Un pedagog din cadrul unui centru pentru minori al Fundației Sf. Francisc din Secuime a primit vara trecută o pedeapsă record pentru România, de 30 de ani pentru abuzurile comise împotriva copiilor. Fundația Sf. Francisc care se ocupă de salvarea copiilor defavorizați, în mică parte orfani, este condusă de 30 de ani de fondatorul acesteia, călugărul franciscan Csaba Böjte. Actualmente aceasta gestionează 25 de cămine pentru copii și 18 cămine de zi în Transilvania.
Statutul social al lui Csaba Böjte, care-și transmite liturghiile și online, se situează în ochii majorității maghiarilor din Ardeal și din Ungaria undeva între un star rock și un sfânt în viață. Călugărul a câștigat în trecut o competiție de popularitate în Transilvania și a obținut locul II în parodia concursului pentru cel mai sexi bărbat în rândul cititorilor portalelor de știri de limbă maghiară. Csaba Böjte apare de cel puțin 10 ani, în mod regulat, în campaniile politice ale partidului Fidesz din Ungaria și ale UDMR.
Articolul nostru, publicat în același timp cu sentința pronunțată vara trecută, bazat în mare parte pe rechizitoriu, a descris abuzurile grave comise în două centre de copii din județul Harghita timp de aproape 10 ani față de cel puțin 15 copii. Educatorul condamnat a fost singurul care a comis astfel de abuzuri emoționale, fizice și sexuale grave, toate fiind raportate la Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului, a declarat călugărul ca răspuns la știrea din vara anului trecut.
Această reacție i-a revoltat pe tinerii adulți care fuseseră crescuți într-un alt centru al fundației condusă de călugăr în județul Mureș. Centrul funcționează în Sovata, cunoscută stațiune de vacanță. Portalul Átlátszó Erdély, prin investigația desfășurată timp de peste o jumătate de an, a dezvăluit faptul că șeful căminului respectiv, concediat în urmă cu șapte ani, a abuzat într-adevăr copii, a închis ochii față de educatorii abuzatori, iar fundația nu a denunțat abuzurile la Protecția Copilului cu toate că angajații și conducătorul fundației au deținut informații suficiente despre cele întâmplate.
Credem că în majoritatea căminelor de copii ale Fundației Sfântul Francisc nu au loc astfel de abuzuri grave, iar majoritatea educatorilor sunt conștiincioși în munca lor. Copiii care au crescut în căminul din Sovata au vorbit, de asemenea, despre mai multe amintiri frumoase, activități comune și excursii. Abuzurile de la Sovata nu infirmă bunăvoința, bunătatea și dedicarea altori educatori de acolo sau din alte centre ale fundației.
Depistarea abuzurilor însă ajută la înțelegerea responsabilității individuale și la prevenirea unor cazuri similare. Ca urmare a articolelor de anul trecut respectiv la cererea expresă a educatorilor care lucrează la fundație, a fost organizat un curs de formare online despre cum pot fi recunoscute semnele de abuz în comportamentul copiilor.
În prezent, credem că incidentele descrise mai jos ar fi putut avea loc din patru motive principale:
- dacă directorul casei de copii tolerează violența sau dacă recurge la orice formă de violență, își încurajează personalul să facă acest lucru, își folosește poziția de putere pentru a mușamaliza incidentele și descurajează și îndepărtează educatorii și voluntarii care resping violența fizică și verbală;
- salarizarea insuficientă cronică a educatorilor și fluctuația de personal care rezultă din acest lucru, lipsa de personal, persoane vulnerabile și/sau inadecvate care devin educatori;
- directorul fundației, Csaba Böjte, nu a raportat întotdeauna abuzurile sau suspiciunile de abuz din partea educatorilor, deși el și personalul său ar fi avut obligația să facă acest lucru;
- Csaba Böjte a instituit o cultură a tăcerii atât explicit, cât și implicit: nu lua în serios semnalele din centru și a încurajat educatorii să ignore munca celorlalți. Nu și-a clarificat acțiunile după ce abuzul a ieșit la iveală pe plan intern nici față de personalul centrului și nici față de profesorii copiilor în cauză.
Abuz sexual la centrul din Sovata
„Am avut senzația că toată lumea se uită la mine ca la o zdreanță pătată cu sânge și toată lumea m-a disprețuit săptămâni și luni de zile până am umblat la școală. Mergeam peste tot cu capul plecat. Ceea ce a fost o senzație cumplită, fără să am pe nimeni alături, rămăsesem singură” – a relatat portalului nostru Mónika Máthé-Bogár într-un interviu video.
Mónika a locuit la căminul pentru copii din Sovata al Fundației Sf. Francisc de la vârsta de 14 ani până la 17 ani. Conform spuselor acesteia, coordonatorul căminului de la vremea respectivă a abuzat-o sexual de mai multe ori pe când avea 15 ani.
Ascunzând abuzul față de autorități, șeful fundației și personalul de la vremea respectivă nu au putut împiedica răspândirea zvonurilor în oraș. În locul unei anchete oficiale, mușamalizarea a dus la umilire, la un sentiment de excludere, la dezinformare și la zvonuri. La școală, doar directorul a negat că ar fi auzit despre abuzul sexual. Foștii și actualii membri ai personalului cu care am vorbit au știut despre caz la nivel de zvon: că directorul căminului ar fi avut o aventură cu tânăra sau că ar fi violat mai multe fete.
Mónika s-a adresat portalului Átlátszó Erdély ca să pună capăt bârfelor și să povestească cu propriile cuvinte ce i s-a întâmplat. Să clarifice ceea ce nu și-a putut asuma în totalitate în adolescență din cauza rușinii și a furiei.
Următorul interviu video a fost înregistrat în august 2022. I-am oferit în repetate rânduri posibilitatea de a rămâne anonimă, dar Mónika a refuzat. Ea a fost de acord să își spună povestea, asumându-și numele și fața pentru ca și alții să îndrăznească să vorbească despre abuzurile la care au fost supuși. Deoarece procuratura a închis ancheta pornită aproape doi ani mai târziu, nu vom da numele bărbatului despre care vorbește Mónika în înregistrarea video. Numele lui și al soției sale au fost, de asemenea, șterse. Interviul este în limba maghiară cu subtitrare română și engleză.
Căminul de la Sovata
Mónika a ajuns la Centrul de Protecție a Copilului Sf. Iosif din Sovata în august 2014, pe când avea 14 ani. În curtea mare a centrului de copii, clădirea administrativă se află cel mai aproape de poartă, în spatele acesteia aflându-se bucătăria și sala de mese. În următoarea clădire lungă au fost amenajate 9 apartamente în care locuiau „familiile mici”. În aceste familii un educator sau un cuplu de educatori aveau în grijă 8-11 copii în fiecare familie. Fetele și băieții trăiau în familii separate. Acum zece ani primeau și copii de la 2 ani în sus, acum sunt primiți doar copii de peste 7 ani.
Cei care începeau liceul sau școala profesională, se mutau în clădirea din fundul curții. În camerele cu 4-5 paturi locuiau separat fetele și băieții, tot aici aflându-se și camerele de oaspeți. La vremea respectivă, 30-32 de adolescenți erau supravegheați de un singur cuplu care trăia aici împreună cu propriii copii. Soția crescuse la Deva, tot într-un centru al Fundației Sf. Francisc, iar soțul se ocupa de creșterea și vânzarea animalelor. Călugărul Csaba Böjte i-a încredințat bărbatului conducerea centrului de copii în 2008.
Scopul separării adolescenților a fost crearea unui caracter de cămin de școală pentru ca să se obișnuiască mai independenți, ne-a relatat Éva Bojoievschi care a ajuns la centru ca tânăr psihopedagog la începutul anilor 2010 pentru a-i sprijini pe copiii cu probleme de învățare.
Csaba Böjte a însărcinat-o, de asemenea, să faciliteze comunicarea dintre educatori și coordonatorul centrului, ne-a spus Bojoievschi. Mai târziu, ea s-a angajat să deruleze toată birocrația legată de plasamentul legal a copiilor. Iar în primăvara anului 2016, ea a fost cea care a preluat conducerea centrului după izbucnirea și mai apoi aplanarea scandalului. A plecat de la centru în 2017 și a părăsit funcția de coordonator în anul 2018.
Povestea lui Mónika
Mónika Máthé-Bogár a fost primită la centru de soția coordonatorului de la vremea respectivă. I-a dat de lucru prin casă și a râs de ea sau a ironizat-o adesea dacă fata nou-venită nu știa unde se afla bucătăria sau spălătoria unde o trimise, ne-a povestit Mónika. A început să simtă în vara anului 2015 că șeful centrului se raportează altfel la ea. „A început să vorbească destul de ciudat și ambiguu cu mine, dacă, spre exemplu, mă aplecam după ceva, se apropria de mine și își atingea organul sexual de mine, sau când mă schimbam, fix atunci intra în cameră sau în baie” – ne-a povestit ea.
La vremea aceea Mónika a încercat să se convingă că acesta se comporta la fel cu toate. Pipăia fetele, uneori le trăgea de breteaua de la sutien, însă numai dacă erau doar adolescente în jur, și-a amintit Mónika. Nouă ne-a confirmat și doi foști educatori care au cerut să rămână anonimi faptul că fostul coordonator al centrului pipăia fetele.
A încercat cu vreo zece fete, ne-a confirmat sub anonimat o fată puțin mai în vârstă decât Mónika, care l-a respins categoric pe bărbat. Bărbatul le-a ripostat întotdeauna cu comentarii sexuale umilitoare atunci când fetele voiau să plece acasă la sfârșit de săptămână: „Întotdeauna primul comentariu a fost: de ce vrei să te duci acasă, să vii gravidă și să aduci un bastard?” – și-a reamintit sursa noastră. „Când unei dintre fete i s-a terminat pixul […] și a cerut un pix, nu i l-a dat în mână, ci i l-a strecurat între sâni” – ne-a explicat sursa, arătând în ce formă se manifestau abuzurile zilnice.
Nu au îndrăznit să-i spună nici soției și nici altui educator. Le era frică de ambii soți: de bărbat din cauza funcției sale de conducere și de insulte, iar de soție pentru că le umilea și mai rău decât soțul ei, uneori le pălmuia pe fete sau le trăgea de păr.
În mai 2015, bărbatul, coordonatorul centrului, a devenit nașul de botez al lui Mónika. Înainte „tot timpul își bătea joc de mine și mă umilea”, a povestit Mónika, respectiv uneori urla la ea și o pedepsea să rămână în cameră. În vara aceea Mónika a plecat în Austria la o familie, în vacanță, împreună cu alți copii de la fundație. A crezut că s-a întâmplat datorită faptului că a lucrat mult. Acolo, însă a umilit-o coordonatorul unui alt centru care i-a însoțit, iar cuplul gazdă a disprețuit-o atât de tare, încât nu a primit nici o saltea pe care să doarmă.
Culmea acestei vacanțe umilitoare a fost că șeful centrului nu s-a dus după Mónika cu orele, la gara care se afla la 60 km și a râs de ea atunci când Mónika i-a spus că a fost hărțuită în gara din Târgu Mureș. Mónika s-a supărat foarte tare din cauza acestor umilințe, a spus ea. A crezut că bărbatul a început ulterior să îi cumpere dulciuri ca să o îmbuneze. Îi punea întrebări, discuta cu ea în sala de mese, în timp ce celor mici și adulților le interzisese să vorbească în timpul meselor.
În toamnă, doi educatori au abordat-o și s-au interesat de cum se simte, însă ea nu a avut încredere în ei și nu le-a spus nimic nici măcar de excursia umilitoare din Austria, a spus Mónika. A crezut că s-au interesat de ea pentru că pe atunci ea era supărată pe toată lumea și se certa cu toți.
Mónika a cerut sfaturi de la diriginta ei, întrebând-o ce era de făcut atunci când un bărbat adult se dă la o fată tânără, ne-a relatat însăși profesoara. „Trebuie neapărat să-i spună cuiva” – a sfătuit-o pe Mónika, însă nu și-a amintit, din păcate, când i-a fost adresată întrebarea. Atunci a crezut că Mónika a înțeles greșit amabilitatea bărbatului când a spus că îi face avansuri atunci când bărbatul se uită la ea, îi zâmbește, o îmbrățișează, o mângâie pe umeri, încearcă să se apropie de ea dacă trec unul pe lângă celălalt pe hol.
Într-o seară din decembrie 2015, Mónika a fost chemată de o colegă la o țigară, ceea ce era interzis și se pedepsea. A încercat să se strecoare discret înapoi în camera ei, dar coordonatorul centrului care se afla în sufrageria întunecată a observat-o, a certat-o și a amenințat-o că o va duce înapoi la Protecția Copilului, despre care Mónika auzise doar de rău. Mónika s-a întors în camera ei, dar nu ajunsese încă la ușă când bărbatul a chemat-o înapoi. Potrivit lui Mónika, bărbatul îi pedepsea adesea astfel pe băieți, lăsându-i să plece, apoi îi chema înapoi și îi bătea.
„Și am crezut că mă cheamă înapoi ca să mă bată până mor. Așa că m-am întors tremurând, iar el era acolo, pe pat, și mi-a spus să mă pun în genunchi” – a povestit Mónika. Ea a spus că acesta a obligat-o apoi să îl satisfacă sexual, susținând că era normal ca un bărbat de 30 de ani să abuzeze de o fată de 15 ani a cărei tutore legal era. Aceasta a fost prima dată când a șantajat-o să nu spună nimănui nimic. Mai mult, dacă s-ar fi culcat cu ea, nu ar fi dus-o înapoi la protecția copilului.
Deoarece lui Mónika i-a spus că este tutorele ei legal și că îi poate controla soarta în orice moment, iar ea îl mai văzuse comportându-se agresiv, nu a spus nimănui. Apoi au venit sărbătorile de iarnă, când au rămas doar câteva persoane la centru, în afară de Mónika. În timpul zilei, ea îl evita, încercând să stea departe de camera ei și lucrând în curte sau în bucătărie. Iată cum și-a descris următoarele zile:
„Dar seara a trebuit să intru oricum. El a intrat, a închis ușa încet și, deodată, l-am văzut cum a început să se dezbrace acolo, a venit la mine, m-a așezat pe pat și a început să mă dezbrace. Pur și simplu nu știam, eram confuză, nu știam ce voia să fac sau de ce făcea aceste lucruri, iar el s-a întins pe pat și mi-a spus că… ca eu… că ar trebui să-i dau plăcere și să-l satisfac oral.
Nu am avut ce face, am făcut ce mi-a spus fiindcă îmi era frică de el, știam ce poate face. Și apoi s-a întâmplat actul. Eu stăteam pe pat, el s-a luat și a fugit afară, a trântit ușa în urma lui. Pur și simplu nu știam ce să fac. Stăteam acolo goală, abandonată, violată, așa că m-am acoperit și am început să plâng. Pur și simplu mă uram, îmi era rușine de mine, rușine de corpul meu. […] După aceea, a venit la mine în cameră în fiecare seară, cred că pentru că nu spusesem nimănui nimic, pentru că efectiv nu am putut s-o fac.
Apoi m-a dus în toate camerele de oaspeți. Întotdeauna aducea cheia, închidea ușa încet și o încuia ca să nu pot ieși. De fiecare dată, m-a forțat să fac orice lucru dezgustător pe care mă putea pune să îl fac. Și vedea că nu mai puteam suporta, pur și simplu nu mai puteam suporta. Pentru că ziua trecea cumva, pentru că era bine, bucătăreasa de jos de la bucătărie a fost drăguță cu mine, mi-a vorbit frumos și mi-era bine, dar când se apropia ora 6-7 seara, tremuram, mă apucau toate trepidațiile.”
Potrivit lui Mónika, și bărbatul a observat cât de mult se măcina fata, așa că a început să se comporte frumos cu ea în timpul zilei, chiar dacă vorbea nepoliticos cu ceilalți. De asemenea, țipa și la soția lui, atunci când aceasta o certa. Bunătatea și atenția pe care nu le mai simțise niciodată până atunci au făcut-o să se atașeze emoțional de el. Odată a încercat să se opună constrângerii sexuale și atunci, timp de două zile, i-a vorbit din nou nepoliticos, a pus-o să muncească și a făcut-o să simtă că, dacă nu refuză, va fi din nou drăguț cu ea.
S-a aflat treptat
La sfârșitul vacanței de iarnă, Mónika s-a pus de acord cu o fată care s-a întors mai devreme ca aceasta să îi prindă în flagrant, în încercarea sa de a pune capăt exploatării sexuale. Fata a intrat și i-a văzut, a spus Mónika. Bărbatul a trimis-o afară, dar a continuat s-o abuzeze, iar cu cealaltă fată „a vorbit foarte urât și a incitat-o și pe soția sa”. Ceea ce înseamnă că și soția sa a țipat la fată, a batjocorit-o și a intimidat-o.
Pentru că educatorul lor a tratat-o diferit pe Mónika, fata care a fost chemată ca martor ocular s-a supărat pe Mónika și a povestit în cămin ceea ce văzuse. Potrivit lui Mónika, abuzul a ieșit la iveală treptat: mai întâi au aflat adolescenții, iar după o săptămână sau două au aflat și îngrijitorii micilor copii care locuiau în clădirea din față. Două dintre colegele ei ne-au spus sub protecția anonimatului că au aflat chiar de la Mónika că educatorul lor comun avusese relații sexuale cu ea.
Am vrut să discutăm cu martorul și cu fostul administrator al centrului pentru a afla de la ei ce își amintesc din cele petrecute și cum își amintesc. Fata nu a răspuns la niciuna dintre solicitările noastre. L-am vizitat pe bărbat de două ori la domiciliul său, dar acesta a refuzat să comenteze. Dacă vreunul dintre ei va dori la un moment dat să vorbească public, îi vom acorda posibilitatea de a o face.
Negare, culpabilizare, minciună, neglijență – cum și-au încălcat adulții datoria profesională
Am contactat mai mulți foști și actuali educatori, precum și alte persoane care au crescut la același centru cu Mónika. Aceștia au oferit relatări diferite despre ceea ce s-a întâmplat după ce abuzul din cămin a ieșit la iveală. Evenimentele nu au fost înregistrate într-un document oficial de o autoritate a statului la momentul respectiv.
Documentele oficiale ar fi putut fi întocmite doar în cazul în care șeful coordonatorului centrului, călugărul Csaba Böjte, sau oricare din angajații din Sovata ar fi anunțat imediat autoritățile cu privire la suspiciunea de abuz sexual. Acest lucru este prevăzut la art. 89 din Legea privind protecția copilului, aplicabil tuturor persoanelor care intră în contact cu copilul în cauză datorită profesiei. Articolul, aflat în vigoare din 2004, se referă la suspiciune, adică autoritățile de protecție a copilului trebuie să fie informate chiar dacă adultul care lucrează cu copilul nu este sigur dacă abuzul a avut loc sau nu.
Totuși, acest lucru nu s-a întâmplat în cazul lui Mónika, deși Csaba Böjte a vorbit cu ea anul trecut ca și cum el, în calitate de conducător al fundației, ar fi depus o plângere. Cu toate acestea, Mónika știa că nu era adevărat: ea a fost singura care a raportat cazul, aproape doi ani mai târziu, în octombrie 2017.
Mónika își amintește că, după ce s-a aflat abuzul din cămin, a fost audiată de psihologul fundației, care a ascultat și pe educatorul ei, iar apoi a fost informat Csaba Böjte. Mónika a spus că, înainte de a merge la psiholog, coordonatorul centrului a dus-o în spălătorie și i-a legat de suflet să nege că ar fi avut relații sexuale. Potrivit lui Mónika, bărbatul era conștient de posibilele consecințe penale ale relației. Mónika a încercat să nege în fața psihologului, dar acesta și-a dat seama repede că mințea. Ea crede că acest psiholog era clar convins că a avut loc un abuz sexual.
Acest psiholog a fost identificat de Mónika, independent de noi, în persoana lui Tibor Kolozsvári care pe atunci conducea Centrul pentru copii al Fundației Sf. Francisc din Băile Tușnad. Anul trecut am discutat cu Tibor Kolozsvári despre abuzurile din județul Harghita, deoarece educatorul condamnat pe atunci la 30 de ani de închisoare, a lucrat timp de cinci ani în căminul pe care îl conducea. Kolozsvári ne-a spus atunci că, deși era absolvent de psihologie, nu a practicat niciodată în acest domeniu.
Custodele responsabil al tuturor informațiilor este conducerea fundației, i-a răspuns Kolozsvári lui Mónika, care l-a întrebat ce își amintește de la discuțiile de la începutul anului 2016. Dar a promis să depună mărturie dacă i se va solicita într-o anchetă oficială. Noi am vrut să îl întrebăm pe Kolozsvári despre ancheta internă de la vremea respectivă, dar nu a răspuns la solicitările noastre telefonice.
Mónika își amintește că, după ce Kolozsvári i-a interogat, psihopedagogul de la centru, Éva Bojoievschi, a pus-o să scrie o declarație pe care i-a dictat-o în limba română. În această declarație, Mónika a negat că ar fi avut loc abuzuri sexuale. Potrivit amintirilor sale, câteva zile mai târziu, Éva Bojoievschi a dus-o la ginecologul din localitate, spunând că este vorba de o examinare importantă, iar acolo s-a dovedit că nu mai era virgină. „Dar nu s-a întâmplat nimic după aceea. Nu a fost chemată nici protecția copilului, nici poliția, nimic”, a spus Mónika.
După două sau trei săptămâni, coordonatorul și familia lui s-au mutat de la centru, dar pe Mónika tot n-a lăsat-o în pace. Îi scria mesaje și o urmărea pe stradă din mașina dacă Mónika rămânea în urmă de colegi și mergea singură la școală. A urmărit-o până la poarta școlii, a povestit Mónika.
Éva Bojoievschi a dus-o pe Mónika la ginecologul din localitate cu știința și permisiunea lui Csaba Böjte, ne-a spus ea. „Am mers la ginecolog și când i-am spus ce ar trebui să examineze, aproape că mi-a luat capul. Că nu așa merg lucrurile, trebuie să mergem la ginecologul legist, judecătoria trebuie să ne dea trimiterea la medicul legist. […] S-a uitat la burta ei la ecograf, a spus că nu era însărcinată. Am spus OK, mulțumesc, și asta a fost tot”, a rememorat Bojoievschi episodul.
Întrebat de ce nu a dus-o pe Mónika la un medic legist, Bojoievschi a spus că nu a făcut acest lucru pentru că ar fi trebuit să depună o plângere la poliție, poliția ar fi însoțit victima la legist, iar rezultatele anchetei ar fi fost predate poliției. Când i-am citat legea, potrivit căreia toate persoanele responsabile au obligația de a anunța autoritățile, aceasta a răspuns că a delegat această responsabilitate șefului său, Csaba Böjte. Ea s-a simțit obligată să raporteze suspiciunile călugărului care conduce fundația.
Ea a rememorat că, atunci când Böjte a ajuns la Sovata, a discutat atât cu Mónika, cât și cu coordonatorul căminului, ambii negând abuzul sexual. Potrivit lui Bojoievschi, după aceea Böjte le-a chemat în capelă toate fetele care auziseră despre incident și acestea au spus că, deși Mónika le-a povestit despre asta, nu au crezut-o. De asemenea, au raportat lui Böjte că bărbatul nu s-a comportat ciudat cu ele.
Conducătorul fundației a convocat apoi o întâlnire a educatorilor, care au suspectat abuzul, iar Bojoievschi a spus că s-a întocmit un proces verbal. Ea a spus că atât coordonatorul centrului, cât și Mónika au dat declarații în scris că nu a avut loc niciun abuz sexual. Întrebat fiind dacă aceasta a fost scrisă chiar de Mónika sau i-a fost dictată, Bojoievschi a spus că a făcut-o pe Mónika să conștientizeze propria responsabilitate și apoi a ajutat-o să redacteze declarația în limba română. Aceasta a fost atașată la procesul verbal și trimisă la sediul fundației din Deva.
Ulterior, Csaba Böjte a convocat o întâlnire a educatorilor și coordinatorilor căminelor de copii la Deva. A doua zi, coordonatorul centrului din Sovata și familia sa și-au făcut bagajele și s-au mutat din cămin în propria locuință de pe aceeași stradă, la câteva sute de metri distanță. Potrivit lui Bojoievschi, la Deva „s-a făcut un mare circ […], au început să pună întrebări acolo, iar apoi el a spus că are doi copii, o soție și că nu voiau ca familia lor să fie pusă într-o asemenea situație. Ideea aici a fost că nici noi nu-l mai puteam accepta ca șef.”
Bojoievschi a evitat un răspuns clar la întrebarea noastră despre ce crede ea dacă coordonatorul a abuzat-o pe Mónika.
După toate acestea, Csaba Böjte a dus-o pe Mónika și la unul dintre cei mai cunoscuți psihologi maghiari din Transilvania, Annamária Kádár. Kádár se ocupă de psihologia basmelor, este profesor universitar și invitată frecvent la emisiunile de radio și televiziune maghiare din Transilvania. Mónika își amintește de întâlnirea informală, spunând că Annamária Kádár nu a crezut-o și i-a vorbit de sus. Potrivit psihologului, aceasta este o neînțelegere; ea a crezut-o pe Mónika și în urmă cu șase ani. A vorbit cu Mónika într-un cadru informal, ca o favoare pentru fundație și a aflat mai târziu de la Csaba Böjte că tocmai datorită confirmării ei, fundația a lansat o investigație oficială. Cu toate acestea, fundația nu a raportat abuzul la nicio autoritate.
L-am întrebat și pe Csaba Böjte care ne-a spus că Kolozsvári és Kádár i-ar fi spus că nu este foarte clar și că Mónika a spus și una și alta.
Am reușit să discutăm cu mai mulți educatori care lucrau în căminul din Sovata la acea vreme. A reieșit că mai mulți educatori de la centru bănuiau încă din toamna anului 2015 că șeful căminului începuse să o atragă pe Mónika, chiar dacă ei au interpretat acest lucru ca fiind o bufonerie de-a lui Mónika.
Educatorii au devenit suspicioși în legătură cu anumite gesturi cu care fuseseră obișnuiți până atunci: coordonatorul căminului le îmbrățișa uneori pe fetele mari sau le dădea câte o palmă peste fund. La fel ca mișcarea neobișnuită a coordonatorului din vacanța de iarnă din 2015 când i-a lăsat pe toți educatorii în concediu. În februarie 2016, unul dintre ei a observat că Csaba Böjte a interogat-o pe presupusa victimă în aceeași cameră cu presupusul agresor, dar nu a menționat acest lucru călugărului.
După aceea, educatorii abia dacă au mai discutat cu coordonatorul centrului, au spus ei. Ei și-au amintit că după două sau trei săptămâni, la sfârșitul lunii februarie sau începutul lui martie, cuplul a împachetat „o grămadă” și s-a mutat din cămin.
Au plecat fără ca cineva să clarifice, cel puțin pentru adulții care au lucrat la cămin, ceea ce a constatat ancheta internă. Sau cine și pe ce bază a decis ca fostul coordonator al căminului să plece. După cum ne-a subliniat Csaba Böjte, aceasta este una dintre practicile sale conștiente de management organizațional, dar a susținut, de asemenea, că a avut o discuție separată cu toată lumea.
Șefa DGASPC Mureș: nu se poate numi inspecție
Șefa Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Mureș a declarat că sunt obligați să viziteze căminele de copii de două ori pe an. Hajnal Miklea nici măcar nu a numit acest lucru inspecție, deoarece nu pot, de exemplu, să aplice amenzi, ne-a explicat Miklea. Ea a numit-o monitorizare, în timpul căreia se uită peste hârtii și discută cu personalul și cu copiii.
Condițiile fizice sunt verificate de AJPIS, agenția plătitoare, o dată la patru ani, sau de două ori în timpul licenței de cinci ani a căminelor, a spus Miklea. Și, conform legii, aceste inspecții trebuie anunțate operatorului căminului cu cel puțin șapte zile înainte. Inspectorii AJPIS sosesc neanunțat doar dacă vin să investigheze o plângere.
De la autodistrugere la resemnare
În această perioadă, Mónika a fost complet umilită. Ea crede că atât colegii ei, cât și educatorii ei aveau impresia că l-a sedus pe fostul coordonator al căminului. Au existat unii adulți care au umilit-o din această cauză, iar acest lucru ne-a fost confirmat de unul dintre colegii ei din cămin. Pentru Mónika, această ostracizare declanșa uneori crize de furie, a spus ea.
I s-a părut foarte greu de suportat, așa că într-o seară, când Csaba Böjte era acolo, a bătut la ușa lui, l-a chemat să discute și i-a spus totul sincer. Böjte a ascultat-o fără să scoată o vorbă, a absolvit-o, apoi a remarcat că din cauza ei a trebuit să-și dea afară prietenul, după care s-a întors în cameră. Mónika a fost și mai rănită de faptul că nici Böjte nu a crezut-o, așa că și-a îndreptat agresivitatea asupra ei însăși: s-a tăiat și și-a rupt mici bucăți din braț.
Între timp, adolescenții au avut mai mulți educatori problematici, ne-a spus Mónika. În primăvara anului 2016, Éva Bojoievschi a preluat conducerea casei, iar câteva luni mai târziu a sosit cuplul Hajdú. Vasile Hajdú a lucrat inițial ca șofer și administrator, în timp ce soția sa, Annamária, a sosit la sfârșitul verii ca bucătăreasă. În toamnă sau iarnă au devenit educatorii adolescenților. Mónika și colegele ei se referă la ei ca la nenea Vasi și tușa Ani.
Ca să nu se simtă rușinată pentru că fostul coordonator a profitat de ea, Mónika i-a lăsat pe noii veniți să creadă că și ea contribuit activ la relația cu bărbatul concediat. Mónika ne-a relatat doar despre un singur adult care a lucrat acolo pentru o perioadă scurtă de timp că acesta nu a judecat-o imediat, iar când ea a ajutat-o să aibă grijă de copiii mai mici, i-a spus pe scurt că nu și-a dorit deloc această relație.
Nenea Vasi și-a dat seama că Mónika a fost constrânsă atunci când fata a fost internată în spital în decembrie 2016 din cauza amigdalitelor frecvente pe care le făcea. I-a fost dat laptopul unei colege de clasă pe care a început să scrie ceea ce trăise cu un an înainte. A uitat să șteargă când a returnat laptopul, iar colega i-a arătat lui nenea Vasi, crede Mónika.
Crede că nenea Vasi a convins-o apoi pe tușa Ani că nu ea era de vină, iar tușa Ani a început să vorbească cu ea și să se ocupe de ea. S-a chinuit mult cu ea până când Mónika a putut să aibă încredere în ea, iar în mijlocul unui acces de furie, a încetat să i se mai împotrivească și i-a acceptat îmbrățișarea. Tușa Ani a încurajat-o, a spus Mónika, că dacă se simte suficient de puternică, ar putea să-l denunțe pe fostul șef al căminului.
Stabilitatea de câteva luni a luat sfârșit când, în august 2017, cuplul Hajdú și-a dat seama că nu poate schimba faptul că centrul din Sovata și întreaga fundație funcționa pe baza exploatării emoționale, financiare și morale a educatorilor și a părăsit centrul. Csaba Böjte a vrut să îl aducă înapoi pe coordonatorul concediat anterior și pe familia sa, ne-au confirmat atât Mónika, cât și Csaba Böjte.
Potrivit lui Mónika, Böjte i-a pus în vedere să își facă bagajele pentru că urma să o ducă la casa din Sighișoara. Mónika nu a vrut deloc să meargă acolo, așa că ea și o colegă au fugit de la cămin. S-au ascuns în pădurile din jur toată seara, iar noaptea o rudă a lui Mónika s-a dus să le ia și le-a dus acasă la familia în a cărei grijă se aflaseră anterior.
La recomandarea Direcției pentru Protecția Copilului, Mónika s-a întors la centrul din Sovata în septembrie, deoarece decizia de plasament o plasa legal la acest centru și ar fi vrut să facă școala la seral, însă Böjte a trimis-o pur și simplu acasă, a povestit Mónika. La începutul lui octombrie, a contactat Direcția Județeană pentru Protecția Copilului Mureș, împreună cu familia Hajdú, ea denunțându-l pe fostul coordonator pentru abuzul sexual, iar cuplul Hajdú sesizând numeroasele deficiențe de aprovizionare și educație pe care le-au constatat la centru.
Mónika a depus o plângere la poliția Sovata împotriva fostului său educator la 23 octombrie 2017. Parchetul a clasat cauza privind săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor în august 2018, la recomandarea poliției. Decizia ar fi putut fi atacată în termen de 20 de zile, dar, întrucât Mónika aștepta primul ei copil ca proaspăt căsătorită, a ignorat cazul și a încercat să îngroape totul adânc în sine. Până anul trecut.
Argumentele poliției
Anul trecut, Mónika ne-a arătat ordonanța de clasare. De aici știm că autoritățile au clasat cauza din două motive principale: pentru că nu mai existau probe la momentul respectiv și pentru că existau îndoieli cu privire la comiterea presupusei infracțiuni.
Șeful de atunci al secției de poliție din Sovata a formulat partea argumentativă a cazului care pune ambele motive parțial sau în întregime pe umerii lui Mónika. Pe de o parte, nu existau probe care să poată fi înregistrate la momentul respectiv, deoarece Mónika a raportat presupusa infracțiune la aproape doi ani după ce s-a întâmplat abuzul. Argumentul poliției nu arată nici măcar că educatorii sau reprezentantul ei legal avea obligația legală de a raporta imediat suspiciunea lor.
Din mărturii, este imposibil să se stabilească fără echivoc că infracțiunea a avut loc, deoarece aproape toți, cu excepția victimei, au făcut referire doar la zvonuri auzite și la bârfe, neputând oferi detalii concrete. Presupusul agresor a negat că ar fi comis infracțiunea de care era acuzat și doar una dintre colegele de la centru ale lui Mónika a declarat în timpul anchetei că aceasta i-a mărturisit ce i s-a întâmplat.
Argumentația poliției a inclus, de asemenea, printre circumstanțele care au ridicat îndoieli și faptul că martorii au declarat că Mónika a avut întotdeauna dorința de a ieși în evidență. De asemenea, poliția a luat în considerare declarația scrisă a educatorilor din cămin și a lui Mónika din 2016 (făcută în timp ce bărbatul care o abuzase încă locuia acolo), din care poliția a reținut că Mónika a negat că abuzul ar fi avut loc și că a fost doar o glumă, ale cărei consecințe nu le prevăzuse.
Potrivit ordonanței de clasare, contractul de muncă al coordonatorului căminului a fost reziliat la 10 februarie 2016. Din postările sale de pe Facebook reiese că Böjte se afla în Teremia la 14 februarie 2016, probabil atunci a dus-o pe Mónika să se întâlnească cu Annamária Kádár. Când am discutat mai îndelung cu Csaba Böjte la începutul lunii aprilie a acestui an, acesta a fost vizibil evaziv în privința detaliilor exacte.
Ne-a fost categoric greu să discutăm cu Csaba Böjte:
A sărit de la un eveniment la altul, uneori pur și simplu nu ne răspundea la ceea ce îl întrebam, iar alteori spunea lucruri care erau în totală contradicție între ele și cu realitatea. De exemplu, că cei de la protecția copilului mergeau să verifice căminul din Sovata în fiecare lună sau că merg la alte cămine în fiecare săptămână.
Unul dintre cele mai surprinzătoare răspunsuri la întrebarea noastră despre cum și de la cine a aflat că Mónika a fost hărțuită sexual de către educatorul ei a fost: „Am aflat din oraș”. Apoi a restrâns sursa la școală, iar în cele din urmă a spus că el așa știe că Mónika le-a spus colegilor ei de la școală, iar colegii și prietenii ei i-au spus înapoi lui Csaba Böjte.
Știm de la Éva Bojoievschi respectiv de la educatori că Éva Bojoievschi a fost cea care i-a spus prima dată despre această suspiciune. Adulții care lucrează la școală au declarat că au aflat despre acest lucru abia după ce Böjte l-a demis pe coordonatorul căminului.
Când a fost întrebat dacă vreun psiholog i-a spus că există posibilitatea unei relații sexuale între Mónika și coordonatorul căminului, acesta a spus că, din câte știa, Éva a dus-o pe fată la cineva și că au constatat că nu e virgină. În cele din urmă, când am insistat cu întrebarea, a spus că nu i s-a spus în mod special de către niciunul dintre psihologi. Noi i-am explicat că ginecologul nu a făcut test de virginitate, ci un examen de sarcină.
În timpul discuției călugărul Böjte a susținut trei puncte de vedere relativ consecvent:
- că este mulțumit de ancheta penală și că aceasta a concluzionat exact ceea ce au concluzionat ei la cămin;
- că Mónika a negat abuzul în 2016 și că el nu a crezut ceea ce aceasta le-a spus altora;
- și că l-a crezut pe fostul șef al căminului care i-a spus la Sovata, apoi și la Deva că era nevinovat.
L-am întrebat de ce l-a concediat pe coordonatorul căminului în februarie 2016 dacă l-a crezut pe el și nu pe fata de 15 ani. Ca răspuns, a citat plângerile educatorilor (umilire, neprofesionalism etc.) pe care i le enumerasem anterior, la care ne-a răspuns la un moment dat în conversație că nu le-a considerat suficient de grave pentru a le remedia cu o decizie draconică la momentul respectiv.
Un alt motiv invocat pentru demiterea sa a fost că investigația se prelungea de doi ani. L-am confruntat cu faptul că aceasta a durat maxim 9 luni și că a început abia la câteva luni după ce el ar fi vrut deja să îl aducă înapoi pe bărbat care fusese concediat cu un an și jumătate mai devreme.
Știam că el îi spusese anterior lui Mónika că ancheta a fost pornită pentru că el informase autoritățile, în timp ce ordonanța de clasare arată că aceasta a început în urma plângerii depuse de Mónika. Am vrut să clarificăm cu el ce crede,
că cine a anunțat autoritățile și de ce nu a făcut-o el la începutul anului 2016.
După Csaba Böjte Protecția Copilului a informat autoritățile. Își amintește că discutaseră cu Éva Bojoievschi că aceasta va informa Protecția Copilului la prima lor vizită la centru. Confruntat cu faptul că Bojoievschi ne-a spus că i-a delegat această responsabilitate și că a considerat că nu poate face nimic fără știrea și permisiunea lui Csaba Böjte, acesta din urmă nu ne-a răspuns efectiv la întrebare, ci a continuat cu inspecțiile de la Protecția Copilului, susținând că erau frecvente.
Acesta a răspuns că nu știa că, din 2004, există o obligație legală de a raporta imediat orice suspiciune de abuz, nu doar atunci când Protecția Copilului efectuează o inspecție. „Ei bine, ca să fiu sincer, în acei ani nu a fost atât de clar și limpede pentru mine”, a răspuns el la un alt moment al discuției. Călugărul conduce Fundația Sfântul Francisc pentru protecția copiilor din 1993.
„Ei bine, se poate rezolva ca fiecare să aibă o intrare separată, o cheie separată, el intră acolo și locuiește cu cei șase-șapte copii, dacă sunt lăudați, și el este lăudat, dacă sunt certați, și el este certat, dar nu toată instituția. Deci aceasta a fost logica. Asta este ceea ce încercăm să facem și astăzi acolo. Și acolo și în celelalte cămine”, a spus Böjte, schițând modul în care și-ar dori ca educatorii să comunice între ei în căminele mai mari.
Am aflat de la educatorii din Sovata că, după ce actuala conducere a preluat căminul de la Bojoievschi, a învățat din greșelile și modurile de lucru anterioare și face fix invers: discută întotdeauna totul împreună.
Ar fi așteptat scuze
„Eu am îngropat totul foarte adânc în mine și dacă nu era absolut nevoie, nici nu mă gândeam la asta. Cu toate astea îmi aminteam zilnic. Și asta a funcționat pe atunci și a fost bine până acum” – a spus Mónika în interviul din vara trecută. Ar dori ca cei care au suferit abuzuri la fel ca ea să vorbească, în loc să le reprime, pentru că, deși este adesea dureros, este și vindecător să poți vorbi despre asta.
După interviu, l-a confruntat pe Csaba Böjte în cadrul unei întâlniri personale. L-a întrebat de ce nici el, nici Éva Bojoievschi nu au raportat cazul său autorităților. I-a spus cât de rănită a fost că administratorul căminului, care a fost concediat în 2016, nu și-a recunoscut greșeala și nu a avut curajul să își ceară scuze. Böjte a promis că îl va contacta pe bărbat și îi va transmite rugămintea lui Mónika. Nici de atunci, bărbatul nu și-a cerut scuze față de Mónika.
L-am întrebat pe Csaba Böjte dacă i-a transmis rugămintea lui Mónika și ce a spus bărbatul. „Da, i-am spus, iar [fostul coordonator] a spus că această femeie l-a defăimat destul de mult, că nu este adevărat și că nu are ce să vorbească cu Mónika”, a spus Böjte.
Dacă fostul coordonator sau Csaba Böjte vor dori să adauge lămuriri suplimentare la acest caz, suntem gata să le acordăm spațiul necesar să o facă.
Mónika nu a fost singura pe care coordonatorul de atunci a agresat-o,
ne-au confirmat sub protecția anonimatului doi educatori care lucraseră în trecut la căminul respectiv, în perioade diferite. Ambii au aflat despre încercările explicite ale administratorului vorbind cu fetele hărțuite imediat după ce acesta le abordase.
Un educator ne-a povestit că, în urmă cu 13-14 ani, o tânără colegă a venit la el foarte supărată și i-a spus că șeful căminului a vrut să aibă relații sexuale cu ea. Ulterior, o altă colegă, acum fostă colegă, i-a spus că și pe ea încercase să o abordeze.
Un an mai târziu, coordonatorul căminului a hărțuit o fetiță sub 13 ani, dar bine dezvoltată pentru vârsta ei, în camera de depozitare a hainelor unde mergeau să caute echipament de sport, ne-a declarat un fost educator. El nu-și mai amintește cu exactitate ce i-a povestit fetița, dar după câteva zile au venit rudele ei și au luat-o de la cămin.
Un al treilea educator ne-a spus ceva ce i s-a părut ciudat. El a locuit în cămin cu fiica sa în urmă cu 11 ani și a dus copiii din Sovata într-o excursie în Ungaria. Când s-a întors acasă, fiica sa, pe atunci în vârstă de zece ani, i-a povestit că într-o noapte șeful căminului a bătut la ușa camerei educatorului în care stăteau ei. Din fericire, ușa era încuiată, iar fetița nu i-a răspuns bărbatului.
Agresiunile verbale erau la ordinea zilei
Am aflat o mulțime de povești diferite de la foști educatori ai copiilor despre fostul coordonator al căminului și soția acestuia. Toți susțin că bărbatul în cauză a intrat în contact cu căminul pentru că creștea și comercializa animale, iar, la un moment dat, aproviziona căminul și cu lapte. Așa și-a cunoscut soția, care a crescut în căminul din Deva și a fost transferată ulterior la căminul din Sovata. S-au căsătorit relativ repede.
Cuplul s-a bucurat și de încrederea lui Csaba Böjte, deoarece acesta o considera ca pe fiica sa adoptivă, i-a căsătorit și le-a botezat copiii. Părea calm în fața celorlalți educatori și, spre deosebire de predecesorul său, dădea impresia că știa ce vrea. S-a mutat la cămin împreună cu familia și a introdus creșterea animalelor ca activitate la centru. Educatorilor nu le era clar care dintre vaci, cai și porci îi aparțineau lui și care aparțineau căminului.
Acesta pretindea ordine și curățenie atât de la educatori, cât și de la copii, iar soția sa încerca să mențină o ordine exemplară în rândul adolescentelor când au devenit educatorii copiilor care terminaseră școala generală. Inițial, unii educatori au refuzat să-și lase copii în grija cuplului, dar în cele din urmă au fost nevoiți să cedeze în fața noilor reguli. Unii s-au supărat pe faptul că cuplul a limitat contactul copiilor cu foștii lor educatori, iar copiii după un timp, nu îndrăzneau să-i salute decât pe furiș.
Cel puțin 6 educatori și un număr mare de copii aflați atunci în plasament au afirmat în unanimitate că ordinea se menținea în cămin prin agresiune verbală. Șeful căminului era, în esență, o persoană liniștită, dar de cele mai multe ori tolera etichetările vulgare și înjositoare ale soției sale la adresa copiilor și, uneori, a adulților. Înjurăturile și umilințele erau aproape zilnice, au spus adolescenții de atunci, iar acest lucru a fost confirmat de mai mulți adulți.
„Urla tare, țipa. Am auzit asta de mai multe ori pe când întindeam hainele în podul clădirii adolescenților unde era un spațiu mare, cu uscătoare și tot tacâmul. Evident, sunetele se filtrează în sus, noi întindeam hainele și o auzeam înjurând ordinar, obscen într-una dintre camere, sub picioarele noastre. Uși trântite, strigăte, țipete ba chiar și numele lui Dumnezeu, ceea ce nu prea este permis într-o instituție creștină, iar apoi duminica stăm acolo în biserică ca un pitic evlavios” – ne-a povestit K. V. care lucrase la căminul din Sovata în 2010-11.
Acesta a mai spus că șeful căminului impunea ordine în mod selectiv. Acesta mergea în mod regulat în apartamente pentru a verifica curățenia, dar atunci când K. V. i-a atras atenția asupra modului în care un tânăr educator, proaspăt sosit de la Deva, îi neglija pe băieții pe care îi avea în grijă („erau murdari, le atârnau mucii, nu erau îmbrăcați corespunzător, unul dintre ei s-a urcat chiar pe acoperiș, nu era atent la ei”), coordonatorul doar a pufnit: „Oh, lasă-l, abia a început, se va descurca el”. Nu-i păsa nici dacă el însuși venea de la grajduri mirosind și verifica apartamentele, a povestit un alt educator care a lucrat la Sovata în 2011-2012. Mai mulți educatori au relatat că
și Csaba Böjte era agresiv verbal la rândul său:
urla la copii și la adulți pe un ton incalificabil atunci când nu-i convenea ceva.
Annamária Hajdú, care a sosit în vara anului 2016, a fost șocată de acest contrast. Ea avea o părere pozitivă despre călugăr care vorbise despre importanța autocontrolului în cadrul unei slujbe în aer liber în apropiere, la sfârșitul verii. Annamária Hajdú i-a dat ascultare, deoarece simțea că încă era loc de mai bine și în cazul ei. Böjte a venit la căminul din Sovata după slujbă, printre altele pentru a-i cunoaște pe soții Hajdú. Cum nimeni nu a alergat în întâmpinarea lui în momentul în care a ajuns, s-a întors și a plecat cu mașina în trombă, urlând, și-a amintit Annamária Hajdú.
La sfârșitul acelui an școlar, Böjte i-a încurajat pe elevii repetenți din anul respectiv cu următoarele cuvinte: „A spus că cei care rămân repetenți de acu încolo îi duce la groapa de gunoi de unde i-a adunat să se facă curve la fel ca mama lor. Și toate astea le-a spus la capelă”, și-a amintit Annamária Hajdú. Asta s-a întâmplat, deoarece cu o zi înainte, avusese loc închiderea festivă a anului școlar la centru, iar unii dintre profesorii care fuseseră invitați au chicotit când Böjte i-a mulțumit lui Dumnezeu că niciun copil nu a picat în acel an școlar. Profesorul le-a spus soților Hajdú că 35 de copii fuseseră lăsați repetenți, iar Csaba Böjte, ieșindu-și din fire, a căutat-o pe Bojoievschi de la care se presupune că a primit informația cosmetizată.
În calitate de director al fundației, Csaba Böjte are o responsabilitate specială în ceea ce privește tipul de cultură organizațională pe care o tolerează, stabilește sau încurajează în mod explicit, așa că l-am întrebat despre crizele sale de furie despre care unii spun că sunt frecvente. Și dacă el crede că acestea au influențat informațiile pe care angajații săi au îndrăznit să i le transmită.
Ne-a răspuns mai întâi prin negare totală, apoi prin negare parțială: „Cu acest volum de muncă, să fim sinceri, nu am provocat încă nici un accident de mașină”, a răspuns directorul fundației. Ulterior, el a adăugat: „Dacă așa simt ei, atunci cu siguranță așa este. Pentru că, dacă ei simt că nu pot avea o conversație cu mine, atunci așa trebuie să fie.”
Zgârcenie cu mâncarea, muncă abundentă: de la educație la neglijare
Amintirile comune ale foștilor educatori și ale copiilor aflați în plasament în prima jumătate a anilor 2010 se încadrează minim în categoria neglijenței atunci când vine vorba despre mâncare puțină, uneori necomestibilă și mucegăită, la fiecare lună sau două. O idee recurentă în relatările lor a fost cea legată de trei rondele de salam: atât li se dădea copiilor dimineața pentru a-și împărți cât mâncau și cât își luau cu ei ca gustare.
Mai mulți au menționat că uneori li se dădea o supă chioară în acea perioadă și că singura mâncare din care puteau să mai ceară era mămăliga. Vinerea, supa de fasole era delicioasă, așa că mai mulți ar mai fi cerut, dar cel mult primilor zece dacă le mai ajungea a doua porție. Din când în când primeau pâine mucegăită, iar uneori bucătăresele le spuneau unora dintre educatori să nu cineze pentru că amestecaseră resturile de la prânz pentru cină.
Aproape toți educatorii au declarat că, în ciuda interdicției, uneori le dădeau copiilor pe care-i aveau în grijă mâncare rece în casă sau făceau pe ascuns clătite pentru a compensa mâncarea de la bucătărie. Iar salariile lor și așa foarte mici se duceau pe mâncare și pe medicamente în perioada răcelilor. Deși fiecare „familie” primea o alocație lunară, suma de aproximativ 50 de lei pe lună era foarte mică pentru nevoile de bază ale unei „familii” de 8-10 persoane.
Iar educatorii au văzut cu ochii lor că depozitul de alimente era plin în acea perioadă. Bucătarii aveau voie să gătească doar cu ceea ce adusese din depozit în ziua respectivă șeful căminului sau mama sa, care lucra acolo ca magazioner, au spus cu toții.
În plus, nu a ajuns pe masă tot ceea ce primeau din donații sau ce cumpărau, ne-au confirmat mai mulți educatori. Un fost educator preluase circa 30 kg de caș de bună calitate de la un donator pe care nu l-a putut depista ulterior în meniul pregătit. K. V. a calculat spre exemplu că din circa douăzeci de batoane de salam la descărcarea cărora ajutase doar maxim cinci au ajuns pe masa copiilor. (Acesta a declarat cu certitudine că mașina de spălat primită ca donație a ajuns în casa proprie a coordonatorului care era în construcție la acea vreme. În timp ce ei au suferit săptămâni întregi cu o mașină de spălat care se tot defecta și apoi au așteptat săptămâni întregi ca aceasta să fie reparată. În aceste familii numeroase, se spălau rufele de două ori pe zi).
Mai mult, administratorul impunea o ordine militară în sala de mese, considerată nejustificată chiar și de educatori. Nu era permisă absolut nicio discuție și totul trebuia să fie mâncat. Chiar dacă unui copil i se făcuse greață și se simțea extrem de rău, ne-a povestit un tânăr. Dar coordonatorul căminului putea să-i disciplineze pe copii oricând și pe neașteptate, a spus un fost voluntar care a încercat să-i explice cât de dăunător era să asocieze în mintea copiilor frica și groaza cu mâncatul.
Mesele s-au schimbat radical când Annamária Hajdú a preluat coordonarea bucătăriei în toamna anului 2016. În primul rând, soțul ei a renunțat la practica anterioară de a pune la congelator pâinea proaspăt adusă, astfel încât pâinea veche să fie consumată mai întâi, deoarece copiii primeau întotdeauna pâine veche. S-a dovedit că chiar era posibil ca brutăria să livreze pâinea cu o jumătate de oră mai devreme, astfel încât copiii să poată avea pâine proaspătă dimineața, a explicat soții Hajdú.
Annamária a coordonat achizițiile, gătitul și bucătăresele, astfel încât copiii nu numai că au primit mâncare delicioasă și nutritivă în fiecare zi, dar a făcut-o la jumătate din costul coordonatorului anterior, ne-a spus ea.
Toate educatoarele au considerat foarte utilă implicarea copiilor în treburile casnice. Cu toate acestea, munca comună de fiecare vineri după-amiaza a fost considerată excesivă în timpul acestui șef. Copiii au acceptat faptul că trebuia păstrată curată și ordonată curtea sau că trebuia să lucreze în grădină. Dar faptul că uneori cărau bușteni lungi de câțiva metri sau, atunci când nu aveau altceva de făcut, mutau grămezi de pietre fără un scop, a fost, de asemenea, considerat inutil chiar de către educatori.
Îngrijirea animalelor era, de asemenea, foarte solicitantă, dar mulți au acceptat acest lucru ca fiind firesc. Era treaba băieților adolescenți să se trezească în zori, să scoată gunoiul din grajd, să hrănească animalele înainte de școală. Dar nu se plângeau la școală, spuneau profesorii. Școala a aflat despre asta când unii dintre băieți au fost transferați la Sighișoara unde le-au povestit acest lucru educatorilor, care, la rândul lor, le-au povestit profesorilor.
Directorul școlii l-a chemat o dată pe șeful căminului pentru a da socoteală pentru munca depusă ca pedeapsă, dar bărbatul i-a răspuns că era o cantitate normală de muncă.
După plecarea acestuia, lucrurile s-au schimbat, ne-au spus educatorii. A luat cu el o parte din animale când a fost concediat și au încercat să scape de celelalte, de exemplu, dându-le unor tineri care au plecat din cămin. Grădina de legume și sera au fost păstrate, iar copiii sunt mult mai fericiți că pot lucra acolo, decât atunci când erau forțați s-o facă. Iar lemnele de foc sunt acum cumpărate gata tăiate.
Bătaia era la îndemână
Loviturile erau sporadice și depindeau foarte mult de persoana educatorului. Dar cele câteva episoade povestite de foștii educatori au fost brutale. Un băiat a fost martor în repetate rânduri la faptul că tutorele său i-a bătut pe copiii mai mici pe care îi ducea uneori la grădiniță. Dacă existau urme ale bătăilor, nu erau duși la grădiniță, ci erau declarați bolnavi.
Când în familia din cămin a acestui băiat veneau copii traumatizați din medii extrem de sărace, care făceau pipi în pat sau și-au făcut nevoile în mijlocul camerei, educatoarea lor îi pedepsea foarte aspru. I-a bătut cu lamela de la somieră, le-a băgat capul în vasul de toaletă, îi închidea în baie toată seara sau îi punea pe ușă să se țină de ea, mișca ușa cu ei și amenința copii: „Mai ai de gând să faci pe tine?”
Această femeie era practic analfabetă, s-a plâns băiatul. I-a spus odată că „dumneata nu ne poți ajuta cu nimic, știi doar să înjuri”. Femeia i-a spus coordonatorului căminului care l-a bătut pe băiat atât de tare încât acesta a făcut pe el, ne-a povestit băiatul. De asemenea, a avut o altă educatoare care îi închidea pe unii copii afară în frig iarna. Și Annamária Hajdú, care a încercat să o raționeze pe respectiva educatoare, a menționat la rândul ei această scenă.
Am aflat din mai multe surse și despre un educator care aplica pedepse corporale și care încă lucrează acolo. Cazul unui băiețel care a fost bătut de i s-a umflat fața și i-a crăpat urechea a fost relatat chiar de sora mai mare a acestuia. Pe vocea acesteia s-a simțit chiar și acum, după ani de zile că a tulburat-o cazul. Educatorul i-a spus ei și colegilor săi că băiatul a căzut pe scări, iar în acea dimineață nici băiatul nu a îndrăznit să-i spună nimic surorii sale. Unchiul lor s-a dus la cămin și practic l-a amenințat pe educator să nu mai îndrăznească să ridice mâna la băiat, ne-a spus fata.
Am aflat că s-a discutat despre comportamentul său agresiv și în cadrul unei ședințe a educatorilor. Întrebat fiind, educatorul a recunoscut acest lucru. Ne-a spus că a fost anchetat și de Protecția Copilului pentru că îl lovea un copil cu rigla peste genunchi. Csaba Böjte l-a sancționat și i-a pus în vedere că-l va concedia dacă se va mai repeta. Ne-a relatat că asta se întâmpla în 2017 când conducerea centrului s-a schimbat și Protecția Copilului a venit în inspecție de mai multe ori.
Această inspecție este singurul semn că plângerea depusă de soții Hajdú și de Mónika Máthé-Bogár s-a încheiat realmente cu o verificare din partea DGASPC. Măsurii pe care-i urmează Direcția după câte o plângere se notifică doar către reclamant și doar în cazul în care acesta din urmă o solicită în mod expres, am aflat de la directorul instituției.
Nu a primit nicio plângere de agresiune fizică din partea elevilor de la centru, spune Ferencz Vass, directorul școlii din Sovata unde învață majoritatea copiilor din centru. Directorul ne-a spus cu sinceritate că a învățat pe calea cea grea că trebuie să elimine bătăile ca instrument educațional: și el fusese reclamat din această cauză de un elev în urmă cu zece ani. Singurul motiv pentru care poliția nu l-a acuzat a fost pentru că l-a șantajat pe polițist că îl denunță la ProTV, susținând că polițistul nu era de partea legii și a ordinii publice.
Coordonatorul era un „mic dumnezeu”
Un fost educator angajat, aflat într-o situație vulnerabilă, ne-a spus următoarele când l-am întrebat când și sub ce formă au raportat la Csaba Böjte numeroasele abuzuri de care au luat cunoștință: coordonatorul centrului i-a făcut să creadă că era complet inutil să îi spună ceva lui Csaba Böjte despre calitatea mâncării, despre presupusa gestionare abuzivă a fondurilor sau despre metodele agresive ale educatorilor, deoarece directorul fundației oricum îl va crede doar pe el. Și nu le puteau spune nimic nici celor de la Protecția Copilului veniți ocazional în inspecție, deoarece erau însoțiți în permanență de coordonator sau de contabila.
După doi ani, acest educator s-a săturat atât de mult de ceea ce a trăit acolo încât a plecat. Pentru că nu avea contract de muncă, ci doar de voluntariat, primea o indemnizație lunară de 500 de lei, nu avea asigurare socială din partea fundației și primea umilință în loc de recunoștință, ne-a povestit despre motivele plecării sale.
Ar fi trebuit să fie trimisă o plângere scrisă, a spus Csaba Böjte când a fost întrebat dacă într-adevăr l-a crezut doar pe coordonator. A primit plângeri în scris, am aflat de la E. Sz. și de la K. V.: și ei, și trei călugărițe i-au trimis un e-mail despre deficiențele constatate. Au cerut supervizare profesională, reală la ședințele cu educatorii, discutarea problemelor școlare (nu doar notele) și ca șeful căminului să nu petreacă la centru doar 10% din timp.
Au primit un răspuns de o singură propoziție la lunga lor scrisoare: „Cu binecuvântarea lui Dumnezeu, vă doresc perseverență. Fr. Cs.”, a spus K. V. Un răspuns similar, în genul Dumnezeu ne iubește pe toți, a fost dat băiatului care i-a scris mesaje lungi lui Csaba Böjte despre nemulțumirile sale de la cămin, ani de zile după ce șeful fundației l-a trimis pur și simplu pe el și pe surorii săi acasă.
Cu toate acestea, Böjte i-a arătat sau i-a vorbit fostului coordonator despre scrisoarea lui K. V., deoarece soția respectivului a luat-o la rost de ce i-a scris fratelui Csaba. Atunci, coordonatorul căminului i-a făcut cunoscut, sub forma unei amenințări voalate, că depinde de cuvântul său dacă el și E. Sz. vor mai putea lucra încă un an în vreunul dintre căminele fundației.
În cele din urmă, în luna mai, au decis că nu vor mai rămâne cu siguranță încă un an. Nu știu exact ce ar fi putut spune coordonatorul despre ei, dar Csaba Böjte, după o întâlnire a șefilor căminelor din zonă, i-a luat la rost în curte pentru lipsa lor de recunoștință: „dacă nu ne convine situația, el nu ne mai hrănește, a fost punctul său de vedere. Și asta a auzit toată mulțimea de copii, profesorii și toată lumea, că Csaba Böjte țipa ca un șacal.”
Ca dar de despărțire a primit mașina centrului
Recunoștința este o temă importantă și frecventă pentru leaderul fundației. Am constatat acest lucru pe parcursul zecilor de ore de interviuri cu foști educatori și copii aflați în plasament, precum și atunci când am vorbit cu Csaba Böjte însuși. El însuși chiar a fost recunoscător: atunci când l-a concediat pe coordonatorul agresor în 2016, i-a dat familiei sale mașina căminului. Ne-a explicat nouă și altora că i-o dăduse soției fostului coordonator drept cadou pentru că consideră fata sa adoptivă.
Așa că Vasile Hajdú, care a venit ca administrator după câteva luni, și-a folosit propriul BMW sport pentru a duce acasă cumpărăturile săptămânale sau pentru a duce copiii la medic sau la spital. „După toate astea, fratele Csaba vine la sfârșit și îmi spune să fiu recunoscătoare că mi-a dat mâncare și o mașină sub fund”, a spus Annamária Hajdú, ilustrând conflictele pe care le-a avut cu Csaba Böjte înainte de a părăsi căminul.
De asemenea, ea a menționat exploatarea emoțională, morală și materială ca motive pentru plecarea lor. S-a atașat foarte repede de copii, dar acest lucru s-a făcut în detrimentul propriilor sale relații de familie, a recunoscut ea. Cu toate acestea, i-a fost greu să plece, deoarece în zilele stabilite la rând pentru plecarea lor, unul dintre copii sau tineri făcea întotdeauna un gest autodistructiv pentru a-i determina să rămână.
Cine trebuie să supervizeze organizația?
La scurt timp după plecarea soților Hajdú, Éva Bojoievschi, directoarea căminului, a părăsit și ea căminul. A simțit că „nu mai am nimic de dat, nu pot decât să înrăutățesc lucrurile, pentru că nu mai am energie. Pe de altă parte, ei bine, eram tânără, îmi doream și eu libertate”. Birocrația era o povară, iar conflictele cu educatorii au erodat-o, am dedus din discuțiile cu ea. Între timp, nu mai avea timp să facă ceea ce se dusese inițial să facă acolo – să ajute copiii cu dificultăți de învățare. Din toamna anului 2017 până în primăvara anului 2018, ea a desfășurat de acasă o parte din munca de birou.
Fundația Sfântul Francisc a obținut în 2014 acreditarea pentru a furniza servicii sociale în baza legii din 2012 care prevede asigurarea calității acestora. Acesta a fost momentul în care a început procesul de obținere a licenței temporare și apoi permanente pentru fiecare cămin. Acest lucru a presupus asigurarea condițiilor fizice și legale pentru ca copiii să rămână acolo, adică pregătirea dosarului și a deciziei de plasament pentru fiecare copil. Bojoievschi și-a asumat rolul de manager de caz pentru a pregăti aceste dosare. Ani mai târziu și-a dat seama că aceasta ar fi trebuit să fie sarcina personalului mai bine plătit de la direcția de protecția copilului.
Era în interesul fundației să legalizeze șederea copiilor, deoarece statul subvenționa cu 600 de lei pe lună îngrijirea copiilor aflați în plasament oficial. La acea vreme, la centru locuiau aproximativ 120 de copii și tineri. Potrivit Direcției Județene pentru Protecția Copilului Mureș, la sfârșitul anului 2015, 24 de copii erau plasați oficial în Casa de copii Sfântul Iosif din Sovata, la sfârșitul anului 2016, 40 de copii, iar la sfârșitul anului 2017 erau 45 de copii.
În prezent, în evidența Direcției centrul din Sovata figurează cu o capacitate de 36 de îngrijiți. Copiii sunt acum plasați în familii mai mici, astfel încât educatorii le pot acorda mai multă atenție. Educatorii ne-au mai spus că la cămin locuiesc aproximativ 60 de persoane, copii împreună cu angajații fundației. Anul trecut, salariile educatorilor actuali au fost mai mici de 1600 de lei net (aproximativ 320 de euro).
Deoarece Fundația Sfântul Francisc este condusă de un călugăr franciscan, care își trage credibilitatea și din apartenența la ordin, l-am întrebat pe Erik Urbán, Superiorul Provinciei Transilvane, dacă Ordinul are fie responsabilitate morală, fie putere de investigație în modul în care Csaba Böjte conduce fundația. „Putem noi interveni în viața unei fundații? Am dat un frate, de fapt acest frate poate fi înlocuit. Deci fundația nu se leagă de o anumită persoană. Csaba e acum, mai exact el simte că aceasta este chemarea vieții lui și o face” – a răspuns provincialul. Unele dintre proprietățile Ordinului Franciscan sunt date fundației în baza unui contract care se reînnoiește la cinci ani, iar Csaba Böjte transmite rapoarte scrise despre activitățile sale către Ordin.
Urbán a declarat că ceea ce a apărut în presă vara trecută ca fiind o anchetă internă a fost, de fapt, o discuție cu Csaba Böjte. Ne-a spus că nu vrea să intre în detalii în modul în care Csaba Böjte selectează și plătește educatorii fundației. El a spus că știe că fundația își plătește personalul în funcție de posibilități și că a făcut și redistribuiri.
Am aflat de la Csaba Böjte că această „anchetă internă” a dus la o decizie comună de a încerca să transfere operarea cel puțin centrelor de zi către primăriile, deoarece acestea au acum mai multe resurse financiare decât fundația.
Au fost raportate tot mai multe abuzuri
Deși numărul cazurilor de abuz sexual asupra minorilor semnalate este în creștere în județul Mureș, deoarece numărul de telefon 119 pentru sesizarea abuzurilor asupra minorilor a devenit tot mai cunoscut, rareori se primesc sesizări de la casele de copii, ne-a declarat Hajnal Miklea, șefa DGASPC. Numărul gratuit 119 funcționează ca număr unic la nivel național din ianuarie anul trecut, anterior județul având un număr propriu.
În timp ce în 2016, 5 din cele 402 apeluri din județ au fost legate de abuz sexual, în 2017, au fost 1.069 de raportări, dintre care 15 au fost legate de abuz sexual și patru de exploatare sexuală. 90% dintre reclamații au fost legate de neglijarea copiilor. În 2021, 80 din cele 1.368 de sesizări s-au referit la abuz sexual în județ. Aproximativ 85% dintre sesizări au fost pentru neglijență, restul fiind sesizări de abuz fizic.
Grafică introductivă de András Szén. Fotografiile peisajelor au fost realizate în timpul anchetelor de teren în împrejurimile orașului Sovata.
Traducere: Szász Auguszta. Articolul original:
Investigațiile pentru acest articol au fost realizate împreună cu Árpád Kulcsár, care și-a publicat articole despre căminul de copii din Sovata pe portalul Mérce.hu.
Articol realizat cu sprijinul Journalismfund Europe.
