Înalta Curte de Casație și Justiție refuză să elibereze o copie după sentința definitivă pronunțată în procesul lui István Beke și Zoltán Szőcs, cu toate că acest document intră în categoria informațiilor de interes public. Solicitarea depusă mai întâi de către jurnalistul, apoi de juristul de la Átlátszó Erdély a fost respinsă cu referință la o excepție, despre care legea nu conține nici o dispoziție.

În 17 septembrie 2018 ne-am adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție cu o solicitare de informaţii de interes public, cerând să ni se trimită prin e-mail o copie a deciziei nr. 172. din data de 4. iulie 2018 în cazul cunoscut sub denumirea de „procesul teroriștilor secui”. În cerere am menționat că dacă lipsa resurselor umane sau a echipamentului tehnic nu permite trimiterea documentului scanat, ne putem deplasa la sediul instituţiei și în acest caz dorim să obținem permisul de a face o copie xerox.

Am primit răspuns la solicitarea noastră abia în 31. octombrie – deci cu 38 de zile întârziere. În această scrisoare Stelian Bodeanu, purtătorul de cuvânt al Înaltei Curți de Casație și Justiție ne-a înștiințat că cererea noastră „nu poate fi aprobată”, deoarece

obiectul secundar al dosarului înregistrat cu numărul 3542/2/2016 îl constituie acțiuni contra ordinii constituționale, în sensul articolul 397. al Codului Penal.

Ca și referință la acte normative, în răspunsul primit au fost desemnate două articole adoptate în 2012 de Consiliul Superior al Magistraturii din Ghidul privind relaţia dintre sistemul judiciar din România şi mass-media.

Conform articolului 36., „furnizarea unor informații de interes public legate de activitatea judiciară poate fi restrânsă în interesul moralităţii, ai ordinii publice ori al securităţii naţionale sau când o impun interesele minorilor ori protecţia vieţii private a părţilor în proces sau a altor persoane. Dreptul la liberul acces la informaţii de interes public poate fi restrâns şi atunci când, în împrejurări speciale (!), instanţa apreciază că publicitatea ar fi de natură să aducă atingere înfăptuirii justiţiei.”

Articolul 43. prescrie, de asemenea, că „nu pot fi eliberate mass-mediei extrase şi copii ale actelor şi hotărârilor din dosarele

având obiectele menţionate la art. 6 lit. a) din dispozitivul Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 308 din 5 martie 2009”.

Hotărârea nr. 308. enumeră o serie de cazuri, de la acțiuni contra ordinii constituționale la hărțuire sexuală și abuzurile medicale, în care conform Consiliului Superior al Magistraturii orice măsură trebuie luată cu excluderea publicității.

Argumentele juristului

După respingerea cererii noastre, juristul Asociației Átlátszó Erdély a formulat o nouă solicitare de informaţii, însă Înalta Curte de Casație și Justiție a repetat răspunsul precedent, acesta fiind completat cu un singur enunț.

Titkolja a bíróság, miért ítélte el Bekét és Szőcsöt a „székely terrorperben"

A legfelső bíróság nem hajlandó kiadni a Beke István és Szőcs Zoltán perében született jogerős határozatot annak ellenére, hogy a dokumentum közérdekű információnak minősül. Az Átlátszó Erdély újságírója, majd a jogásza által benyújtott igénylést egy olyan kivételre hivatkozva utasították vissza, amelyről a törvény nem rendelkezik.

Juristul Asociației Átlátszó Erdély a motivat detaliat, organizând informațiile în cinci argumente principale, de ce intră sentința judecătorească solicitată în categoria informațiilor de interes public cu liber acces. În primul rând a clarificat că datele solicitate au incontestabil caracter de interes public, fiindcă o hotărâre pronunțată într-un proces penal este în mod evident o informația „care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice”, corespunde deci criteriului definit în litera b) din articolul 2. al legii 544. din 2001. În cererea nouă am încercat de asemenea să prevenim argumentele care ar fi în favoarea respingerii, dar dintre acestea departamentul de presă a Înaltei Curți s-a ocupat de unul singur (vezi punctul 4. din cerere).

Pornind de la motivul pentru care prima cerere a fost respinsă, juristul Asociației Átlátszó Erdély a vrut să demonstreze că dosarul Beke-Szőcs nu poate fi considerat o excepție privind liberul acces la informații. Înalta Curte de Casație și Justiție a schimbat încadrarea juridică a acțiunilor comise de inculpați, iar litera a) din articolul 6 al hotărârii CSM 308. nu se ocupă de actele de acuzație mai recente, deci „art. 43 din Ghidul privind relația dintre sistemul judiciar din România și mass-media nu se aplică” în acest caz.

Oricum” – continuă argumentarea –, „având în vedere atât interpretarea sistematică a normelor guvernând liberul acces la informațiile de interes public, precum și Decizia nr. 37 din 7 decembrie 2015 a ÎCCJ, prevederile art. 43 din Ghidul privind relația dintre sistemul judiciar din România și mass-media nu se pot interpreta în sensul că acestea interzic comunicarea actelor şi hotărârilor din dosarele având obiectele menţionate la art. 6 lit. a) din Hotărârea CSM nr. 308 din 5 martie 2009 în întregul lor.” Adică nu se poate refuza emiterea unui document cu motivul că acesta ar conține între altele și date private, deci informații care nu sunt de interes public. În acest caz consultarea documentului trebuie permisă, după ce aceste informații au fost eliminate din el sau acoperite în așa fel să nu fie vizibile.

În legătură cu toate acestea, Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat doar că încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care inculpații au fost dați în judecată într-adevăr a fost schimbată în calea de atac a apelului, dar hotărârea CSM amintită se referă la obiectul dosarului, iar „dosarul 3542/2/2016 a avut ca obiect secundar acțiuni împotriva ordinii constituționale”.

Această practică restrânge dreptul de acces la informaţii

Independent de acest caz trebuie menționat că ghidul întocmit de CSM – care, în calitate de act pur administrativ, în principiu n-ar trebui să dispună de mai mult decât aspectele practice ale aplicării legii – restrânge în mod considerabil liberul acces la informații de interes public. Legea 544. din 2001 formulează clar: de la accesul liber al cetățenilor se exceptează „informațiile din domeniul apărării naționale, siguranței si ordinii publice,

dacă fac parte din categoriile informațiilor clasificate, potrivit legii”.

În acest caz nu vorbim deloc despre informații clasificate. Pe de altă parte, dacă respingerea cererii de către Înalta Curte de Casație și Justiție este într-adevăr întemeiată, atunci însuși organele juridice au procedat ilegal. Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a pus la dispoziția presei un extras din rechizitoriu. Încă înainte de acesta, după ce István Beke a fost arestat la finalul anului 2015, DIICOT a publicat părți ample din procesul verbal referitor la conversațiile interceptate care au fost folosite ca probă pe parcursul procesului.

Are loc o selecție a îndreptățiților

Deși nu ține neapărat de acest caz, este important să menționăm aici și un alt factor pentru a ilustra atitudinea față de accesul la informațiile de interes public (și în general, față de lege). Când au avut loc ședințele din procesul de prima instanță în dosarul Beke-Szőcs, am solicitat de asemenea consultarea documentelor. Purtătorul de cuvânt al Tribunalului din București a insistat să primească o copie după legitimația mea de presă. „Altfel domnul președinte nu vă aprobă cererea” – a susținut el.

În judecătorii este o practică generală că nu se asigură posibilitatea consultării dosarelor pentru persoane fizice – deși legea respectivă (articolul 6. al legii 544. din 2001) este formulată lămurit: „orice persoană” trebuie să aibă acces la informațiile de interes public. Mai mult, conform legii, culegerea şi difuzarea informațiilor de interes public desfășurată de mijloacele de informare în masă constituie doar una dintre modalitățile de a exercita dreptul „cetățenilor de a avea acces la orice informație de interes public”.

Traducere: András Orsolya