Salariile nu sunt motivul pentru prăpastia uriașă dintre femei și bărbați

Cum interpretăm această contradicție? Este realist faptul că salariile sunt aproape egale între sexe și că bărbații sunt „doar” favorizați în ceea ce privește educația, locurile de muncă, durata interacțiunilor sociale, puterea și sănătatea?  

Le-am întrebat pe cercetătoarea în studii de gen Ionela Băluță, profesor la Facultatea de Științe Politice a Universității din București, și pe sociologul Réka Geambașu, cadru didactic la Universitatea Babeș-Bolyai, despre datele aparent neconcordante din România.

Akár ez is tetszhet

M-am băgat într-un joc piramidal: așa te țepuiești cu Booking-ul

2024. octombrie 10.

Bălăceală în plină criză de apă: de ce se ia apa în județele Cluj și Sălaj când e cel mai cald?

2024. august 16.

Diferența de remunerare între femei și bărbați nu este un subiect de actualitate în țara noastră, dar face obiectul unor cercetări în domeniul științelor sociale în Nordul global de decenii. Nu este de mirare că premiul Nobel pentru economie din acest an a fost acordat Claudiei Goldin economist și istoric al economiei tocmai pentru „o înțelegere mai amplă a situației femeilor pe piața muncii”.  

Profesorul american afirmă că diferența de remunerare între bărbații și femeile de aceeași vârstă și cu același nivel de educație, chiar și în sectoarele cu salarii mari, care nu necesită forță brută, nu se datorează doar faptului că creșterea copiilor frânează traiectoria ascendentă a carierei și a salariilor femeilor, ci și faptului că femeile preferă să aleagă să aibă grijă de părinții lor în vârstă decât bărbații. În plus, ele câștigă mai puțin chiar dacă în cele din urmă nu trebuie să aibă grijă de nimeni, deoarece salariile lor sunt deja influențate de probabilitatea că va trebui să includă munca de îngrijire în viața lor la un moment dat.

Diferențe abia sesizabile la salarii

România prezintă date surprinzător de bune în analiza Eurostat pe 2021 în ceea ce privește diferențele salariale dintre sexe. Diferența de remunerare în țară este de 3,6%, cu mult sub media UE de 12,7%.

Cu alte cuvinte, venitul net pe oră al femeilor din România este în medie cu 3,6% mai mic decât cel al bărbaților. În medie, femeile câștigă 96,4% din venitul pe oră al bărbaților.

În statisticile oficiale ale UE, doar Luxemburgul stă mai bine unde salariile femeilor sunt egale cu cele ale bărbaților și chiar cu 0,2% mai mari. Cea mai slabă performanță este Estonia unde salariul bărbaților este cu peste 20% mai mare decât cel al femeilor.   

Sondajul Eurostat include cetățenii cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani, indiferent de vârstele de pensionare diferite din fiecare țară, a explicat Réka Geambașu pentru Átlátszó Erdély.

În opinia sociologului, „problema structurală cu adevărat mare a pieței muncii din România este că rata de inactivitate a populației este foarte mare, adică mulți oameni nu au mai fost pe piața muncii demult. De exemplu, persoanele slab calificate care trăiesc în sate mici. Acest lucru are o componentă de gen foarte puternică, deoarece femeile sunt suprareprezentate în această categorie”.

Doar 63,1% din populația de vârstă activă a României este efectiv activă pe piața muncii. Cu toate acestea, rata medie de ocupare a forței de muncă prezintă o diferență mare între sexe: 71,5% dintre bărbații în vârstă activă au un loc de muncă, față de doar 54,4% dintre femei. 50,5% dintre bărbații slab calificați au un loc de muncă, față de doar 23,5% dintre femeile slab calificate, potrivit sondajului Institutului Național de Statistică (INS) din 2022 (p. 30-31).

Discriminarea este greu măsurabilă, dar există

Diferența de remunerare între femei și bărbați este determinată de cerere și ofertă, precum și de discriminare, a rezumat Réka Geambașu. „Femeile sunt, în medie, mai educate decât bărbații. Așadar, explicația nu se găsește în resursele umane, ci în structura pieței muncii, care tinde să orienteze forța de muncă feminină către sectoare care sunt structural mai puțin valorizate. În plus, discriminarea intră cu siguranță în joc, dar este foarte greu de măsurat”, a constatat sociologul.

Ionela Băluță, coordonatoarea Centrului pentru Politicile Egalității de Șanse din cadrul Universității București a explicat motivul pentru care diferența de remunerare dintre bărbați și femei este mică în România prin trei factori. Argumentele sale se bazează pe cercetarea din 2021 care analizează situația românească a Inegalităților economice de gen.

1. Sectorul public este preponderent feminin

În România, sectorul public absoarbe un număr relativ mare de lucrători în comparație cu alte țări europene, iar majoritatea angajaților sunt femei. Gândiți-vă doar la cei care lucrează în educație, sănătate, sectorul social și cultural sau în administrația publică. Deși statul a făcut creșteri salariale semnificative după 2010, actuala criză economică și inflația cauzează din nou probleme pentru salariile din sectorul public, a subliniat Ionela Băluță.

Totodată a grilele de salarizare din sectorul public sunt fixe: salariile sunt aferente postului și nu contează dacă postul este ocupat de un bărbat sau de o femeie. Acest lucru reduce diferențele de remunerare între femei și bărbați în general.

Ionela Băluță, cercetător studii de gen. Sursa foto: Smida Jazz Festival Facebook.

2. Salarii minime denaturează statisticile

Ar putea fi greșite statisticile care măsoară diferența de remunerare între femei și bărbați? – am întrebat-o pe Ionela Băluța, la care cercetătoarea de gen a făcut referire la incertitudinea altor venituri ale salariaților cu salariul minim. Peste 1,5 milioane de persoane din România lucrează legal doar pe salariul minim pe economie (p. 18).

„În niciun caz nu au fost falsificate datele. Nu cred că cineva ar face acest lucru în mod voit. Pe de o parte, ar putea exista probleme în modul în care sunt colectate și ponderate datele, pe de altă parte, nu ar trebui să fim părtinitori față de datele statistice, ci să le punem în context și să le interpretăm în context, ceea ce adesea nu se întâmplă.

De exemplu, peste un milion de persoane din sectorul privat lucrează pe salariul minim, ceea ce reprezintă o parte importantă a pieței muncii din România. Acest lucru denaturează statisticile salariale, deoarece știm că salariul minim acoperă și o formă de evaziune fiscală. Mulți dintre angajații care câștigă salariul minim pe hârtie au venitul suplimentar stabilit  verbal cu șefii lor. Așadar, cei peste un milion de salariați ar trebui scoși din statistici, iar ponderarea datelor ar trebui regândită complet”, a declarat Ionela Băluță.

Cercetătorul a subliniat că statisticile pot lua în considerare doar veniturile nete pe oră oficiale. Veniturile care depășesc acest nivel, pe care angajații le primesc din ore suplimentare și alte bonusuri suplimentare, nu pot fi urmărite.

3. Comunismul a dat liber femeilor și în sectoarele preponderent masculine

De asemenea, liderii români afirmă cu mândrie faptul că țara are un important sector IT și tot mai multe femei lucrează în acest domeniu. Salariile mai mari pe care le câștigă și femeile reduc într-adevăr decalajul salarial în general, dar Ionela Băluță a precizat că acest lucru trebuie privit într-o perspectivă istorică:   

„Vă puteți lăuda că există multe femei specialiști IT, ingineri și chiar juriști, dar asta se datorează sistemului comunist. Comunismul a fost un sistem totalitar, dar în multe domenii a pus în mișcare o dinamică favorabilă egalității de gen și egalității sociale”. De exemplu, la jumătatea anilor 1980, erau încadrate în muncă 85% dintre femeile de vârstă activă din România (p. 10).

Cercetătorul a precizat că, în prezent, în România, femeile au mult mai multe șanse să studieze la universități unde e nevoie de matematică și informatică decât în Franța, de exemplu. Acesta este rezultatul sistemului din trecut, care tindea să orienteze studenții bine pregătiți, indiferent de sex, către cursuri de medicină, inginerie sau științe.

Decalajul de remunerare se adâncește în sectorul privat  

Analiza Eurostat pe 2021 indică faptul că în sectorul privat diferența de remunerare se ridică la 10,2%, în timp ce în sectorul public e de doar 1,7%.

Sistemul socialist nu a reușit să spargă complet stereotipurile de gen care însoțeau educația copiilor: băieții trebuie să învețe matematică, iar fetele literatură. Dar Ionela Băluță a citat consecințele stereotipurilor ca exemplu de disponibilitate a femeilor de a-și negocia salariile la locul de muncă:

Cercetătorul s-a referit la un studiu calitativ realizat în Franța, în care marea majoritate a respondenților de sex feminin au declarat că nici măcar nu s-au gândit să își întrebe angajatorul dacă prima ofertă salarială era negociabilă, în timp ce 50% dintre bărbați au întrebat despre negociabilitate.

Cu toate acestea, interviurile realizate de Ionela Băluță au demonstrat că în medie un angajat mediu din sectorul privat românesc negociază cu noul său șef o diferență salarială de aproximativ 1000 de lei. Dacă luăm în considerare cercetările anterioare conform cărora femeile sunt mai puțin dispuse să-și negocieze salariul de încadrare decât bărbații, această tendință duce la diferențe salariale uriașe între lucrători care, în rest, au aproximativ aceeași vârstă, educație și experiență, a declarat cercetătorul.

În plus, angajatorii tind să favorizeze bărbații în rândul angajaților cu familii atunci când vine vorba de promovare sau de sarcini și bonusuri suplimentare. „Înțelegerea” este că femeile angajate care au copii sunt mai puțin împovărate de sarcini suplimentare, dar sunt, de fapt, private de posibilitatea de a obține creșteri salariale și de a se dezvolta în carieră.   

„Aici se îngheață diferențele salariale și se perpetuează diferențele de statut. Evident, aici intervine discriminarea, la cine se gândește șeful atunci când vine vorba de promovare, când se uită la angajații săi și uneori nici măcar nu le observă pe femei”, a confirmat Réka Geambașu.   

Cel mai greu le este femeilor tinere

De asemenea, este foarte interesant de observat diferența de remunerare între femei și bărbați în funcție de categorii de vârstă. Deoarece în România, cea mai mare discrepanță de remunerare se observă în rândul tinerilor și începătorilor din categoria de vârstă 25-34 ani, în timp ce în Ungaria această diferență alunecă spre categoria de vârstă 35-44 ani. Potrivit Ionelei Băluță, acest fenomen poate fi explicat prin întemeierea familiei, deoarece

•  diferența de remunerare va fi mai mare în perioada în care femeile intră în concediu de creștere a copilului,
• salariile lor nu cresc la fel de repede după concediu de creștere a copilului ca în cazul bărbaților,
• nu se întorc deloc la locul de muncă sau doar cu jumătate de normă din cauza faptului că-și îngrijesc copiii.

„În primul rând, trebuie să comparăm vârsta medie la care femeile nasc pentru prima dată în fiecare țară, rata natalității și politica de sprijinire a familiilor din țara respectivă, care în România este conservatoare. În Ungaria, în schimb, în ultima vreme s-au luat multe măsuri pentru a încuraja și mai mult natalitatea”, a explicat conferențiarul bucureștean diferența dintre cele două țări vecine.

Cu toate acestea, experiența sociologului este că femeile pe care le cunoaște nu solicită să lucreze de la domiciliu o zi pe săptămână „pentru că nu vor să fie într-o poziție vulnerabilă. Este garantat prin lege, dar este o favoare pe care o cer superiorilor și care de obicei are consecințe. Să ne gândim la consecințe precum faptul că nu ele vor fi promovate, nu ele vor fi angajatul lunii, nu vor primi mărire sau vor fi primele care vor fi concediate dacă va fi cazul”.

Decât să muncească pentru salariul minim pe economie, mai degrabă cresc copii

O imagine mult mai realistă a situației din România se obține dacă analizăm decalajul de ocupare a forței de muncă între femei și bărbați, adică prezența femeilor și a bărbaților pe piața muncii, a precizat Ionela Băluță.

În România, „nu există locuri de muncă bine plătite. Femeile slab calificate din familii defavorizate sau sărace pot lucra doar cu salarii foarte mici, cum ar fi la curățenie sau în îngrijire.

Femeile cu studii superioare sunt deja prezente pe piața muncii. Dar aceasta distorsionează absolut diferența de remunerare între femei și bărbați din punct de vedere statistic”, a explicat Ionela Băluță.

În România, o treime dintre femeile de vârstă activă, dar inactive pe piața muncii, intervievate au declarat în 2020 că nu lucrează din cauză că-și îngrijesc  copiii sau pentru că au grijă de un membru al familiei în vârstă sau cu handicap. În medie, în UE, doar o cincime dintre femeile inactive au invocat responsabilitățile de îngrijire ca motiv pentru a nu lucra. Lipsa de calificare este al doilea cel mai frecvent motiv de inactivitate în România și în întreaga Uniune Europeană (pg. 11-12).

Salariile medii scad în profesiile care se feminizează

Cu cât o profesie angajează mai multe femei în sectorul privat, cu atât mai mare este proporția de lucrători cu salariul minim. Situația cea mai dramatică este în sectorul de producție și vânzare de îmbrăcăminte, unde peste 85% dintre angajați sunt femei și mai mult de jumătate dintre acestea lucrează pe salariul minim.

Nici sectorul IT nu face excepție. Începând cu 2015, în România s-a înregistrat o creștere a numărului de femei care lucrează în IT, cu o scădere lentă, dar constantă a salariului mediu în acest sector (pg. 18-19).

Sectoarele sănătății, educației, băncilor și asigurărilor sunt încă hiperfeminizate în țară, cu o proporție de peste 70% de femei în 2020. Dar diferența de remunerare apare și în sectoarele hipermasculinizate, cum ar fi construcțiile, mineritul și transporturile, unde numărul femeilor este la un sfert  în comparație cu bărbații. Deoarece bărbații fac aproape toate muncile manuale, iar femeile tind să lucreze în birouri, salariul mediu al femeilor din aceste sectoare este ușor mai mare decât cel al bărbaților.  

Impactul stereotipurilor este cel mai evident în sectorul bancar și al asigurărilor în care femeile au salarii cu 30% mai mici, în timp ce încadrările nu se fac pe sexe. Sectorul bancar din România și din Europa de Est angajează mai multe femei, deoarece o parte mai mare a activității constă în relația cu clienții, notează Ștefan Guga și Alexandra Sindreștean, cercetători la Syndex România în cercetarea lor din 2021 (pg. 15). În Occident, activitățile din sector sunt mai diversificate și se pune un accent mai mare pe serviciile pentru companii, dar și pe servicii mai complexe în general.

Prestigiul rămâne al bărbaților în profesiile hiperfeminizate, spun cercetătorii privind inegalitatea economică. De exemplu, absolvenții de sociologie sunt preponderent femei (82% în România, față de 72% în UE), însă majoritatea profesorilor universitari sunt bărbați. Asistenții medicali sunt în proporție covârșitoare femei, la fel ca și medicii de familie, dar proporția femeilor în rândul altor medici specialiști scade dramatic, au analizat situația românească Alexandra Sindreștean și Ștefan Guga (pg. 16)

România este la coadă în ceea ce privește egalitatea de gen  

 Institutul European pentru Egalitatea de Gen (EIGE) analizează de zece ani inegalitățile din statele membre. Sondajul acordă un punctaj de 100 de puncte pentru starea ideală, și anume egalitatea deplină între femei și bărbați în ceea ce privește munca, banii, educația, timpul dedicat activităților sociale și de îngrijire, puterea și sănătatea. Diferențele măsurabile reduc punctajul ideal de 100 de puncte. Scorul egalității pentru fiecare țară și pentru UE este media acestor domenii.  

Institutul a analizat, de asemenea, măsura în care violența și abuzul afectează femeile și bărbații din fiecare țară. Acesta nu oferă un scor pentru acest aspect deoarece colectarea de date nu este unitară în țările membre.

Indicele inegalității de gen în țările UE în 2023. Sursa: EIGE

Sondajul EIGE din acest an este foarte recent, fiind publicat la 24 octombrie, bazat pe date de anul trecut respectiv din 2021. Deși situația din România s-a îmbunătățit cu 2,4 puncte față de anul trecut, țara noastră este la coada clasamentului din UE cu 56,1 puncte. Cu alte cuvinte, se îndreaptă spre egalitatea de gen, dar în ritm de melc: nu a reușit să recupereze decalajul de până acum.  

Ungaria cu 57,3 puncte, abia precedă România în clasament. Media Uniunii Europene este de 70,2 puncte. Media cea mai mare a fost obținută de Suedia cu 82,2 puncte.

„Pentru autorități, este foarte simplu când vine vorba de egalitatea de gen. Ele susțin că avem cea mai bună diferență de remunerare între femei și bărbați. Nu contează că suntem penultimii în Europa în ceea ce privește egalitatea de gen.  [Nota. red.: Când am intervievat specialistul, se cunoșteau doar rezultatele sondajului de anul trecut.] Ei repetă și laudă această poveste, dar e clar că ceva e în neregulă. Nu poți fi primul în ceea ce privește diferența de remunerare între femei și bărbați și ultimul în ceea ce privește egalitatea de gen”, a subliniat această contradicție Ionela Băluță.

Sondajul EIGE rezolvă această discrepanță, arătând un decalaj salarial de opt ori mai mare decât diferența de 3,6% bazată pe venitul pe oră. Femeile din România câștigă cu 27,3 % mai puțin decât bărbații  ‒ ne arată jocul EIGE cu ajutorul căruia ne atrage în interpretarea datelor într-o clipită. Trebuie doar să facem click pe țara în care ne-am născut și ne va arăta femeia sau bărbatul relevant din punct de vedere statistic.

Calculând astfel, în Ungaria, femeile câștigă cu 28,1 % mai puțin decât bărbații. Cel mai mic decalaj între veniturile femeilor și cele ale bărbaților se înregistrează în Lituania și Portugalia, cu 20,4%, iar cel mai mare în Austria, cu 44%. Dar chiar și în Suedia, care are cea mai bună medie, femeile câștigă cu 23,8 la sută mai puțin decât bărbații.  

De aceea, Ionela Băluță subliniază că fiecare țară trebuie analizată în context politic, economic și social. Un nivel de trai mai ridicat nu garantează un salariu egal.

Ce trage în jos media României când vine vorba de egalitate?

În ceea ce privește banii, România are un scor bun în comparație cu punctajul obținut: 70,6 puncte pentru diferența dintre femei și bărbați în ceea ce privește situația financiară și resursele materiale, față de o medie generală de doar 56,1 puncte. Această categorie arată că bărbații câștigă ceva mai mult și că sunt puțin mai multe femei (22%) decât bărbați (20%) care sunt expuse riscului de sărăcie.

Categoria sănătate – care ridică și ea media de egalitate a țării, dar unde suntem și pe ultimul loc ‒ se bazează pe mai multe subcategorii cu răspunsuri date pe proprie răspundere. Aici inegalitățile sunt mai mari: trei sferturi dintre femei și doar o treime dintre bărbați nu fumează, iar obiceiurile lor în materie de băutură nu sunt încă prea nocive. Cu toate acestea, foarte puține persoane aleg un stil de viață sănătos în mod conștient (exerciții fizice, fructe și legume), deși bărbații (14%) sunt de două ori mai mulți decât femeile (6%) la această subcategorie.

Deși speranța de viață și numărul de ani de viață sănătoși înclină balanța în favoarea femeilor, un număr ceva mai mic de femei (69%) decât de bărbați (77%) consideră că starea lor de sănătate este bună sau foarte bună, iar femeile sunt mai predispuse decât bărbații să creadă că nu au acces la asistența medicală și stomatologică de care au nevoie.

Rezultate detaliate pentru România în măsurarea inegalității de gen din 2023. Sursa: EIGE

De asemenea, România chiar depășește media UE la categoria timp. Aici, EIGE analizează proporția persoanelor implicate în activități de îngrijire sau de petrecere a timpului liber pe sexe.  Două treimi dintre femei și o treime dintre bărbați gătesc sau fac alte munci casnice în fiecare zi. 52% dintre femei și 40% dintre bărbați au grijă în fiecare zi de un copil, de un nepot, de o rudă în vârstă sau cu handicap. Nu există o diferență atât de mare între cele două sexe atunci când vine vorba de petrecerea timpului liber în afara casei și de voluntariat.

Accesul scăzut sau profund inegal la cunoaștere și la putere trage în jos în mod evident media egalității din țară.

Accesul la educație este egal în mare, însă tot scăzut : doar 14% dintre femei și bărbați au studii superioare (media UE este dublă) și doar 12% și 13% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 15 și 74 de ani urmau o formă de învățământ sau de formare profesională (în cele patru săptămâni anterioare sondajului). Cea mai mare inegalitate în acest caz este faptul că 34% dintre studente studiază pentru profesii cu un prestigiu și o remunerație mai mici (științe umaniste, sănătate, asistență socială), față de numai 18% dintre studenții băieți.

Acest lucru prefigurează că divizia stereotipică a muncii se va schimba lent, măsurată în egală măsură de EIGE: în educație, sănătate și asistență socială lucrează de patru ori mai multe femei decât bărbați. În timp ce 58% dintre bărbații adulți lucrează cu normă întreagă, doar 39% dintre femei o fac. O treime dintre bărbații care lucrează și doar un sfert dintre femei consideră că își pot lua o oră sau două libere de la serviciu pentru a se ocupa de probleme personale sau familiale.

Cea mai puternică inegalitate de gen din România este la nivelul accesului la posturi decizionale, care a obținut doar 30,7 puncte la această categorie. Ungaria a avut cea mai slabă performanță, cu un scor mediu de 26,2. EIGE măsoară concret accesul echitabil la posturile de la nivelul structurilor puterii: proporția de femei și bărbați în cele mai înalte funcții de decizie în politică, economie și organizații sociale.

În România, doar 9% dintre miniștri, 20% dintre deputați și 21% dintre consilierii locali și județeni sunt femei. Puterea economică este și mai mult dominată de bărbați: doar o cincime dintre membrii consiliilor de administrație și ai consiliilor de supraveghere ale celor mai mari companii sunt femei. Scorul acestei subcategorii este atât de scăzut (15,7) și pentru că în consiliul de administrație al Băncii Naționale a României nu există femei.  

Situația este ceva mai bună în organizațiile sociale. EIGE a analizat organele de conducere ale organizațiilor care beneficiază de bani publici și de influență. În România, femeile reprezintă 45% din consiliile de administrație ale organizațiilor care finanțează cercetarea, 38% din consiliile de administrație ale mass-mediei publice și 16% din consiliile de administrație ale primelor zece federații sportive olimpice.     

„Așa se întâmplă când ai legi și politici pe hârtie, când te ascunzi în spatele unor declarații politice de ochii UE dar în realitate susținerea politică pentru egalitatea de gen este zero. Așa se întâmplă când se înmulțesc atacurile la egalitatea de gen în spațiul public și politic, dar și atacurile la studiile de gen în spațiul universitar. Și majoritatea nu vede sau se face că nu înțelege. Am spus-o și o s-o repet, atâta timp cât o (mai) pot face: egalitatea de gen este un indicator al calității democrației. Toți cei care sunt împotriva egalității de gen sunt anti-democratici.” ‒ a comentat pe pagina sa de Facebook Ionela Băluță referitor la faptul că România a coborât anul acesta pe ultimul loc în clasamentul UE privind egalitatea de gen.

Articol publicat cu sprijinul Fundației Thomson, în colaborare cu platforma Veszprém Kukac din Ungaria. Situația din Ungaria a fost detaliată de Tihanyi Kata.

Sursa imaginii introductive: Freepik

Traducere: Szász Auguszta. Articolul original: