Poluarea produsă de combinat a devenit subiect de discuție în Târgu Mureș doar în ultimii ani. Oamenii protestează degeaba: compania funcționează pe baza unei autorizaţii de mediu emisă în 2007, care practic îi permite să-şi continue activitatea poluantă până la sfârșitul anului 2015.
În Ardeal ai parte mereu de un cer senin și limpede, dar dacă mergi cu mașina pe E60, drumulul care leagă Clujul de Mureș, de la Ungheni te întâmpină o ceață fină, abia vizibilă.
Cum ne apropiem de oraş, vizibilitatea scade din ce în ce mai mult. Trecând de aeroport, simţim cum ochii şi mucoasele ni se irită de la această ceaţă stranie, care de fapt nu e ceață, ci fumul combinatului chimic Azomureș, fum ce conține mai ales amoniac, oxiduri de azot și praf.
În timpul comunismului, Combinatul Chimic Azomureș a fost declarat obiectiv de importanță strategică. Deși coșurile și fumul degajat din ele se vedeau din depărtare, nimeni nu putea vorbi atunci despre poluarea produsă de mamutul industrial ce se întinde pe 126 de ha și se află la doar 4 km depărtare de centrul orașului Mureș.
Afacere bună
Poluarea produsă de combinat a devenit subiect de discuție în Târgu Mureș doar în ultimii ani. Dezbaterea publică este justificată de faptul că în prezent uzina se află în proprietate elvețiană, şi are un profit important. Datele de pe pagina Ministerului Finanțelor arată că în 2014 firma avut un profit net de 32 milioane euro la o cifră de afaceri de 380 milioane de euro.
Un alt argument folosit des este acela că intreprinderea industrială trebuie să funcționeze pentru că este un angajator important. Cu toate acestea, argumentul nu pare unul solid pentru că proprietarul elveţian a externalizat un număr de activităţi. Dacă inițial erau 2600 de angajați, numărul lor a scăzut la 1600. În tot acest timp, 130 de mii de mureşeni sunt expuși la poluare constantă, iar autorităţile par legate de mâini.
Compania funcționează pe baza unei autorizaţii de mediu emisă în 2007, care practic îi permite să-şi continue activitatea poluantă până la sfârșitul anului 2015. Situaţia e complicată şi mai mult de faptul că autorităţile au la îndemână puţine măsurători care să arate clar că Azomureşul încalcă legea.
Politica deja a văzut oportunitatea
Sfera politică a început să exploateze nemulțumirea locuitorilor și atitudinea pasivă a autorităților de mediu și le-au transformat în subiecte de campanie pentru alegerile locale din 2016. De exemplu, UDMR anunță organizarea unui referendum privind activitatea Azomureș, primarul Dorin Florea militează pentru închiderea combinatului, iar Graţiela Gavrilescu, Ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor a discutat de curând la Târgu Mureș situația combinatului.
În 1998, combinatul a fost cumpărat de compania Transworld Fertilizers Holding din Turcia, iar în 2013 firma elvețiană Ameropa Holding AG a devenit noul proprietar al Azomureş (istoricul firmei poate fi accesat aici). Valoarea tranzacţiei a fost de 54 milioane de euro.
Primeşte derogare la aderarea la UE
Anul 2007 este unul important în viaţa combinatului. În cursul negocierii aderării Romăniei, compania este inclusă pe lista firmelor ce primesc derogare până la 31 decembrie 2015 pentru a se conforma la dispoziţiile Directivei 96/61/CE, cunoscut sub numele de Directiva privind prevenirea şi controlul integrat al poluării.
Altfel spus, combinatul a scăpat de închiderea imediată, şi beneficiază de o perioadă de tranziţie de 8 ani ca să-şi modernizeze utilajele şi procesele de producţie. În prezent, o mare parte din producţia combinatului se bazează pe tehnologia anilor ’60 şi ’70 și nu poate respecta nivelurile maxime admise ale emisiilor de substanțe poluante.
Nu este vorba doar de o simplă înlocuire a unor filtre: trebuiesc schimbate o mare parte din utilaje.
Dealtfel în autorizaţia de mediu emisă în 2007, proprietarul îşi asumă obligaţia de a investi 170 milioane de euro pentru a-şi reduce emisiile la nivelurile cerute de UE până cel târziu 1 ianuarie 2016. Aceste lucrări de modernizare se derulează în prezent.
Niciodată poluarea nu a fost atât de mare
În paralel cu lucrările de modernizare, se întâmplă şi altceva în combinat. Mureşenii pe care i-am intervievat pe parcursul documentării afirmă că niciodată mirosul de amoniac nu a fost atât de puternic ca anul acesta.
“Am crescut privind steaua roşie de pe faţada prefecturii şi hornurile combinatului. Pe vremea comunismului, iar după aceea prin anii ’90 mirosul parcă nu era atât de deranjant.
Cine s-ar fi gândit că la 25 de ani după căderea comunismului ajungem să avem vizibilitate de 1-1,5 km la Târgu Mureş” – povesteşte jovial Cristian Vântu, un medic de aproximativ 40 de ani.
Acum câţiva ani, Vântu a înfiinţat un grup împotriva poluării Azomureşului pe Facebook. La început, doar câţiva prieteni făceau parte din grup; mai târziu, numărul membrilor s-a stabilizat undeva la 2500. Dar anul acesta, pe parcursul a două luni, din iunie până în august, numărul membrilor a ajuns la 10 mii. Membri dau share nu doar la linkuri si fotografii: protestul se concretizează pe zi ce trece.
Se organizează protestul împotriva poluării
Iniţiativele au ajuns să fie coordonate de către specialişti. Au trimis deja o petiţie lui Karmenu Vella, Comisarului European pentru Mediu, iar Agenția Europeană de Mediu are o anchetă în derulare privind poluarea de la Târgu Mureș.
Activiștii de pe Facebook au formulat o altă petiţie către Ministerul Mediului şi a Pădurilor, iar în data de 13 august a avut loc un protest în faţa prefecturii. La rândul lor, locuitorii din zonă sunt tot mai activi. Garda de Mediu Mureş a primit anul acesta un număr record de 160 de sesizări.
În acest grup Facebook există a gamă întreagă de păreri despre ce se poate face împotriva poluării. Nici acţiunile de protest nu sunt în mod obligatoriu coordonate – există anumite chestiuni în care liderii se pun de acord, dar dacă nu se ajunge la un consens, anumite grupuleţe se pot organiza şi separat.
Opriţi poluarea!
“Eu cred că nimeni nu are dreptul să ceară să se închidă o firmă” – spune Vântu. Însă locuitorii pot cere ca autorităţile să limiteze impactul unei firme asupra mediului. “Să oprească poluarea. Trebuie închis pentru asta combinatul? Asta nu mă interesează.
Eu nu am nici o problemă cu conducerea Azomureş, ci cu autorităţile, pe care eu îi plătesc ca să aibă grijă de sănătatea şi calitatea vieţii mele. Dacă se poate polua, ei vor polua, asta e logica afacerii.
Combinatul nu mai e un obiectiv strategic al statului român, ci o afacere privată, care are drepturi, dar are şi obligaţii. Autorităţile au obligaţia să intervină, şi să le spună că aşa nu se poate” – spune medicul, adăugând că de fapt nu efectul asupra sănătăţii a emisiilor îl deranjează cel mai tare.
“Eu am dreptul nu numai la un mediu sănătos, dar şi la un mediu frumos. Nimeni nu are dreptul să-mi ia cerul albastru, priveliştea” – explică Vântu pe o terasă din centrul oraşului. Mai târziu povesteşte că se consideră libertarian, nu simpatizează nici cu stânga, nici cu ecologiştii.
Poluarea primeşte undă verde
“Toate problemele încep cu autorizaţia integrată de mediu din 2007. În această autorizaţie există nişte limite foarte mari. Şi până când Azomureş nu depăşeşte aceste limite, eu nu pot să fac nimic” – spune Annamária Székely, comisar-şef la Garda de Mediu Mureş.
Pe biroul comisarului se află o copie a autorizaţiei. Are aproximativ 120 de pagini uzate, iar unele paragrafe relevante sunt marcate minuţios cu galben ţipător. Székely ştie aprope toate detaliile pe de rost și nu are nevoie de document.
Să ne scufundăm în detalii tehnice
Dacă vrem să înţelegem de ce autorităţile nu pot să facă mare lucru împotriva poluării, trebuie clarificate două noţiuni de bază. Emisiile arată cantitatea materialelor poluante ce ies pe hornurile combinatului. Imisiile înseamnă concentraţia acestora în atmosferă.
În autorizaţia de mediu există un tabel, unde sunt specificate valorile limită ale emisiilor, defalcate pe poluanţi și pe fiecare sursă de emisie al combinatului. Aceste valori limită, adunate, echivalează cu emisiile totale autorizate ale combinatului. De exemplu în cazul amoniacului (NH3), aceste valori adunate dau 495 miligrame/normal metru cub.
Emisiile de substanțe toxice sunt ridicate, dar nu sunt ilegale pentru că atunci când se negocia integrarea României, Uniunea Europeană a fost de acord nivelul acestora. Valorile limită se depăşesc doar când unele instalaţii sunt oprite şi pornite. Deoarece aceste evenimente sunt considerate procese tehnologice normale, autorizaţia de mediu stipulează că în aceste cazuri depăşirile nu contează.
Amenzi pe un STAS vechi
Practic nu există temei legal de amendare a combinatului pentru depăşirea valorilor limită la emisii, dar situația privind concentraţia materialelor poluante în aer nu este nici ea diferită. Amoniacul nu este enumerat pe lista poluanţilor atmosferici în legea privind calitatea aerului. Există însă un standard de stat vechi, din 1987 (STAS 12574/1987) unde valoarea limită a amoniacului din atmosferă e de 0.300 miligrame pe metru cub, la măsurători din 30 în 30 de minute. Acest STAS însă nu conţine nici el sancţiuni la depăşire.
“Autorizaţia de mediu, în forma sa actuală, ar fi imposibil de acordat astăzi” – rezumă comisarul şef. “Dacă valoarea limită la gardul combinatului e 0.300, atunci e imposibil autorizarea a 495 de miligrame de emisii pe coşuri. Până nu există depăşire la emisii, combinatul nu are ce să facă cu imisiile”.
Concentraţia de amoniac din aer depinde foarte mult şi de condiţiile atmosferice. În cel mai fericit caz, emisiile se ridică în atmosferă, sau vântul suflă poluarea în direcţia opusă oraşului. Dacă vântul suflă spre oraş, atmosfera este calmă, fără vânt, sau presiunea atmosferică este ridicată, atunci poluarea “stă” deasupra oraşului.
Măsurători efectuate de combinat
Autorizaţia de mediu menționează ca Azomureş trebuie să ia în considerare condiţiile atmosferice. Reprezentanții Azomureș nu ne-au trimis încă răspuns la întrebările formulate, dar purtătorul de cuvânt al combinatului precizează următoarele: „Adunăm date ca să putem răspunde la setul de întrebări trimise în data de 25 august, de aceea vă rugăm să aşteptaţi câteva zile pentru răspuns”
Garda de Mediu crede însă că Azomureş încearcă să-şi ajusteze emisiile la condiţiile atmosferice. Dovadă a acestui lucru e că există depăşiri doar în 2% din măsurătorile din 30 în 30 de minute. Nu e un procent rău – a declarat comisarul şef.
Autorizaţia de mediu obligă combinatul să-şi măsoare atât emisiile cât şi imisiile, însă îi permite sa efectueze aceste măsurători cu aparatura proprie – aparatele se intercalibrează o dată pe an.
“Este vorba de un laborator acreditat, de aceea eu nu pot decât să accept măsurătorile primite de la Azomureş, nu pot să am îndoieli în privinţa acestora” – ne-a răspuns Székely, când am întrebat dacă e posibil ca Azomureşul să mai recurgă câteodată la trucuri când îşi măsoară emisiile.
Amenzi de 56 mii de euro anul acesta
Acest standard de stat din 1987 reprezintă singura posibilitate pentru autorităţi de a amenda combinatul. “La început, combinatul a contestat aceste amenzi. Dar după ce a pierdut fiecare caz, acum plăteşte” – a explicat comisarul şef. Între 2010 şi 2014, amenzile au totalizat 755 mii de lei (170 mii de euro). Anul acesta Azomureş a primit patru amenzi totalizănd 250 mii de lei (56 mii de euro).
Un praf fin acoperă autospeciala Agenţiei pentru Protecţia Mediului Mureş parcată nu departe de combinat, lîngă Hotel President. Această autospecială este dotată cu aparatură de ultimă oră, capabilă să măsoare concentraţia de amoniac din aer. Se vede că maşina nu a fost mişcată de câtva timp: roţile îi sunt dezumflate pe jumătate.
“Agenţia pentru Protecţia Mediului Mureş acolo a reuşit să măsoare cele mai multe depăşiri” – ne explică Székely.
“Acolo avem acces la curent” – motivează într-un mod practic Dănuţ Ştefănescu amplasamentul autospecialei. Directorul APM Mureş dă impresia funcţionarului tipic, oarecum blazat şi obosit.
Totul se va schimba de anul viitor?
“Din 1 ianuarie 2016, vorbim cu totul altă limbă” – promite Ştefănescu când întrebăm de noua autorizaţie integrată de mediu ce va fi emisă de autoritatea pe care el îl conduce. Combinatul trebuie să-şi reducă emisiile la jumătate- o treime ca să poată îndeplini cerinţele în vigoare. “O să fie un document atât de gros” – ne arată cu palma.
El consideră că atâta timp cât autorizația este valabilă, poluarea este greu de oprit. În orice caz, autospeciala agenţiei a măsurat doar în august 151 de depăşiri a concentraţiei de amoniac. Datele au fost trimise către Garda de Mediu.
Când am întrebat dacă cele 151 de depășiri înseamnă 151 de amenzi, comisarul șef al Gărzii de Mediu a răspuns că “Această limită de 0.300 este un STAS din 1987, în afară de aceasta, amoniacul nu figurează în nici o lege la nivel UE sau naţională ca şi material ce poluează atmosfera.”
Conform autorizației de mediu, depăşirile ce se produc la oprire sau pornire a instalaţiilor nu se iau în considerare.
“Am o oprire, ce înseamnă 10 minute de emisii la horn, dar, dacă presiunea atmosferică este înaltă, îmi dă 5-6 depăşiri la măsurătorile din 30 în 30 de minute la imisii. Dar dacă emisiile sunt legale – şi în acest caz sunt legale – eu nu am ce să fac cu imisiile” – explică Székely, adăugând: “am putea să-i dăm şuturi dacă emisiile la funcţionare normală ar depăşi limitele autorizate. Acest lucru însă nu se întâmplă. După părerea mea, doar pentru imisii de amoniac nu putem suspenda autorizaţia integrată de mediu a combinatului”.
Paragraf dispărut
Se discută la infinit despre cine poate suspenda autorizația de mediu a combinatului. Cu toate acestea, în autorizație scrie clar că aceasta poate să fie suspendată de către autoritatea care a emis actul, în cazul în care prevederile autorizației nu sunt respectate. În cazul combinatului este vorba de APM Mureș.
“Cele 151 de depăşiri din acest an sunt deajuns pentru o suspendare?” – îl întrebăm pe directorul APM. “Nu ştiu, Garda de Mediu nu mi-a cerut acest lucru” – răspunde Ştefănescu. “Nu puteţi să vă autosesizaţi?” – continuăm întrebarea. “Şi ce măsură să dau? Spuneţi-mi şi mie.” – spune directorul.
Interesant e că un paragraf ce le dă autorităţilor dreptul de a întrerupe temporar activitatea instalaţiei pe care se înregistrează depăşiri a dispărut atunci când APM Mureş a revizuit autorizaţia de mediu în 2014.
Paragraful 10.1.7 a fost pur şi simplu tăiat, numerotarea paragrafelor care urmează fiind greşită. Această autorizaţie integrată de mediu revizuită a fost semnată de către directorul APM Mureş, Dănuţ Ştefănescu.
Conform răspunsului primit de APM Mureş, dreptul autorităţii competente de a decide întreruperea temporară a activităţii instalaţiei ce a generat depăşirea valorilor-limită nu a fost menţionat pentru că în preambulul autorizaţiei este oricum prevăzut “nerespectarea prevederilor autorizaţiei integrate de mediu atrage după sine suspendarea şi/sau anularea acesteia, după caz.”
Prafurile, emisiile de oxizi de azot, mult mai periculoase
Dintre emisii, amoniacul reprezintă cel mai mic pericol asupra sănătăţii. Se discută atât de mult despre amoniac pentru că această substanţă are un miros specific, greu de confundat. Dar prafurile și emisiile de oxizi de azot reprezintă un pericol mult mai mare asupra sănătăţii mureşenilor.
Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor are două instalaţii de măsurare a calităţii aerului la Târgu Mureş. Uneori funcționează, alteori nu. Conform spuselor lui Ştefănescu, staţiile nu mai măsoară de multă vreme concentraţia de prafuri şi de oxizi de azot din atmosferă. Nimeni nu ştie când vor fi reparate.
Dar, chiar dacă staţiile ar funcţiona fără probleme, datele înregistrate de aceste ar putea fi folosite cu greu ca şi probă: cu toate că Azomureş e cel mai mare poluator din împrejurimi, nu este singura sursă de prafuri şi oxizi de azot. De aceea combinatul le poate ataca în instanţă.
Ca într-un roman de Kafka
“E ca un roman Kafka, îţi pişcă ochii, nu vezi în oraş şi ţi se spune că măsurătorile nu arată nimic” – comentează ironic Cristian Vântu. Medicul activist nu înţelege de ce e nevoie de măsurători atunci când deasupra oraşului parcă pluteşte o ciupercă, e ceaţă, nu se văd nici dealurile aflate la o distanţă de 1,5 km.
“Mulţi îmi spun, doamnă, se vede” – dă replica comisarul şef de la Garda de Mediu, continuând: “şi ce să scriu în procesul verbal? Am simţit. Putea ca dracu. Până nu cuantificăm, avem mâinile legate. Mai mult, noi depindem de măsurătorile APM, dacă ei nu înregistrează depăşiri, eu nu am ce să fac.”
Medicii evită să dea declaraţii
Nu este clar exact cu cât poluează combinatul atmosfera și există și mai puţine date concrete despre impactul acestor poluanţi asupra sănătăţii. Pe parcursul documentării, am auzit despre îmbolnăviri misterioase de cancer. Mai mult, se spune că unii medici sfătuiesc pacienţii cu probleme respiratorii acute să se mute din oraş.
Nu am reuşit să confirmăm nimic din aceste legende urbane. Am contactat mai mulţi medici din Târgu Mureş ca să vorbim despre îmbolnăvirile care ar putea fi cauzate de combinat, dar până la urmă nimeni nu a şi-a dat acordul pentru un interviu.
Pe de o parte este de înţeles de ce medicii sunt precauţi. Un specialist care se respectă nu afirmă în public lucruri care greu se pot dovedi ştiinţific.
Nu există statistici
Chiar dacă uriașul combinat funcţionează de 50 de ani, Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Mureş nu are statistici despre impactul emisiilor asupra sănătăţii locuitorilor. Ştim însă că doar anul acesta au apărut 1900 de cazuri de cancer în judeţul Mureş, iar numărul îmbolnăvirilor este în creştere.
Există surse care spun că Univeristatea de Mediciniă și Farmacie din Târgu Mureș a realizat un studiu despre efectele poluării împreună cu Azomureș. Studiul este însă de negăsit.
Am vrut să aflăm care sunt problemele de sănătate cele mai frecvente în rândul angajaţilor combinatului. Inspectoratul Teritorial de Muncă Mureş ne-a trimis o statistică despre controalele efectuate la combinat şi rezultatele acestora. Cifrele însă nu spun nimic despre natura îmbolnăvirilor.
Contactat telefonic, un fost medic de la Azomureş, specializat în medicina muncii ne-a spus că problemele de sănătate în rândul angajaţilor nu sunt atât de mari cum se crede.
“Cei care au grijă, nu beau, nu fumează, nu au probleme de sănătate” – ne-a spus, însă a refuzat să ne dea mai multe amănunte.
