu abateri comportamentale cum se confruntă majoritatea școlilor. Deși, în opinia publică încă persistă idea că la școala Sfânta Ana sigur există bătăi și criminalitate. Ne permitem să afirmăm că procentul abaterilor grave este actualmente mult mai redus la noi, decât în alte părți”, respiră ușurat directoarea.
Numărul mediu de copii dintr-o clasă specială este de șase. Maximul este de 12, dar chiar și 10 este mult, a spus Molnár. În plus, toți profesorii sunt, de asemenea, psihopedagogi, iar toți profesorii de la clasa a cincea în sus trebuie să aibă o pregătire suplimentară de profesor psihopedagog.
„Cei cu autism sunt foarte harnici, însă problema este pragul lor de toleranță. Nu pot fi în medii prea zgomotoase sau cu prea mulți stimuli. Într-o clasă cu efectiv redus și copilul autist reușește să se adapteze la ceilalți și cei cu ADHD trebuie să învețe că, dacă depășește un anumit prag de stimuli cu prea multă mișcare, probabil copilul autist se va neliniști. Există o asemenea reciprocitate, dar funcționează doar la clase cu efectiv mic „, a explicat directoarea.
Aceștia lucrează cu mai puțină programă și cu predare diferențiată. „Aici avem o programă adaptată la toate materiile. Asta înseamnă că este adaptată la nivelul și abilitățile clasei”, a spus Molnár.
În plus față de ore, fiecare elev participă la câte o activitate educațională de sprijin pe săptămână, susținută de un psihopedagog. Există, de asemenea, afterschool obligatoriu pentru elevii de generală, astfel încât copiii nu primesc teme pentru acasă.
Cămin le pot asigura deocamdată doar liceenilor în căminul Liceului Profesional Székely Károly. „Pe viitor, dacă vom reuși să ne mutăm într-o clădire mai mare cu ajutorul Consiliului Județean Harghita, vom încerca să oferim cazare și pentru elevii mai mici”, ne-a declarat Szilvia Molnár.
Dezvoltarea nu este posibilă într-un mediu familial labil
„Anumiți părinți se așteaptă la o schimbare de la psihopedagogi ca pacienții de la medic: te consultă, am luat medicamentul și m-am vindecat. Dar terapiile psihopedagogice durează mult mai mult”, ne-a spus Réka Orbán legat de atitudinea anumitor părinți a unor copii cu CES.
Szilvia Molnár ne-a spus că sunt atenți și la părinții copiilor cu CES. Comunicarea cu aceștia se face zilnic. Câțiva din acești părinți au așteptări exagerate din partea școlii speciale: „Există anumiți părinți care fug de învățământul de masă spre noi. Nu toți pot să prelucreze adecvat această fugă. Există unii care cred că dacă și-au adus copilul la școala specială, totul se va schimba. Au o mulțime de așteptări din care copilul nu beneficiase nici de o zecime în cealaltă instituție. Nu văd lucrurile în mod realist că noi nu putem face minuni. Deși ei ne roagă să facem miracole și pe cât posibil în trei luni. Acest lucru e mai frecvent întâlnit la părinții celor mici, de la clasa pregătitoare la clasa a V-a.”
Alții parcă ar renunța la dezvoltarea copilului lor când îl transcriu din învățământul de masă în cel special: „chiar dacă nu e conștient, însă părinții se așteaptă să îi înțelegem că nu se mai poate face nimic cu acest copil. Acești părinți așteaptă confirmarea faptului că nici așa nu funcționează, arătați-mi mie că nu funcționează. Din clasa a V-a ajungem ca părinții să îl vadă pe copil mai realist. Evident depinde și de scara de valori din familie.”, a adăugat Molnár.
Márti a învățat să scrie
La Școala Sfânta Ana, în clasa lui Márti sunt copii dislexici, disgrafici, un copil cu ADHD, cu nevoie mare de mișcare, respectiv un copil dintr-un mediu social defavorizat care a fost înscris mai târziu în clasa pregătitoare.
Întrebată fiind dacă acest lucru a dus la conflicte între copii sau chiar între părinți, Kinga a spus că elevii din pregătitoare și primară se înțeleg foarte bine. Există lupte pentru dominație din cauza cărora se pot răni, dar, în principiu, asta face parte din dezvoltarea naturală.
Întrebată despre bullying, mama a spus că ceilalți doi copii ai ei, care sunt la școală de masă, sunt hărțuiți mai mult decât Márti la școala specială.
Pentru mamă, a existat un singur caz conflictual. Auzise înjurături tari pe coridorul școlii când a dus-o pe Márti la școală. Din gura unui băiat din clasa a V-a a curs „o serie întreagă de organe genitale: tot, de sus până jos”.
„Bine că elevii mai mici erau în clasă și ușa era închisă, dar sigur s-a auzit. L-am întrebat pe învățător dacă tot timpul e această atmosferă pe coridoare și câte organe genitale există, toate au fost înșirate? A spus că așa e. Apoi clasa a V-a a fost mutată în cealaltă clădire.”, a spus Kinga, adăugând că după această întâmplare, agresiunea verbală a devenit o tematică permanentă la ședințele cu părinții. Învățătorii încearcă să îi roage pe părinți să nu înjure de față cu copiii.
Am întrebat-o pe Szilvia Molnár despre ce fac atunci când observă orice formă de violență în familia unui copil și dacă există servicii terapeutice oferite de stat pentru părinți în astfel de cazuri.
„Școala nu are actualmente post de consilier, însă oricare dintre colegii psihopedagogi sunt deschiși să discute problemele individual sau în grup ca să se găsească soluții comune în funcție de nevoi”, a răspuns directoarea, adăugând că au fost cazuri în care părinții au cerut să aibă o întrevedere, dar nu ne-a putut relata despre servicii terapeutice decontate de stat.
Pentru a încheia povestea lui Márti am dori să adăugăm că fetița se simte bine la școală. La ore a făcut numeroase de activități pentru îmbunătățirea motricității fine. În clasa pregătitoare și în clasa I s-a pus accentul pe însușirea utilizării foarfecii, apoi în clasa a II-a a învățat să scrie.
Kinga ne-a spus că nu ar fi crezut că Márti va învăța să scrie atât de ușor. „În clasa I încă ținea foarfeca tare ciudat și strângea creionul în pumn. Dar au rezolvat atât de fain această situație la școală. Probabil pentru că nu s-au grăbit și nu au pus presiune pe ea pentru performanță.
Acum, mama crede că Márti are bazele necesare pentru a fi înscrisă în învățământul integrat începând cu clasa a V-a. Medicii au eliminat tulburarea de spectru autist din fișa medicală a lui Márti, în prezent elevă în clasa a II-a.
Majoritatea copiilor cu CES nu are acces atât de facil la o formă de învățământ adecvată
Ne-am folosit de povestea lui Márti pentru a ilustra care sunt șansele unui copil ai cărui părinți observă că acesta are nevoi educaționale speciale. În cazul lor, familia locuiește într-o localitate în care copilul poate fi înscris cu ușurință la o școală specială, iar părinții pot plăti pentru fizioterapie suplimentară din prestații sociale sau din propriile venituri.
În cele ce urmează, am dori să arătăm cum poate beneficia de terapii un copil cu CES care învață în învățământul de masă, nu în învățământul special. Acest lucru depinde în mare măsură de faptul că școlile au sau nu profesori de sprijin. Pentru a evalua posibilitățile, am solicitat date statistice de la inspectoratele de educație din șapte județe cu o compoziție etnică semnificativă sau majoritară maghiară. Până la publicarea articolului ne-au parvenit date din județele Harghita, Covasna, Mureș, Satu Mare și Sălaj. Din județul Bihor ne-au promis că vom primi informațiile solicitate, dar nu au trimis până la sfârșitul lunii.
Tabelul de mai sus arată numărul de copii cu CES înregistrați în prezent în fiecare județ și numărul copiilor înscriși în învățământul integrat sau special.
Dar ce se întâmplă dacă elevul cu CES învață în sistem integrat?
În învățământul integrat, copiii cu CES primesc atenție specială dacă școala are profesor de sprijin și dacă profesorii pot lucra cu ei în conformitate pe baza unui curriculum personalizat. Din ce în ce mai multe școli fac acest lucru, dar am identificat și unele dintre motivele pentru care sistemul nu funcționează bine în anumite cazuri.
În conformitate cu actuala lege a educației (art.11.(1)) un profesor de sprijin se ocupă de 8-12 copii cu dizabilități ușoare sau 4-6 cu dizabilități grave.
Există școli în care învață mai puțin de 8 copii cu CES, de aceea un profesor de sprijin va lucra la mai multe instituții. Dar, sunt mai frecvente cazurile în care există mai mult de 12 copii cu CES într-o școală, profesorul depunând o muncă dublă sau chiar triplă.
Profesorii de sprijin sunt angajații școlilor speciale, în județul Harghita aparținând, spre exemplu, celor două centre incluzive. Școlile speciale și centrele județene de consiliere sunt subordonate Inspectoratului Județean, specialiștii încasându-și salariul lunar de acolo, resursele financiare necesare funcționării fiind asigurate de consiliul județean, ne-a explicat Irén-Ottilia Szabó.
Locurile de muncă pentru profesorii de sprijin nu sunt prevăzute de Legea Educației, ci se stabilesc de la buget, ceea ce face dificilă crearea de noi locuri de muncă, ne-a declarat Réka Orbán.
În învățământul tradițional, „sarcina profesorului de sprijin nu este de a face temele cu copilul, ci este de a dezvolta abilitățile care îi vor permite elevului să învețe singur,” a spus Réka Orbán.
Am fost curioși dacă experiențele pe care le au profesorii de sprijin de la oraș sunt diferite față de cele dintr-o școală rurală. Vom detalia această temă mai pe larg, în cele ce urmează.
Activitate educațională de sprijin la o școală de elită din zona urbană și într-o școală rurală mixtă din punct de vedere etnic
Psihopedagogul Szilárd B. Nagy este angajat la Școala Specială pentru Deficienți de Auz Kozmutza Flóra, activând, din 2016, ca profesor de sprijin la Liceul Teoretic Báthory István. El este primul profesor de sprijin de la această școală, instituția solicitând crearea postului respectiv de la inspectoratul școlar timp de trei ani la rând, și-a amintit Nagy.
La Báthory există și clase speciale, dar Nagy îi învață pe elevii cu CES la clasele integrate. În prezent, el lucrează cu șaisprezece copii, de la clasa I până la clasa a VIII-a. Este vorba de ore suplimentare neplătite, deoarece lucrează cu mai mult de doisprezece copii, dar consideră că nu este etic să refuze să preia mai multe cazuri.
Din experiența sa, cea mai mare proporție de copii pe care îi întâlnește în învățământul primar sunt copii cu tulburări de învățare prin care se înțelege disgrafie, dislexie sau discalculie. Dar printre copiii care se ascund liniștiți în rândurile din spate se numără și cei cu ADD, ceea ce înseamnă deficit de atenție fără hiperactivitate. Aceștia sunt adesea diagnosticați greșit cu ADHD, a spus Nagy.
Szilárd Nagy a descris la fel abordarea părinților clujeni la fel cum am descris-o și noi. Sunt unii care sunt imediat de acord cu solicitarea certificatului CES, dar pentru alții „hârtia” reprezintă un inconvenient major, fiindu-le teamă că aceasta le va dezavantaja copiii.
Părinții romi nu au atâtea prejudecăți față de certificat
Psihologul, Tünde Mihály, este angajata Centrului de Educație Incluzivă din Ocland, lucrând și ca profesor de sprijin la Școala Generală Mártonffi János din Vlăhița cu elevii de clasele 5-8. La școală mai există încă un astfel de profesor la clasele primare, ceea ce este un caz fericit raportat la restul școlilor generale. Mihály însă, susține și așa activități educaționale de sprijin pentru 28 de copii cu CES în acest an școlar. Cu ședințe susținute cu 2-3 elevi, acest efectiv se încadrează lejer în timpul de lucru, a spus profesoare.
Se ocupă în special de copii romi. De regulă, sunt doar 2-3 părinți maghiari ai căror părinți solicită terapia și sunt dispuși să ceară certificatul. În rândul părinților romi eliberarea certificatului nu ridică niciun fel de prejudecăți, beneficiile sociale acordate de stat, aferente acestuia fiind importante, de asemenea pentru ei. A existat o singură neînțelegere cu părinții: aceștia au presupus că, dacă copiii lor participă la activitățile educaționale de sprijin, nu vor rămâne corigenți sau repetenți, a spus Mihály.
Copiii sunt de obicei diagnosticați cu vreun fel de tulburare de învățare, care este, de asemenea, asociată cu deficitul de atenție. Le place să primească în cadrul ședințelor atenția pe care nu o primesc în clasă. La urma urmei, ei sunt cei care sunt cel mai puțin capabili să se activeze în clasă și de obicei sunt pe cale de a rămâne corigenți, a explicat profesorul de sprijin.
La Școala Mártonffi nu se mai recomandă solicitarea certificatului CES pentru copiii care obțin cel puțin media 6 la sfârșit de an, ne-a spus Mihály. Pe baza informațiilor pe care le avem la dispoziție, nu putem infirma această afirmație, ci pur și simplu, constatăm că profesorii de sprijin trebuie să selecteze copiii și au disponibilitate pentru a se ocupa doar de cele mai grave cazuri.
În rândul elevilor se mai întâmplă ca ceilalți să îi necăjească pe copiii cu CES: li se spune cu „CES”, cuvânt creat după acronimul din limba română, folosindu-l ca atribut negativ. Nu se ajunge la umilire, dar nu au reușit să stopeze acest fenomen, a spus Tünde Mihály.
Din acest an nu mai sunt teze, dar până acum „a fost un mare ajutor pentru copiii cu CES că au putut să-și dea tezele în cabinetul de terapie. Colegii mei mi-au dat mână liberă ca eu să elaborez total sau parțial subiectele pentru teză. Colaborarea noastră este foarte bună”, ne-a spus profesorul de sprijin.
Copiii cu CES ar trebui să studieze diferențiat, dar comisia nu o permite
Ar fi bine dacă toți elevii ar urma un curriculum individualizat. De fapt, copiii cu CES au deja acest drept prin lege, dar nu peste tot. Motivul este decizia comisiei care eliberează certificatul CES sau neglijența profesorilor din școli.
Comisia poate menționa pe certificatul CES recomandarea frecventării claselor cu un curriculum adaptat. „În județul Cluj, este foarte rar să se bifeze căsuța respectivă, adică să fie marcată, spre deosebire de județele Mureș sau Covasna”, a spus Szilárd Nagy.
Deși predarea și pe baza unui curriculum adaptat nu ar implica prea multă muncă în plus pentru profesori. „Profesorii trebuie să pregătească la început de an școlar curriculumul adaptat, așa cum elaborăm și noi programul de sprijin. Le putem recomanda metode profesorilor. Sistemul nostru de educați este învechit, singurul lucru care s-a schimbat fiind faptul că lucrăm cu metode foarte faine”, și-a spus Nagy opinia: de exemplu, textele pentru dislexici să fie imprimate cu OpenDyslexic caractere confortabile din punct de vedere vizual.
În legătură cu programul de sprijin, Tünde Mihály ne-a relatat despre deficiențele sistemului. Din punctul ei de vedere este foarte bine să avem mână liberă la elaborarea activităților. Cu toate acestea consideră că este o lacună faptul că pentru profesorii de sprijin nu există o programă recomandată așa cum există pentru profesori.
„E foarte dificil pentru un începător. Câți suntem, în atâtea feluri lucrăm. Dacă vine vreo inspecție, mi-e greu să decid dacă documentația mea e în regulă sau nu”, ne-a împărtășit îngrijorarea profesorul de sprijin, adăugând că îi ajută mult pe tinerii profesori de sprijin în aplicarea metodelor și elaborarea documentației.
„Asistentul auxiliar” nu există în concepția sistemului de educație românesc
Profesorul de sprijin trebuie să se ocupe de copii 16 ore pe săptămână, iar în jumătate din timp trebuie să efectueze activități educaționale de sprijin individuale sau în grupuri mici de 2-3 elevi cu CES, în restul orelor trebuind să asiste la orele la care participă copii. (art. 262.(3)(e) ).
Nagy Szilárd ne-a relatat că îi este imposibil să lucreze ca profesor de sprijin la clasă în mod consecvent, având în vedere că la Báthory sunt elevi cu CES de la clasa pregătitoare până la clasa a VIII-a.
Dar crede că postul de asistent auxiliar ar fi foarte necesar în sistemul de învățământ. În sistemul american fiecare clasă are un asemenea asistent care participă la ore cu cadrul didactic de la clasă și urmărește clasa de-a lungul întregului ciclu școlar, cum ar fi la noi dirigintele.
Tabelul următor ne indică numărul de profesori de sprijin care lucrează cu copii cu CES în sistem integrat în județele analizate.
Tabelul relevă clar faptul că dacă calculăm 12 copii per profesor de sprijin, se vede că cei mai puțini sunt în județul Mureș, unde, conform datelor actuale, există 118 copii cu CES per profesor de sprijin. Pe baza datelor statistice, pe locul următor se află județul Covasna cu 43 copii cu CES per profesor de sprijin.
Profesorii de sprijin ar colabora cu logopezii și cu kinetoterapeuții dacă aceștia ar exista
Pentru mulți copii, ajutorul unui profesor de sprijin nu este suficient: au nevoie de un psiholog, un logoped sau un kinetoterapeut. În primul rând, fizioterapia nu este disponibilă în învățământul de masă, ci profesorul de educație fizică trebuie să se ocupe de tot ceea ce ține de mișcare.
Logopezii nu lucrează numai cu copii cu CES, ci cu toți elevii cu greșeli de vorbire. De asemenea, conform legii, logopezii lucrează doar 16 ore pe săptămână, dar dacă doresc să lucreze peste program, pot lucra cu până la 35-40 de copii, ceea ce fac de obicei, a declarat Réka Orbán.
În Cluj-Napoca lucrează doar doi logopezi maghiari care au arondate toate grădinițele și școlile maghiare. Aceștia evaluează copiii în fiecare an, dar pot lucra doar cu cei care au cea mai mare nevoie de dezvoltarea vorbirii. De exemplu, elevii din pregătitoare cu defecte de vorbire foarte grave sunt avantajați față de preșcolarii cu defecte de vorbire mai ușoare, a explicat Szilárd Nagy. Logopedul din Vlăhița face același tip de muncă. Acolo, ea se ocupă de elevii din două școli și două grădinițe cu program prelungit, a declarat Tünde Mihály.
Inspectoratul Școlar Cluj ne-a informat că, pe lângă centrul de județ, mai există câte un logoped maghiar doar la Turda și la Câmpia Turzii care se ocupă de învățământul de masă.
Inspectoratul Școlar Satu Mare ne-a transmis că ar fi nevoie de încă 40 de noi posturi de logoped în județ pentru ca unui logoped să îi fie alocați doar 500 de elevi. Nu avem informații despre numărul logopezilor care pot efectua ședințe de terapie în limba maghiară în școlile de masă din județ.
Inspectoratul Școlar Sălaj ne-a informat că cei patrusprezece logopezi sunt a arondați la cele 38 de instituții. Per total, peste tot există un deficit major.
Un consilier școlar la 1300 de elevi
Profesorii de sprijin pot conlucra și cu psihologul școlar, ceea ce este foarte util, de exemplu, în cazul copiilor cu tulburări de comportament, ne-a spus Nagy Szilárd.
În învățământul de masă, psihologul este încadrat pe postul de consilier școlar. Dar se poate activa pe postul de consilier și cu alte specializări, cum ar fi pedagogia, socio-pedagogia sau sociologia, ne-a spus Szabó Irén-Ottilia.
Nu intră în atribuțiile consilierilor să facă activități educaționale de sprijin cu copiii cu CES, dar în cazul instituțiilor care nu au profesor de sprijin, toată munca îi revine consilierului. „E o problemă reală faptul că în multe școli se crede că psihologul școlar va rezolva problema. Dar psihologul școlar, deși este pregătit cât de cât, nu este specializat neapărat pe nevoile educaționale speciale.”, ne-a relatat Orbán Réka.
Un exemplu concludent în acest sens este Mihály Tünde este care și-a început primul an de activitate în 2008 ca și consilier la Vlăhița, la Liceu Gábor Áron unde i-au fost încredințați 800 de copii.
Atunci, în 2007, au fost înființate Centrele Județene de Consiliere și Asistență Educațională, așa că sistemul era încă haotic, nimeni nu știa ce trebuie să facă consilierii. „De exemplu, postul de profesor de sprijin la Liceul Gábor Áron a fost ocupat de un învățător care a încercat să recupereze materia la scriere, citire și aritmetică cu copiii rămași mai în urmă. Iar eu m-am ocupat de dezvoltarea abilităților. Am fost contactată pentru consiliere individuală de elevii de V-VIII. Dacă aveau nevoie, am susținut și ședințe de grup despre orientarea în carieră și educație sexuală la care, opțional, putea participa oricine.”, ne-a relatat Mihály Tünde.
Norma consilierilor școlari a fost diminuată în 2020 de la 800 de elevi la 500 ( pct. 12: art. 262.(7) ) și deși legea educației o prevede, Irén-Ottilia Szabó a arătat că mai există localități în țară și în județul Harghita unde unui consilier îi sunt alocați peste o mie de copii.
Problema nu este însă o caracteristică doar județului Harghita. Attila Bokor, inspector responsabil cu învățământul special din județul vecin, Covasna, a declarat pentru Átlátszó Erdély că situația este identică și la Colegiul Székely Mikó și la Colegiul Național Mihai Viteazu: un consilier este alocat la 1200-1300 de elevi.
În data de 9 februarie 2023, Ministerul Educației a publicat o hotărâre despre înființarea a 1200 de noi posturi de consilier școlar din anul școlar următor. Am întrebat cele șapte inspectorate școlare despre numărul de noi consilieri pe care i-au primit și de câți ar mai fi nevoie pentru ca fiecărui consilier să-i fie alocați doar 500 de elevi.
În străinătate avem alte exemple cu privire la numirea consilierilor. Irén-Ottilia Szabó ne-a vorbit despre Danemarca unde într-o școală lucrează câte doi-trei consilieri: unul răspunde exclusiv de orientarea în carieră a elevilor, unul oferă consiliere psihologică și unul se ocupă de prevenție (de ex. prevenție alcool sau droguri), existând și locuri în care un consilier este responsabil cu relația cu părinții.
Exemplul danez a arătat că se face tot posibilul pentru a preveni abandonul școlar timpuriu. „Scopul este de a păstra elevii cu probleme de comportament în sistem”, a declarat Irén-Ottilia Szabó, adăugând că, pentru a realiza acest lucru, doar 30% din programa școlară este obligatorie pentru copiii cu nevoi educaționale speciale și că, în cea mai mare parte, elevii pot alege materiile pe care doresc să le studieze.
Integrarea este imposibilă într-o clasă de 30 de elevi
În învățământul integrat, un elev cu CES se multiplică cu doi atunci când este vorba de efectivul clasei, a spus Réka Orbán. Este o facilitate pentru profesori și elevi, dar tot nu este suficient.
„Poți fi cel mai bun profesor din lume și nici atunci nu poți fi atent la toți elevii așa cum ar merita”, a formulat Réka Orbán, după care a vorbit despre învățământul din Finlanda ca model de urmat: „Nu demult am găsit un studiu despre integrarea în clase cu efectiv mai mare. Dar când am început să-l citesc, a reieșit că efectivul mare înseamnă 12 elevi într-o clasă integrată . La noi, într-o clasă specială avem 12-16 elevi dacă sunt cu dizabilități minore”, ne-a explicat Réka Orbán.
Potrivit psihopedagogului, educația ar trebui să se bazeze pe principiul incluziunii: fiecare elev ar trebui să învețe în ritmul său propriu, să primească atenție individuală în școală și sprijin individualizat din partea profesorilor și a profesorilor de sprijin.
„Cred că fiecare copil merită să fie ascultat și învățat în funcție de ceea ce-l interesează, de structura abilităților sale, de motivația sa, de întreaga sa personalitate, de ritmul său de progres.”, ne-a spus Orbán Réka.
În clasele cu efectiv mare și din cauza educației bazate pe competiție, un simptom frecvent la copiii neurotipici este burnout-ul timpuriu încă din clasa a III-a sau a IV-a. Iar copiii cu CES pot prezenta problemele comportamentale secundare.
Acestea din urmă „nu sunt neapărat o categorie de tulburări de comportament, ci pur și simplu copilul devine atât de frustrat încât reacționează într-un mod extrem la cea mai mică confruntare”, de exemplu aruncându-și ghiozdanul spre un coleg de clasă, a subliniat Réka Orbán posibilele pericole.
Mediul defavorizat agravează cerințele educaționale speciale
Copiilor cu CES care provin din familii defavorizate le este mai greu sau imposibil să aibă parte de activități educaționale de sprijin de care au nevoie și, adesea, mediul familial nu este suficient de favorabil. După cum a declarat un profesor de sprijin care a cerut să rămână anonim, „problema este agravată de faptul că părinții copiilor cu CES sunt, la rândul lor, cu CES, dar nu au fost diagnosticați.”
Până în prezent, am identificat factorii care reprezintă resursele necesare în sistemul de învățământ pentru a asigura o educație adecvată copiilor cu CES. Am identificat multe lacune sistemice care au fost evidențiate de analiza statistică și de cadrele profesorii de sprijin care activează în domeniu.
Deși am abordat deja contextul istoric al prejudecăților față de CES și am discutat despre asta și în contextul școlii speciale Sfânta Ana din Miercurea Ciuc, trebuie să vorbim mai detaliat despre copiii cu CES care nu sunt crescuți de părinții lor, ci sunt luați în grijă de sistemul de protecție a copilului. Acești copii fie au rămas orfani, fie au fost scoși dintr-un mediu familial periculos de protecția copilului.
Segregarea din centrele de incluziune e vizibilă de la o poștă
În județul Harghita, pe lângă Școala Profesională Specială Sfânta Ana mai funcționează alte două instituții care oferă educație specială: Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă din Ocland (pdf. p.248) în care predarea se face în limba maghiară și Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă din Bilbor (pdf. p. 249) în care predarea are loc în limba română.
Cele două din urmă se ocupă exclusiv de copiii cu CES, cu dizabilități grave din sistemul de protecție a copilului, oferind educație preșcolară, primară și secundară.
Am aflat de la Inspectoratul Școlar Județean Satu Mare că toți cei 71 de elevi ai Centrului Școlar pentru Educație Incluzivă din Satu Mare, care oferă învățământ în limba maghiară, provin din sistemul de protecție a copilului. În plus, în două licee de specialitate din județ există clase speciale de limba română, cu un total de 9 elevi, toți aflați în grija sistemului de protecție a copilului.
Se pune întrebarea: cum poate fi numită centru incluziv o instituție care se ocupă doar de copiii cu CES din căminele de copii? Și dacă există centre pentru copii cu CES cu dizabilități grave, de ce nu pot apela la educația specială și părinții?
Pentru a răspunde la întrebările noastre, am contactat-o pe directoarea școlii speciale din Ocland, Ildikó Hajnalka Makkai care a preluat conducerea școlii în acest an școlar, dar care lucrează ca psiholog la școală din 2001.
Directoarea ne-a relatat că școala se ocupă de copiii cu CES din sistemul de protecția copilului din anii ’60. În perioada socialismului căminul de copii funcționa la Cristuru Secuiesc cu 400 de copii, iar copiii din școala specială își petreceau acolo și vacanțele de vară. După schimbarea de regim, în 1991-1992, s-a adoptat un ordin național conform căruia aceste instituții mamut trebuiau desființate. Astfel, protecția copilului a intrat în subordinea administrației județene.
„În cele din urmă, căminul Cristuru a început să fie desființat la începutul anilor 2000. O treime din personal a fost concediat, iar casele de tip familial pentru copii au fost înființate în satele din jur.”, ne-a explicat Ildikó Makkai care și-a început activitatea de psiholog la căminul din Cristuru Secuiesc, trecând la școala specială în urma disponibilizărilor.
În ultimii ani au fost desființate mai multe cămine de tip familial din zonă; în prezent mai funcționează doar unul în Ocland și două la Crăciunel. Aproape toți copiii din aceste cămine au certificat CES, majoritatea frecventând școala din Ocland, însă în ultimii ani, cei cu dizabilități minore au fost înscriși în învățământul integrat. Fenomenul poate fi explicat prin scăderea numărului de școli generale la sat, iar pentru a menține instituțiile, sunt recrutați și copii din protecția copilului, a spus Makkai despre situația din zonă.
În general, strategia educațională din România din ultimii ani urmărește să se îndrepte spre o educație integrată. Dar „acest lucru e cu două tăișuri,” – a spus directoarea– „pentru că până acum fix nimănui nu i-a păsat de acești copii. Iar acum pare-se că acolo sus tare îi mai interesează de soarta lor, dar e altă problemă cum o fac. Nu merge să-i luăm și sub pretextul integrări, să-i înscriem în diferite școli generale, iar apoi, acolo să facă cu ei ce știu.”
Școala specială din Ocland este destinată copiilor cu dizabilități multiple: tulburările din spectrul autist și tulburările de comportament sunt frecvente, dar învață și copii cu dizabilități mintale ușoare și copii cu nanism. Au doar 35 de elevi în acest an și se tem de ani de zile că instituția se va închide. Ca reper, în 2010 lucrau cu 100 de copii, dar de atunci numărul lor a scăzut constant, a explicat Ildikó Makkai.
Conform noii legi a educației (art.16.f)), școlile speciale trebuie să funcționeze cu cel puțin 50 de elevi. Întrebată fiind dacă școlile speciale din județul Harghita riscă să fie închise dacă proiectul de lege va fi adoptat, Mîndru Elena, inspectorul pentru învățământ special al județului Harghita, a declarat că cele trei școli speciale din județ acoperă atât copii cu handicap grav, cât și cu dizabilități ușoare. Aceste școli sunt necesare pentru toate vârstele și nu crede că Ministerul Educației ar cere închiderea lor.
Pe de altă parte, este puțin probabil ca centrele din Ocland și Bilbor să fie închise, deoarece nu numai că profesorii care lucrează în unitățile specializate sunt angajați ai centrelor, dar toți profesorii de sprijin care lucrează în județ au contracte cu cele două centre incluzive.
Dar acest lucru nu răspunde încă la întrebarea de ce aceste instituții sunt numite centre de incluziune. Szilvia Molnár, directorul Școlii Speciale Sfânta Ana, a comentat și ea această problemă: „Incluziunea înseamnă că toții copiii învață în același loc, fie că este vorba de nevoi educaționale speciale sau nu. Față de această definiție, în România, sub denumirea de ‘Centru Școlar pentru Educație Incluzivă’ funcționează instituții excelent segregate din punct de vedere educațional.”
Instituția numită „școala de nebuni” este lăsată să se deterioreze încet
În afară de istoria caselor de copii, care este motivul pentru care părinții nu-și înscriu copiii la școala specială din Ocland?
În Ocland, lipsa infrastructurii înseamnă în primul rând lipsa căminelor. În al doilea rând, copiilor care fac naveta ar trebui să li se asigure un autobus școlar protejat. Este de la sine înțeles că orice extindere ar trebui să fie însoțită de o creștere a numărului de personal și de o extindere a clădirii.
De altfel, Consiliul Județean Harghita s-a angajat să renoveze clădirea școlii primare în urma unei licitații câștigate în urmă cu 5 ani și trebuia să fie finalizată în luna martie a acestui an, dar lucrările nu au fost încă demarate. Acoperișul ar fi trebuit să fie înlocuit complet, sala de sport și curtea ar fi trebuit renovate, respectiv ar fi trebuit efectuate alte lucrări interne. Potrivit directorului, principalul motiv al întârzierii este faptul că clădirea școlii, construită în 1910, este o clădire clasată monument istoric.
Etelka Szabó, psihopedagog la școala specială din Ocland, s-a alăturat discuției. Ea a spus că, înainte de pandemie, s-au gândit să ceară un autobuz școlar care să aducă copiii cu CES din satele din jur la școala specială, dar au rămas blocați la nivel de idee.
Chiar dacă s-ar asigura transportul și, printr-un miracol, și internatul, părinții tot ar fi reticenți în a-și trimite copiii la școala specială din sat. Comunitatea din Ocland are o relație bună cu școala și cu copiii, de exemplu, toamna culeg împreună strugurii, dar în alte sate din zonă încă sunt considerați ca „școală de nebuni”, spune Etelka Szabó.
În școala specială din Ocland, toți profesorii trebuie să se priceapă la toate. Nu au logoped, iar greșelile de limbaj sunt corectate de profesorii din învățământul special. Pe măsură ce numărul de elevi a scăzut, tot mai mulți profesori au părăsit școala. Locurile vacante nu au fost scoase la concurs, iar materiile au fost predate elevilor din gimnaziu de psihopedagogi.
Etelka Szabó ne-a spus că predă actualmente limba și literatura maghiară, dar a predat și istorie, istoria maghiarilor și educație socială. Este o sarcină destul de dificilă, deoarece trebuie să adapteze singuri programa pentru copii cu CES fără să aibă calificarea necesară.
Nu există suficientă bunăvoința: există o nevoie enormă de loc suficient și de materiale
Pentru copiii cu CES, activitatea cea mai importantă ar fi dezvoltarea motorie, dar acest lucru nu este posibil în școala specială din Ocland. Exercițiile de mișcare nu se pot face în sălile de clasă, ci doar în cadrul orelor de sport. În ciuda faptului că există Centrul de educație incluzivă, acesta nu au fizioterapeut.
„Prin mișcare se poate reduce orice, începând de la agresiune, respectiv o mare parte din dezvoltarea cognitivă s-ar putea realiza prin terapii de dezvoltare motorie”, ne-a explicat Etelka Szabó.
În clădirea claselor V-VIII nu există sală de sport, lor le ia o jumătate de oră până ajung în plimbare la sala de sport și se schimbă. Pe vremuri, mergeau mult mai des în excursie, acum însă se tem de urșii care se apropie adesea de marginea saltului unde se află clădirea școlii generale, ne-a relatat psihopedagogul.
Activitățile de după-amiază devin, de asemenea, din ce în ce mai dificile, neexistând mijloace suficiente pentru a-i mobiliza pe copii. „Școala mai cumpără materialele de bază: hârtie, acuarele, însă nici pe departe nu e suficient când copiii stau la școala în fiecare după-masă câte patru ore. Ar fi nevoie de activități mult mai diversificate, decât să se joace zilnic cu plastilină. Se plictisesc, nu le captează atenția, deci stăm destul de prost și la capitolul materiale.”, ne-a spus Etelka Szabó.
Legat de dificultățile pe care le întâmpină profesorii, Makkai ne-a relatat că în perioada în care lucra ca psiholog cu normă întreagă la școală, reușea să participe și la ore ca să-i ajute pe ceilalți profesori. A fost o metodă foarte eficientă ca la ore să participe doi specialiști.
Directorul a vorbit cu mândrie despre modul în care încearcă să păstreze legătura cu școlile din zonă și să aducă elevii mai aproape unii de alții. Aceștia organizează spectacole anuale, în cadrul cărora fiecare școală sau clasă prezintă o piesă sau un spectacol pe care l-au pregătit. La ultimul lor spectacol, elevii cu CES au interpretat un spectacol simfonic, instrumentul fiecăruia fiind o pompă de bicicletă care putea fi mișcată în ritmul muzicii. Toată lumea a fost costumată și bine dispusă”, a declarat Ildikó Makkai.
Copiii cu CES din sistemul de protecția copilului nu dau bacul, dar asta nu e din cauză că sunt cu CES
Ultima secțiune este dedicată întrebării dacă copiii cu CES pot îndeplini cerințele școlare pentru testul de capacitate din clasa a VIII-a și pentru examenul de bacalaureat. Este chiar necesar să îi îndrumăm spre susținerea examenului?
Elevii care frecventează școlile profesionale speciale nu dau bacalaureatul după douăsprezece clase, ci primesc o diplomă profesională. Cei care doresc să susțină bacalaureatul trebuie să se reînscrie în învățământul de masă, în clasa a XI-a.
Pornim de la exemplul Școlii Profesionale Speciale Sfânta Ana. Szilvia Molnár ne-a relatat că în ultimii șase ani, de când lucrează la această școală, nu au avut niciun elev care să fi vrut să dea bacul. „Deși au existat copii care au avut capacitatea necesară să susțină examenul. Însă, educația instituționalizată, mediul social, mediul de învățare impropriu, mediul steril din punct de vedere emoțional, nu le oferă motivația necesară să meargă mai departe. Până în clasa a XII-a sunt foarte epuizați și nu mai doresc să reînceapă să învețe. Sunt mai degrabă motivați să meargă să lucreze.”
Este puțin probabil ca lipsa de motivație pentru a învăța să înceapă la școala profesională și este mai probabil să se datoreze factorilor instituționali și de mediu enumerați de directorul școlii. Se poate corela cu aceștia și faptul că o mare parte dintre elevii cu CES din școlile profesionale speciale nici măcar nu dau examenul de capacitate din clasa a VIII-a, deoarece certificatul CES le este suficient pentru înscriere.
Elevii de la Școala Sfânta Ana învață la secțiile de tâmplărie, confecții și magazioner. Practica o fac doar la școală, deoarece la firmele din zonă nu există ateliere speciale securizate pentru copiii cu CES. La întrebarea dacă aceștia vor găsi un loc de muncă după terminarea școlii, directoarea ne-a răspuns: „Se pot angaja, în special, ca magazioneri. Această secție încearcă să răspundă cererii de pe piața actuală a locurilor de muncă, centrele comerciale multinaționale având nevoie de această meserie.”
Legat de problemele referitoare la examenul de bacalaureat și la locurile de muncă, am contactat și Centrul de Servicii Sociale al municipiului Miercurea Ciuc unde locuiesc copiii cu CES care studiază la Sfânta Ana. Majoritatea acestora au locuit până la 14 ani în Centrele Școlare pentru Educație Incluzivă din Ocland sau Bilbor.
În ceea ce privește oportunitățile de angajare, șefa centrului de plasare a forței de muncă, Ildikó Dászkel, a declarat că majoritatea persoanelor se angajează la fabrica locală de mobilă. Ei nu au nicio problemă în a-și găsi de lucru, dar sunt adesea ironizați de colegii lor pentru că lucrează mai încet.
La întrebarea referitoare la bacalaureat, Ildikó Dászkel a declarat: „Cei care au terminat la școala specială din Ocland sau Bilbor, se confruntă de la bun început cu un handicap în clasa a IX-a. Sunt și copii care nu știu să facă calcule până la 100. Nu știu să facă înmulțiri, împărțiri sau ridicări la putere. De ex., la Școala Sfânta Ana fracțiile se învață în clasa a X-a.”
În prezent, la centru locuiesc 45 de copii cu CES, din care doar doi frecventează învățământul integrat. Unul din ei a început la Sfânta Ana, dar a cerut să fie transferat la Școala Profesională Venczel József. „El a vrut să fie transferat, susținând că învață mai bine, decât ceilalți. Acum însă face față mai greu.”, ne-a spus directoarea centrului.
De fapt, copiii cu CES beneficiază de câteva înlesniri la examenul de capacitate și la bacalaureat
Réka Orbán ne-a spus că știe copii cu sindrom Down care au mers la școli speciale, au absolvit liceul și au mers la universitate. Unul dintre ei a absolvit teologia, iar celălalt lucrează la un post de televiziune. Ar mai fi de adăugat că acești copii au fost crescuți la Cluj-Napoca, iar ambele mame sunt cadre didactice universitare. Copiii cu CES pot realiza multe dacă cresc într-un mediu care-i susține și le oferă siguranță.
Cerințele examenului, adică cantitatea materiei, nu vor fi reduse, dar copiii cu CES pot obține înlesniri în ceea ce privește condițiile de examen, a declarat Szilárd Nagy.
De exemplu, ei au o oră în plus pentru examenul de capacitate (Ecaluare Națională) și două ore în plus la examenul de bacalaureat. Persoanele cu tulburări de învățare, cu deficit de atenție și autism pot susține examenele într-o sală separată și pot fi însoțite de un asistent personal. Dislexicilor li se pot citi cerințele examenului de mai multe ori, iar cei cu disgrafie pot dicta răspunsurile unui profesor. Cei cu discalculie pot folosi calculatoare de buzunar și vor primi tabla înmulțirii și formulele matematice printate pe hârtie. Din păcate, acestea nu sunt traduse în limba maghiară, dar în perioada simulărilor, copiii se familiarizează cu ele, nu le văd la examen pentru prima dată, ne-a informat Szilárd Nagy.
Părinții sau tutorii trebuie să depună o cerere la școală la începutul ultimului an de liceu pentru a obține o concesie. Școala înaintează cererea inspectoratului școlar, care, de obicei, o aprobă. De fapt, experiența a arătat că nu fac discriminare între diferitele tipuri de tulburări de învățare, de exemplu, și un copil dislexic va primi un calculator”, a declarat Szilárd Nagy.
De fapt, cui îi merită să frecventeze școala specială?
Atunci când se alege o școală, este important să se pună în balanță tipul de CES cu mediul în care trăiește copilul. „Mediul social al copilului face o mare diferență pentru că poate compensa multe sau poate îngreuna situația. În cele din urmă, părintele este cel care decide ce este mai bine pentru copilul său”, a subliniat Réka Orbán.
Graficul de mai jos prezintă numărul de școli și clase speciale din județele analizate:
Etelka Szabó, care lucrează cu copii aflați în sistemul de protecție a copilului, este o susținătoare a educației speciale: „Cred că mulți copii cu nevoi educaționale speciale se simt mai bine în școlile speciale, decât în școlile obișnuite unde nu se pot integra pentru că sunt ostracizați și îi batjocoresc. Condițiile de integrare nu există în România. Peste tot, ar fi nevoie de un profesor special alături de învățător sau profesor. Așa că ar trebui să ajutată această activitate.”
Și Szilárd Nagy a fost de acord, de asemenea, cu faptul că copiii cu CES care nu sunt motivați de învățământul de masă ar trebui să meargă în școli speciale. Nagy a afirmat că, dacă un elev cu CES dorește să își continue studiile într-o școală profesională începând cu clasa a IX-a, nu există niciun motiv pentru a-i impune stresul examenelor pe care îl implică învățământul de masă. El a continuat spunând că a avut elevi în Cluj-Napoca pe care i-a sfătuit să aleagă învățământul special. Părinții au fost deschiși și i-au transferat pe copiii din clasele primare în învățământul special unde acum se descurcă foarte bine.
Infrastructura școlilor speciale este bine pusă la punct în orașe, dar este greu să duci acolo copiii de la țară. Dintre județele analizate, Cluj-Napoca este cel mai dezvoltat, cu șapte instituții de învățământ special care acoperă toate grupele de vârstă, de la grădiniță până la clasa a XII-a.
Harta de mai sus indică localitățile în care se află școlile speciale din județele Harghita, Cluj, Covasna, Mureș, Satu Mare și Sălaj. Legenda:
- Căsuță bordo: școală specială cu limba de predare maghiară sau mixtă (maghiară și română)
- Căsuță galbenă: școală specială cu limba de predare română
- Carte verde: clasă specială cu predare în limba maghiară
- Carte albastră: clasă specială cu predare în limba română
