Bezárás
Română

Clujul ascunde leagănul donat de cetățeni?

În timp ce alte orașe sunt în mod expres mândre de leagănele speciale pentru copii cu dizabilități, Clujul a tras de timp doi ani înainte să „ascundă” un astfel de leagăn, donat de proprii cetățeni, la marginea unui parc puțin frecventat. Pentru acest leagăn s-au donat bani cu doi ani în urmă la Zilele Culturale Maghiare.

Primăria Clujului a instalat după aproape doi ani leagănul care poate fi folosit cu scaunul cu rotile; acesta a fost achiziționat din donații strânse cu ajutorul Asociației Copacul Vieții (Életfa Családsegítő Egyesület) și a Asociației Kincses Kolozsvár, apoi dăruit orașului. Organizațiile menționate nu au fost înștiințate nici despre locul unde urma să fie amenajat leagănul cumpărat cu un efort solidar al comunității, nici despre motivul pentru care acesta nu poate fi instalat în locul propus de ei, în Parcul Central.

„Prin această colectă am încercat să oferim un ajutor persoanelor cu dizabilități, pentru că a fost necesar. Orașul nostru se dezvoltă vizibil din multe puncte de vedere, însă există anumite domenii unde ar fi nevoie de mai multă atenție. De exemplu, în ceea ce privește oamenii în situații vulnerabile, care sunt defavorizați” – spune Balázs Gergely, președintele Asociației Kincses Kolozsvár despre inițiativa de strângerea donațiilor la Zilele Culturale Maghiare din 2016.

Colecta comunitară a fost mai mult ca reușită, din banii adunați au putut cumpăra chiar două leagăne. De aceea au decis să instaleze unul la sediul Asociației Copacul Vieții în curte, iar pe celălalt să-l doneze orașului, ca acesta să se afle într-un spațiu public.

Vestea că primul leagăn de acest tip în spațiu public nu va fi amplasat aproape de Parcul Central, ci în Mănăștur, nu a fost primit de cei implicați cu același entuziasm. Totuși, poate nu este cazul să fim complet dezamăgiți: conform unor informații (aproape secrete), primăria are planul de a face rost de încă patru leagăne pentru clujeni cu dizabilități doritori de joacă, iar procesul de achiziție este deja în curs de desfășurare.

Rejtegeti Kolozsvár a polgáraitól kapott adományhintát

Átlátszó Erdély Kövess minket vagy írj nekünk! Míg más városok kifejezetten büszkék a kerekesszékes gyerekeknek szánt hintáikra, Kolozsvár két évig húzta az időt, majd egy kevésbé látogatott park szélére „dugta el” a hintát, amelyet saját polgáraitól kapott. Erre adakoztunk a két évvel ezelőtti Kolozsvári Magyar Napokon.

Abureală mare în legătură cu leagănul

„Noi am insistat ca leagănul să fie instalat în Pacul Central, deoarece este un spațiu emblematic al orașului. Este accesibil și aici au loc multe evenimente. Credem că primul mijloc de recreație de acest fel trebuie să se afle aici, unde oamenilor le place cel mai mult să-și petreacă timpul și e simplu să ajungi aici” – a explicat Ilona Deme, președintele Asociației Copacul Vieții, cu un an în urmă redacției noastre de ce au fi vrut ca leagănul să fie pus aproape de centru, cum este indicat și în contractul de donație. Atunci nici nu ar fi bănuit că echipamentul special cumpărat din efortul comunității va fi instalat fără o festivitate de inaugurare într-un loc de joacă din Mănăștur. Ultima noastră informație este că primul leagăn accesibil cu scaunul cu rotile dintr-un spațiu public clujean trebuia să fie amenajat lângă Cluj Arena.

De ce nu a fost încă instalat leagănul? – am întrebat cu aproape un an după articolul nostru menționat, în vara 2018, dar nu am primit nici un răspuns, cu toate că solicitarea noastră a fost înregistrată la biroul de presă a primăriei.

După ce Asociația Copacul Vieții a relatat pe pagina de Facebook că autoritățile au amenajat leagănul în cartierul Mănăștur fără înștiințarea lor, ne-am adresat și viceprimarului Emese Oláh, fiindcă ultima dată ea a fost în contact cu cele două organizații civice. Ea a negat să ofere o declarație, motivând asta cu faptul că anumite negocieri sunt încă în curs. Ni se pare plauzibil că ea s-ar confrunta cu o situație incomodă dacă ar da informații despre procedurile din culisele poveștii cu leagănul.

Nu am avut succes mai mare nici cu Lucaciu Ștefan Marcel Doru, care lucrează la Serviciul de Spații verzi al primăriei; el a ținut legătura cu Asociația Copacul Vieții în ultima perioadă. În calitate de consilier superior nu poate să ofere direct o declarație, trebuie să trimitem întrebările noastre la biroul de presă al primăriei.

După publicarea articolului în limba maghiară, am primit răspuns de la biroul de presă. Ei motivează instalarea leagănului într-o altă locaţie decât cea cerută cu realizarea obiectivului de investiţii „Sistem de irigaţii în parcul central Simion Bărnuţiu din municipiul Cluj-Napoca”, absolut necesar pentru a se asigura condiţii optime de dezvoltare a vegetaţiei, lucrare care se va finaliza până la finele anului 2019. Această lucrare complexă nu permitea amplasarea aparatului.

Amplasamentul din Parcul Primăverii a avut ca argumente următoarele: În Cartierul Mănăştur există foarte multe persoane cu dizabilităţi care solicită de mai mult timp montarea de aparate specifice.

Dotările mijloacelor de transport urban, inclusiv microbusele dedicate acestui tip de persoane este o facilitate care poate permite accesul oricărei persoane cu dizabilităţi din orice cartier provine.

Zona din Parcul Central, este în acest moment închegată, perimetrul şi dispersia aparatelor de joacă este limitată, nefiind posibilă în acest moment amplasarea unor aparate de joacă noi.

Se are în vedere mutarea aparatului în momentul în care prin noile dotări propuse (patinoar), precum si extinderea spaţiului de joacă cu noile aparate inclusiv, cele pentru persoanele cu dizabilităţi, fapt ce va conduce la realizarea primului spaţiu compact cu aparate pentru persoane cu dizabilităţi din municipiu.

Alte orașe se mândresc că au leagăn pentru scaun cu rotile

Situația este cu atât mai bizară dacă ne gândim că puținele orașe din România în care în ultimii ani s-au amenajat leagăne accesibile cu scaune cu rotile sau alte jucării pentru incluziunea persoanelor cu dizabilități, sunt mândre de această performanță. În acest sens au și plasat aceste mijloace în spații centrale. Clujul în schimb păstrează o tăcere profundă în jurul singurului leagăn special, donat de cetățeni și instalat într-un spațiu public – ba chiar îl și ascunde în mod evident.

La Timișoara a izbucnit un scandal în 2012, când instrucțiunile de utilizare din Parcul copiilor au interzis pur și simplu ca persoanele cu dizabilități să beneficieze de echipamente, iar la începutul anului 2015 autoritățile locale au decis să instaleze facilități speciale în zece locuri de joacă. Primele leagăne speciale au fost instalate la Bistrița în 2014 în Parcul Mare, iar la Oradea în octombrie 2018, în Orășelul copiilor. Conform informațiilor noastre, societatea civilă a inițiat și la Satu Mare instalarea unui leagăn într-un spațiu emblematic al orașului, în Parcul Kossuth (Grădina Romei).

La Cluj leagănul a fost instalat incomplet și fără instrucțiuni de utilizare

„Este pentru persoane cu handicap, este un leagăn special, se poate urca și cu scaunul cu rotile” – ne spune o doamnă din zonă care se plimbă în părculețul din Mănăștur, pe care am întrebat-o ce știe despre echipamentul recent amenajat. Un bărbat care se deplasează spre biserică împreună cu nepotul lui ne și explică modul de a folosi leagănul.

„Sincer, eu până acum nu am văzut pe nici un copil în scaun cu rotile că l-ar fi utilizat” – reflectă un alt trecător: de obicei vede copii din zonă că se urcă în leagăn și atârnă de el. De fapt și el știe că leagănul e aici doar fiindcă umblă prin parc zilnic – ne explică.

Cele două organizații care au donat leagănul au discutat cu Emese Oláh despre viitoarea amenajare a unor instrucțiuni de utilizare care ar informa persoanele care frecventează parcul. Nici plasarea acestei planșe cu informații nu merge prea repede, cu toate că inițiatorii au preluat confecționarea ei, deoarece chiar și aprobarea durează mult.

O persoană sigur a încercat deja leagănul și i-a plăcut

În pofida vremii mai reci, Ancuța a acceptat să vină cu noi să încerce leagănul din Mănăștur. Este membru activ într-o grupare a Serviciul de Ajutor Maltez, participă cu mare bucurie la toate evenimentele. Ne povestește că recent au vândut obiecte artizanale la un târg, și relatează cu mândrie că a fost deja și la filarmonică.

– Eu sunt șefa – râde.

– În ce sens? – o întreb.

– Într-un sens bun! – răspunde, și râde în continuare, iar apoi spune că este foarte activă în grupul Maltezilor și dacă poate, nu stă prea mult acasă.

Ea stă împreună cu tatăl ei, la o stație de autobuz distanță de leagănul special. „Nici în oraș nu ne e ușor să ne mișcăm, dar problema este mai degrabă că stăm la etajul trei” – mărturisește tatăl, care este deja în vârstă și pentru el este un efort vizibil să împingă scaunul cu rotile până la parc. Pașii noștri sunt grăbiți de aerul rece, deja a început să și cadă primii fulgi.

Ei nu au auzit de leagăn, de aceea prima dată observă cu interes noul echipament, apoi, când leagănul prinde elan, nu doar Ancuța începe să zâmbească, ci și tatăl ei.

Ancuța ne spune că prietenii ei din grupul Maltezilor nu ar putea să vină la acest loc de joacă pentru că ei stau în alte cartiere. Alte cartiere rostit de ea sună cu un accent greu de înțeles pentru cineva care poate să ia oricând bicicleta sau troleul și să traverseze orașul pentru un pic de distracție.

„Ancuța e deja adultă, și totuși îi place să se dea în leagăn, vă dați seama ce bucurie ar fi asta pentru copii” – spune tatăl, și între timp cei doi fac deja planuri că data viitoare îl invită și pe unchiul Ancuței, că și el trebuie să vadă asta.

„Este nevoie de un fond separat din bani publici pentru accesibilizare”

– susține Balázs Gergely: leagănul donat orașului este o „primă rândunică”. Degeaba l-ar fi pus în centru, oricum n-ar fi suficient pentru orașul întreg; este mai degrabă o îndrumare, o stimulare pentru acțiune. El crede că centrul orașului primește exagerat de multă atenție, spre dezavantajul cartierelor, de aceea nu-i pare rău că echipamentul de joacă special a ajuns într-un parc puțin frecventat din Mănăștur: „Și acolo locuiesc clujeni, care probabil vor folosi și vor aprecia leagănul” – argumentează.

Ceea ce privește alegerea locației leagănului, se poate totuși pretinde ca orașul să țină cont de propunerile celor care l-au donat, iar dacă este necesar, să le consulte opinia, consideră el.

„Unde va plasa orașul un obiect primit ca donație sau cadou, ar fi asta un leagăn special pentru persoane cu dizabilități sau orice altceva, este până la urmă decizia primăriei în funcție de unde este mai mare nevoie de el, unde este spațiu adecvat, unde se potrivește într-o concepție estetică. Oamenii care stau în probabil cel mai populat cartier al orașului, în Mănăștur, nu cred că ar fi mai puțin importanți decât cei din centru.” – a declarat el pentru Átlátszó Erdély.

După părerea lui faptul că leagănul a ajuns în sfârșit într-un spațiu public al orașului este în orice caz pozitiv, însă este nevoie și de alte dezvoltări. Ei, organizatorii Zilelor Culturale Maghiare, se străduiesc de asemenea ca din ce în ce mai multe evenimente să fie accesibile și persoanelor cu dizabilități.

Oare problema nu este cu intențiile, ci mai degrabă la nivelul comunicării?

Mai mulți implicați au aflat zvonul că primarul Emil Boc s-ar fi încăpățânat, fiindcă ideea leagănului pentru scaun cu rotile nu i-a venit lui, de aceea a tras de timp, pentru ca primăria să amenajeze leagănele speciale proprii înaintea altora.

Lipsa informațiilor dă doar apă la moara mai multor bănuieli, deoarece de când a avut loc donația, nu se știa de fapt de ce întârzie plasarea leagănului. Este probabil că inițiatorii, comunitatea implicată și cei care au susținut proiectul ar fi fost cu toții mai liniștiți dacă ar fi aflat din timp răspunsul la următoarele întrebări:

  • Care sunt mai exact procedurile și măsurile care trebuie luate până se decide despre soarta leagănului?
  • De ce s-a promis cu un an în urmă că leagănul va fi instalat curând la locul de joacă de lângă Parcul Central?
  • Care sunt lucrările de construcții în desfășurare în spațiul public care au împiedicat completarea acestui plan?
  • Ce s-a luat în considerare când au plasat leagănul în Mănăștur?

Ne-am lămurit în legătură cu toate acestea până la urmă cu ajutorul unui funcționar, care nu a fost direct implicat în cauză, însă el a primit răspunsuri de la Lucaciu Ștefan Marcel Doru.

„Nu e normal, dar asta e realitatea”

– a comentat procedura îndelungată Dániel Nistor, și ne-a atras atenția că este nevoie de mult mai multe discuții și negocieri decât am credea, chiar într-un asemenea caz care pare simplu.

Renovarea mai multor spații publice este în curs de desfășurare la Cluj – explică el anumite aspecte din planul de dezvoltare urbană din cauza cărora s-ar fi putut amâna instalarea leagănului: investiția progresează concentric, dinspre centru spre cartierele din exterior. Din acest plan face parte renovarea la Piața Unirii și la Piața Muzeului, urmează mutarea patinoarului în zona Parcului Central, transformarea malului Someșului într-un coridor verde, sau de exemplu demontarea garajelor din cartiere și amenajarea zonelor verzi și a spațiilor mai homocentrice.

Transformarea afectează și locul de joacă de lângă Parcul Central, deoarece conform planului patinatorii în viitor nu se vor învârti în jurul statuii Matei Corvin, ci lângă Arena. Dezvoltarea va dura probabil mult timp: primul pas a fost că primăria trebuia să preia terenul de la consiliul județean. Dacă leagănul ar fi fost plasat aici, argumentează el, este posibil că după câteva luni să nu mai poate fi folosit din cauza construcțiilor.

Părculețul din Mănăștur este de asemenea degradat, motiv pentru care în câțiva ani va fi renovat și acel spațiu, ceea ce ar fi bine și pentru leagăn, spune Nistor. Lucaciu i-a explicat consilierului că la alegerea locului pentru leagăn au ținut cont și de sesizările primite în legătură cu lipsa accesibilității, și s-au uitat din ce cartiere au venit aceste solicitări în număr mare.

„Ultimii 25 de ani le-au învățat pe oameni să nu mai creadă” – consideră Nistor, care spune că locuitorii Clujului nu au încredere în planurile primăriei din acest motiv.

Consilierul afirmă că reprezentarea unei inițiative din societatea civilă este efectivă dacă există un responsabil, o persoană care gestionează proiectul, și dedică acele cinci minute necesare din când în când să rămână în contact cu primăria, ca subiectul să rămână la ordinea zilei, și timpul dintre deciziile luate să nu se lungească.

Lucrurile nu se decid de fapt la ședința consiliului – descrie Nistor birocrația locală, care susține că acest proiect nu a primit suficient vânt din spate.

Primăria lucrează într-adevăr la amenajarea altor patru leagăne

Doru a confirmat că departamentul respectiv al primăriei lucrează la achiziționarea altor patru leagăne speciale. El a declarat că documentele sunt deja în București și că așteaptă aprobarea pentru a anunța licitația. Dacă asta este adevărat, înseamnă că nu numai colecta a fost un succes, ci și inițiativa și-a atins scopul, devenind un exemplu urmat. Dacă primul leagăn va fi inaugurat în mod festiv, este de asemenea probabil că mai mulți vor începe să-l utilizeze și să se bucure de el.

Pe această hartă sunt marcate cele două leagăne disponibile acum în oraș:

Asociația Copacul Vieții este nedumerită față de proceduri

Faptul că primăria a amânat doi ani plasarea unui leagăn în spațiu public spune multe. Președintele Asociației Copacul Vieții este de părerea că ei au pregătit totul în momentul când au oferit leagănul orașului, de aceea au crezut că administrația va derula fără obstacole:

„Leagănul a fost comandat și plătit de noi. Ne-am ocupat și de traducerea și legalizarea actelor, am propus chiar și locul unde să fie instalat, a fost totul preparat. Mi se pare de neconceput că acesta este rezultatul unei proceduri de doi ani… Sunt în stare să decoreze orașul pentru sărbători în două-trei zile, dar în doi ani nu pot să transporte și să monteze un leagăn și să comunice cu noi, fiindcă nu există un context juridic, un precedent?” – se întreabă Ilona Deme, contestând situația care a dus la amânarea instalării leagănului.

Au decis să doneze leagănul orașului în primul rând pentru ca acesta să fie accesibil grupei țintă oricând, dar au ținut cont și de faptul că în cazul unor daune este mult mai ușor de reparat dacă este sub supraveghere constantă. În schimb primăria nu a reușit nici măcar să instaleze leagănul cum trebuie: membrii asociației l-au găsit cu una dintre bare aruncată pe jos, cum se observă și în imaginile publicate.

„Sunt un om cu bună-credință, nu mi-a venit să cred că asta se întâmplă, nu nouă, ci persoanelor cărora este destinat leagănul” – spune Deme, și se vede că s-a frânt entuziasmul ei de acum un an, când ne-a povestit detaliat că un leagăn poate oferi o experiență catartică pentru cineva cu dizabilități locomotorii.

Modul în care a procedat primăria desconsideră revendicarea reală a persoanelor cu dizabilități de a fi cetățeni de plin drept ai orașului, și de asemenea jignește pe toți cei care au donat bani pentru cumpărarea leagănului, fiind de părerea că un copil în scaun cu rotile are același drept de a folosi un loc de joacă și că bucuria lui este la fel de importantă ca și pentru ceilalți.

„Ne-am gândit să trimitem niște invitații pentru a aborda grupa țintă, să chemăm organizații și presa, ca să afle cât mai mulți că există acest echipament. Mi-am imaginat că și conducerea orașului va fi reprezentată la inaugurare, nu mă așteptam la ceva ceremonie zgomotoasă, doar să acorde totuși respectul care i se cuvine acestui moment, prima ocazie când orașul intră în posesia leagănului. Ar fi venit oameni de la niște asociații care se dedică persoanelor cu dizabilități, și bineînțeles însăși grupa țintă, să încerce copii leagănul. Astfel putea să ajungă la toți vestea, și informațiile despre folosirea leagănului, și că trebuie să avem grijă de el” – spune reprezentantul Asociației Copacul Vieții cum și-a imaginat inaugurarea, care mai poate avea loc și în viitor.

Traducerea: Orsolya András