Am întrebat autoritățile cu cât se răspândește coronavirusul mai repede noaptea, în piețe și în școli decât în timpul zilei, în hipermarketuri și în after-school-uri. Ne-au răspuns.

Ne-am propus să încercăm să înțelegem bazele științifice ale celor mai noi restricții, presupunând că, la aproape un an de când Covid-19 și-a început marșul prin lume, deciziile se iau pe bază științifică.

Am formulat câteva întrebări care ne preocupă pe noi aici, în redacție, și în cercul de prieteni:

După formularea întrebărilor, colega mea Tünde a întocmit lista autorităților cărora ar fi indicat să le adresăm întrebările noastre. Lista a fost trimisă către patru instituții: către Guvern, către Grupul de Comunicare Strategică, către CNSCBT și către INSP.

Mi s-a semnalat din mai multe locuri că solicitarea a fost înregistrată, însă, dat fiind că ei nu sunt în măsură să răspundă, retrimit întrebările către autorități mai competente.

Iar autoritățile competente au răspuns relativ repede. Bine, nu la întrebările noastre, ci la scrisorile trimise. Oricum, e de apreciat că au făcut un efort și au răspuns. Răspunsul primit poartă semnăturile a trei instituții: CNCCI, INSP și Ministerul Sănătății.

Iată și răspunsul:


Atât.

Răspunsul este cam lax: ne spune că măsurile adoptate sunt în concordanță cu recomandările OMS și ale Centrului European de Control al Bolilor (ECDE) [Sic!], de fapt: Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC). Deci nu se spune că se bazează pe recomandările acestor instituții. Am încercat să găsesc unde anume recomandă OMS să se închidă grădinițele, școlile și piețele, dar nu și creșele, after-school-urile și marile centre comerciale. Ei bine, n-am găsit astfel de recomandări.

Pe pagina sa oficială, OMS argumentează în repetate rânduri că, în baza statisticilor disponibile în acest moment, boala se răspândește în mică măsură în școli și enumeră avantajele redeschiderii instituțiilor de învățământ. La creșe și after-school-uri nu se face referire deloc. Mai mult, OMS este mai permisivă decât autoritățile din România: nu ar impune obligativitatea purtării permanente a măștilor în școli pentru copiii cu vârsta de sub 12 ani, ci ar aplica asta în funcție de împrejurări.


ECDC pledează tot pentru deschiderea școlilor. Mai mult, afirmă că nu există dovezi care să indice că minorii ar fi purtătorii primordiali ai virusului.

În privința piețelor, OMS atrage atenția asupra importanței distanțării și a dezinfectării mâinilor, dar nu recomandă nicăieri închiderea piețelor.

Găsim multe amănunte interesante, dar nu vreau să vă răpesc timpul acum; oricum, merită să trecem în revistă recomandările OMS, accesând linkul de mai sus. Subiectele sunt abordate în sens mai larg; nu se prevăd reguli stricte și nu se formulează recomandări imperative: totul este pus în context, iar luarea deciziilor este lăsată la latitudinea autorităților locale. Se oferă sugestii pentru aspecte de care merită să se țină cont la luarea deciziilor. Și este firesc să fie așa, căci de unde ar ști OMS care sunt condițiile într-o piață din Cluj sau din Odorheiu Secuiesc și dacă se impune sau nu închiderea acesteia.

Având în vedere toate acestea, este destul de ciudat că autoritățile românești invocă Organizația Mondială a Sănătății când noi le solicităm date și argumente științifice. Să spui că măsurile adoptate sunt în concordanță cu recomandările OMS pare o formulare menită să te aburească. Și este adevărată doar în sensul că OMS nu a interzis adoptarea măsurilor restrictive.

În răspunsul autorităților se mai arată că aceleași măsuri au fost aplicate cu succes în alte state europene. În ce alte state? În ce țară europeană s-au închis școlile și piețele, s-a limitat libera circulație și astfel s-au rezolvat problemele? Dacă privim harta ECDC, instituție la care se face referire și în răspunsul primit, vedem că mai toate țările sunt pe roșu.


Dacă urmărim evoluția, toate statele se confruntă cu probleme: sunt doar trei țări în care tendințele arată o ameliorare.

Aceste trei țări sunt Belgia, Islanda și Irlanda.

În Belgia, situația se ameliorează după un val imens de îmbolnăviri, când virusul a făcut ravagii, reiese din graficul publicat.

Am studiat restricțiile impuse în Belgia la culminarea valului Covid, şi am primit informaţii şi de la cineva care trăieşte acolo. Belgienii au impus restricţii nu doar pe perioda nopţii, ci şi pe timpul zilei. Pot să primească musafiri doar o dată pe lună, şi doar un membru al familiei poate să meargă la cumpărături, maximum 30 de minute. Au închis majoritatea locurilor de muncă. Au închis toate serviciile, şi majoritatea magazinelor. N-au închis pieţele, chiar dacă au intodus nişte interdicţii, se pot vinde doar alimente şi flori. Vacanţa şcolară de toamnă, şi sărbătoarea oficială care a urmat-o, a mai fost prelungită cu două zile de vacanţă, însă de luni şcolile se deschid. Doar de la nivelul gimnazial în sus trec la online, dar şi acolo doar în proporţie de 50%. Nu de aici s-au inspirat deci autoritățile din România.

Căutând informații despre restricțiile din Islanda, am fost direcționat către pagina guvernului. Acolo, la capitolele „covid-information” și „covid-measures”, apar doar măsurile luate pentru sprijinirea întreprinderilor. Potrivit graficelor ECDC, în Islanda nu s-au închis deloc școlile. Nu s-a limitat nici circulația; doar celor din grupurile de risc li s-a recomandat să stea în case. Purtarea măștilor este de asemenea o recomandare, nu o obligativitate. Deci nici acest model nu este cel care i-a inspirat pe conducătorii noștri.

Irlanda a adoptat cele mai severe restricții în data de 21 octombrie, ne informează pagina oficială a guvernului. Potrivit restricțiilor de gradul 5, părăsirea locuinței este interzisă. Restricția nu este valabilă doar pe timpul nopții, ci permanent. Mersul la școală sau transportarea copiilor la școală este excepţie. Căci școlile funcționează, iar pe pagina oficială se menționează că funcționarea școlilor este o prioritate pentru guvern. Copiii pot lipsi de la școală numai dacă prezintă simptome Covid. Deci nici Irlanda nu putea fi o sursă de inspirație pentru autoritățile românești.


Guvernul irlandez se bazează pe planuri.

Asta e, nu am reușit să aflăm exemplul căror state l-a urmat România, și nici autoritățile nu au vrut să ne lămurească. Bănuiesc că este tot o manevră de distragere a atenției, precum cea legată de recomandările OMS și ECDC.

Se pare că autoritățile nu pot explica rațional motivul pentru care au adoptat aceste măsuri restrictive. Invocă chestii care de fapt contravin măsurilor luate. La întrebările referitoare la răspândirea reală a bolii și la eficiența măsurilor de protecție, nu pot sau nu vor să răspundă.

Doresc să precizez că prin acest articol nu dorim să sugerăm că nu trebuie să ne protejăm împotriva coronavirusului. Nu suntem negaționiști, nu contestăm existența Covid, ba considerăm că este o problemă deosebit de gravă. Tocmai de aceea ne-am aştepta ca autoritățile să trateze problema cu seriozitate. Cu măsuri serioase, nu cu măsuri luate de ochii lumii și cu demonstrații de forță inutile. Iar când le întrebăm de ce au luat măsurile restrictive, am dori să ne ofere argumente științifice; nu vrem să auzim palavre aburitoare sau pretextul că și alții au procedat la fel.

Suntem conștienți și ținem cont de faptul că trăim în România. În martie nu ne-a surprins că țara a fost luată pe nepregătite. Dar la un an după apariția Covid-19, poate că ar fi timpul ca autoritățile să gândească, să socotească, să cerceteze în loc să impună restricții ad-hoc, să ia măsuri de ochii lumii și să facă demonstrații de forță. Căci putem intona imnul din mașinile poliției, dar poate ar fi mai eficient să se ia măsuri de protecție pe baza unor argumente științifice sau măcar logice. Și să i se ofere populației explicații clare.

 

Tradus de E Ferencz Judit.

Articolul original: