Programul „Orașul ajută” are ca scop conectarea donatorilor cu cei care au nevoie de sprijin, însă prezența lor constantă pe teren înseamnă, în practică, mult mai mult decât simpla distribuire de donații. Programul lucrează în principal cu familiile rome care trăiesc în zona de barăci de pe strada Băneasa, dar sprijină și familii care locuiesc în apartamente supraaglomerate din împrejurimi, câteva familii din locuințele sociale din cartierul Ady, precum și alte persoane aflate în situații dificile.
Unde școala nu e un loc obișnuit pentru copii
Ajungem cu portbagajul plin într-una dintre comunitățile rome de la periferia municipiului Târgu Mureș, în Băneasa, împreună cu Mária Koreck, președinta Asociației Divers, și Laci, șoferul. În cartierul Ady, alimentele și medicamentele fuseseră deja distribuite câtorva familii defavorizate. În Băneasa am adus, de asemenea, pâine proaspătă, legume, alimente neperisabile, produse de igienă și medicamente. În prezent, 27 de familii primesc în mod regulat pachete, însă Mária și echipa ei răspund și solicitărilor urgente venite din partea familiilor aflate în situații de criză.
– Tanti Marika, pe mine nu mă înscrieți la școală? – întreabă un adolescent, în timp ce copiii pornesc spre centrul comunitar.
Până familiile își primesc pachetele, se discută și unele probleme pe care persoanele aflate în situații defavorizate le pot rezolva cu greu din cauza birocrației. De exemplu, cum poate solicita alocația pentru creșterea copilului o bunică ce își crește singură nepotul, cum se poate reînscrie la școală un tânăr care a abandonat-o anterior, cum poate cineva solicita o locuință socială sau sprijinul social pentru un copil care frecventează școala.
„Faptul că suntem prezenți în fiecare săptămână contează foarte mult, pentru că oamenii ne spun problemele lor și, uneori, chiar și câte-un sfat poate fi de ajuns ca un dosar sau o situație să meargă mai departe”, spune Mária.
Sărăcia extremă a devenit vizibilă în timpul pandemiei
În primăvara anului 2020, puțini oameni mai circulau pe străzi datorită carantinei instituite din cauza pandemiei. Cine își părăsea locuința trebuia să aibă un motiv întemeiat: fie mergea la serviciu sau se întorcea de acolo, fie ieșea la cumpărături, îngrijea un membru bolnav al familiei, plimba câinele ori mergea la farmacie sau la medic. Mulți lucrau de acasă sau, pentru o perioadă, și-au trăit viața într-un ritm mai lent.
Pentru cei care trăiau în comunitățile rome, însă, pandemia a însemnat pierderea, de pe-o zi pe alta, a muncilor ocazionale și a surselor de trai. În timpul pandemiei, zona Băneasa din Târgu Mureș și Valea Rece, unde locuiesc aproximativ trei mii de persoane, au fost izolate. Puțini aveau un loc de muncă oficial. Multe familii au rămas fără bani pentru mâncare. Abuzurile poliției au devenit frecvente.
În zona Băneasa nu exista nici măcar apă curentă. Asociația Divers, împreună cu voluntari și susținători, a căutat soluții temporare, și mai târziu a reușit să le dea acces la apă potabilă măcar la o cișmea publică. Nevoile erau mari, iar timpul liber impus devenea tot mai mult: astfel, în timpul pandemiei, tot mai mulți oameni au început să facă voluntariat, iar Mária și echipa ei au încercat să direcționeze această disponibilitate către comunitățile rome. De atunci, mai multe organizații și voluntari colaborează în continuare sub umbrela programului „Orașul ajută”.
Din donațiile de alimente, Fundația Transilvană Alpha a pregătit mâncare caldă. Din donațiile în bani, venite în mare parte din străinătate, au fost cumpărate celelalte produse necesare. Și restaurantele s-au alăturat acțiunii de distribuire a mâncării calde, deși această inițiativă s-a oprit destul de repede din cauza dificultăților logistice.
La început, duceau doar alimente și medicamente, au organizat vaccinarea în comunitate, au ajutat oamenii să obțină programări la medic sau să rezolve diferite acte. Pe atunci, programul nu avea încă un nume. Denumirea „Orașul ajută” a apărut mai târziu, când, în cadrul unui scurt proiect sprijinit de Direcția de Asistență Socială, au fost evaluate nevoile și au fost identificate posibilele soluții.
Cum să învețe un copil, dacă nu are nici măcar unde să fie copil?
Voluntarii Divers de atunci au observat că, pentru copiii care trăiesc în comunitate, școala este aproape în permanență un eșec. Mulți locuiesc în barăci în care întreaga familie doarme și trăiește într-o singură încăpere. Nu există apă, curent electric sau încălzire, iar pe timp de frig se gătește și se face focul în interior, ceea ce produce foarte mult fum. În timpul pandemiei, învățământul online a fost, practic, inaccesibil pentru acești copii.
În condițiile acestor comunități, e mare lucru dacă un tânăr reușește să termine măcar clasa a IV-a. Mai ales dacă, după aceea, reușește să își găsească și un loc de muncă. Prin programul „A doua șansă” al Școlii Gimnaziale nr. 7, mai mulți tineri din comunitate s-au reînscris la școală, inclusiv tineri care anterior fie nu frecventaseră deloc școala, fie o abandonaseră în copilărie.
Foto: Henrietta Bocz
Unii dintre ei au participat și la activitățile centrului comunitar Orizont. Patru au reușit deja să termine ciclul primar. Unul dintre ei își continuă studiile gimnaziale în cadrul programului „A doua șansă”. Un altul dorește să le reia din toamnă, după o pauză de doi ani, deja în paralel cu munca, pentru că între timp a reușit să obțină un contract de muncă, lucru rar în comunitate.
Distanța mare față de școală iarăși nu ajută prea mult. Pentru a ajunge la școala de circumscripție, aflată la patru kilometri, copiii trebuie să schimbe autobuzul de două ori, ceea ce e greu pentru un elev din ciclul primar, mai ales dacă face drumul singur. Părinții nu îi pot însoți, fie pentru că lucrează la munci ziliere de dimineața devreme, fie pentru că trebuie să aibă grijă de copiii mai mici.
Învățământ de după-amiază, împotriva abandonului școlar timpuriu
La început, activitățile de după-amiază au fost organizate într-o locuință socială nefolosită. Nici nu îndrăzneau să viseze că, fiind o organizație mică, vor avea cândva propriul lor spațiu, însă în 2023 acest lucru a devenit realitate. Asociația Orizont, partenerul lor din Germania, le-a ajutat mult. Cu sprijinul lor, au cumpărat trei containere, din care au amenajat centrul comunitar Orizont, cu o suprafață de 45 de metri pătrați, și tot ei plătesc și salariul pe jumătate de normă al colegei care lucrează cu tinerii. După-amiaza este timp pentru două activități de grup: una cu cei mici, și una cu grupul mai mare, format din copii din clasele a II–VI.
Foto: Bocz Henrietta
Cincisprezece copii participă în mod regulat la activități, iar alți zece trec pe acolo din când în când și iau parte la activitățile recreative, atunci când sunt duși la teatru, la muzeu sau la grădina zoologică.
Mária susține că condițiile precare de locuire reprezintă o sursă uriașă de stres pentru copii. Se culcă târziu, dimineața abia reușesc să se trezească, iar din această cauză sunt permanent obosiți, atât la școală, cât și la activitățile de după-amiază.
„Nu vrem să facem lucruri extraordinar de mari. Vrem să le oferim copiilor un loc în care să poată fi într-un mediu curat, să învețe, să se joace și să poată fi, măcar puțin, copii”, spune Mária.
Ar fi bine ca centrul să fie deschis mai mult timp
„Acesta este, de fapt, visul nostru, dar nici măcar nu îndrăznim încă să îl planificăm, pentru că deocamdată abia reușim să acoperim salariul pe jumătate de normă al colegei noastre”, spune ea.
În prezent, nu reușesc să lucreze deloc cu adolescenții, pentru că nu mai există resurse pentru acest lucru, deși și ei ar avea nevoie de sprijin. Potrivit lui Mária, ar fi foarte necesară și munca cu părinții, însă nu există spațiu nici pentru aceasta, deoarece containerul de 45 de metri pătrați este format dintr-o singură încăpere.
Foto: Henrietta Bocz
În ultimele luni, munca lor a fost sprijinită și de Lucia, o voluntară din Germania, care urmează să se întoarcă în curând acasă. Deși nu vorbește limba, a reușit să găsească un limbaj comun cu copiii dincolo de cuvinte, spune Mária. Și primirea ei a fost posibilă datorită solidarității comunității: masa de prânz îi este asigurată, pe rând, de cinci restaurante.
Din toamnă va sosi o nouă voluntară din Germania, care, în plus, are rădăcini locale, astfel că vorbește atât românește, cât și ungurește. Poate că, cu ajutorul ei, programul centrului va putea fi prelungit.
O organizație mică, o prezență pe termen lung
Doar în Târgu Mureș există mai multe comunități rome marginalizate, iar Valea Rece este cea mai mare dintre ele, cu aproximativ trei mii de locuitori. Asociația Divers a lucrat anterior în mai multe astfel de comunități din județul Mureș și chiar din Târgu Mureș, însă, în timp, au înțeles că, fiind o organizație mică, pot produce un impact real doar dacă se concentrează pe termen lung pe o singură comunitate mai mică.
În zona Băneasa trăiesc astăzi aproximativ șaizeci de persoane, în barăci improvizate. În majoritatea lor nu există curent electric, canalizare, apă curentă și nici gaz. Comunitatea trăiește pe o porțiune a străzii Băneasa, într-o zonă în care se găsesc în principal depozite și sedii ale unor firme.
O activitate foarte importantă a organizației este medierea dintre instituții și familii. Adeseori ajută familiile cu niște probleme curente la care alții au acces mult mai ușor: ajutoare sociale, cereri pentru locuințe, administrație legată de școală sau acces la servicii medicale.
Mária Koreck susține că una dintre probleme este chiar faptul că oamenii nu îndrăznesc să își susțină cauza într-o instituție publică sau să ceară ca solicitarea lor să fie înregistrată. Deși, în principiu, fiecare cerere ar trebui înregistrată, se pare că asta nu se întâmplă întotdeauna în practică. „Dacă nu există număr de înregistrare, după aceea este aproape imposibil să dovedești sau să contești ceva”, spune ea.
Locuirea rămâne una dintre cele mai grave probleme
Potrivit celor spuse de Mária, cei care trăiesc în astfel de condiții au foarte puține șanse să obțină o locuință socială, deoarece sistemul de punctaj nu îi avantajează deloc. „Există persoane care, în ultimii paisprezece ani, și-au depus cererea în fiecare an, dar sunt în continuare la coada listei”, spune ea.
Între timp, în ultimele luni, patru–cinci copii cu care lucrau deja de patru ani nu au mai putut participa la activități, fiindcă mai multe familii care locuiau în imobilul social în curtea căruia se află și centrul comunitar Orizont au fost evacuate și împrăștiate în diferite zone ale orașului, invocându-se starea periculoasă a clădirii. Copiii au ajuns astfel și mult mai departe de școlile lor.
Clădirea este acum goală și nu se știe ce se va întâmpla cu ea. Nimănui nu-i păsa de faptul că acolo se desfășurau activități educaționale cu câțiva copii, iar Mária și echipa ei nu au fost consultați cu privire la planurile de viitor. În aceste condiții, există riscul ca acești copii să abandoneze din nou școala.
În cartierul Ady – unde sprijină încă câteva familii care stau în locuințe sociale – situația este mult mai bună, ne spune Mária. Se vede că, odată ce problema locuirii este rezolvată, schimbarea începe imediat. Familiile se străduiesc foarte mult, pentru că vor să își păstreze locuința, iar copiii rămân mai mult timp în sistemul de educație.
„Un rezultat adevărat ar fi ca barăcile să dispară, iar oamenii să poată trăi în condiții mai umane, adică locuința să nu se inunde, să existe apă, curent electric și încălzire. Până atunci, încercăm să le asigurăm copiilor, acolo, în comunitate, cel mai bun mediu posibil, dar acesta nu este, de fapt, un rezultat real”, spune Mária.
Pandemia a trecut, „Orașul ajută” a rămas
În spatele programului „Orașul ajută” se află o campanie comunitară continuă. Divers organizează de mai multe ori pe an colectare de donații, mai ales înaintea sărbătorilor, când disponibilitatea oamenilor de a dona este mult mai mare. De asemenea, la începutul anului școlar strâng în mod regulat donații pentru sprijinirea copiilor în procesul de școlarizare. Recent, în magazinul alimentar Merkúr a fost amplasat un coș permanent, în care pot fi puse produse pentru donații.
Făina și zahărul se strâng de obicei în cantitățile cele mai mari, spune Mária, deși tocmai de acestea este nevoie cel mai puțin. Asta pentru că lipsesc condițiile de bază necesare pentru prepararea anumitor mâncăruri.
Activitatea organizației este sprijinită de firme locale, persoane fizice și alte organizații civile. De exemplu, fermieri din Ținutul Secuiesc donează cartofi și grâu, iar brutăria TimKo completează aceste donații și coace pâinea săptămânală pentru familii. Brutăria Babér asigură zilnic câteva pâini pentru gustare celor care frecventează centrul comunitar, iar Mini Gourmet Bistro oferă în fiecare zi produse de patiserie copiilor și voluntarilor.
Adesea, organizația se adresează susținătorilor prin intermediul rețelelor sociale atunci când este nevoie urgentă de ceva sau când o familie ajunge pe neașteptate într-o situație de criză și are nevoie, de exemplu, de o sobă. În astfel de cazuri, de obicei se găsește repede cineva care poate ajuta.
Încălțămintea se deteriorează mult mai repede
Persoanele nevoiașe sunt sprijinite și cu haine și încălțăminte. Deoarece primesc multe donații de îmbrăcăminte, acestea sunt distribuite, din când în când, și în alte cartiere ale orașului sau sunt organizate acțiuni unde oamenii pot alege hainele de care au nevoie. Încălțăminte se distribuie în fiecare sezon, în mai multe rânduri. În comunitate, pantofii se strică deosebit de repede, pentru că în multe locuri nu există nici măcar drumuri practicabile, ci doar noroi și gunoaie.
La un moment dat, s-au adunat atât de multe donații de haine, încât pur și simplu nu mai știau ce să facă cu ele. De aici a pornit ideea centrului de donații Charity Shop. În magazinul aflat pe strada Revoluției, vizavi de Liceul de Artă, hainele și obiectele primite ca donații sunt oferite mai departe pentru sume simbolice, propuse voluntar. Astfel, persoanele cu venituri mici sau cei preocupați de sustenabilitate pot găsi lucruri încă utilizabile la prețuri foarte mici, iar hainele nu devin deșeuri.
Funcționarea Charity Shop este posibilă datorită unui angajat cu jumătate de normă și a zece voluntari, care asigură tura de după-amiază și ajută și la sortarea și ambalarea donațiilor.
La inițiativa Máriei, recent a fost lansată și întreprinderea socială EcoStil, în cadrul Asociației Ecotex, unde hainele care nu mai pot fi vândute, dar sunt realizate din materiale bune, sunt recondiționate și vândute alături de produse artizanale. Astfel s-au creat patru locuri de muncă pentru șomeri. Produsele artizanale sunt realizate, ca sursă suplimentară de venit, de pensionari cu pensii mici, mame și persoane cu dizabilități. Inițiativa are deja și un site, iar magazinul de pe strada Revoluției nr. 2 poate fi vizitat.
Pe lângă obiectivele de protecție a mediului, pe termen mai lung și-ar dori ca, prin această întreprindere, să poată finanța funcționarea centrului comunitar Orizont.
În sărăcie extremă, se deteriorează și starea de sănătate
„Dați-mi ceva pentru durere. Mă doare foarte tare dintele, tanti Marika”, se plânge o femeie de vârstă mijlocie în Ady, în timp ce distribuim alimente și haine. Aceeași poveste se repetă și în Băneasa. Copiii au nasul înfundat din cauza răcelii și sunt îmbrăcați prea subțire pentru vremea de afară.
Foto: Henrietta Bocz
Din când în când, organizația asigură și investigații medicale, mai ales pentru copii și femei. Îi sprijină cu medicamente și pe cei care au nevoie urgentă de ele. Le sprijină Fundația Comunitară Mureș, Crucea Roșie Mureș și Farmacia Socială.
De obicei, fondurile necesare pentru campaniile de sănătate sunt obținute prin proiecte depuse la Direcția de Asistență Socială. Anul acesta însă nu vor exista apeluri de proiecte, astfel că le va fi foarte greu să continue sprijinul medical acordat persoanelor defavorizate.
În urmă cu câteva luni, un test rapid a arătat deficit de vitamina D la douăzeci și șapte dintr-un total de douăzeci și opt persoane testate. Majoritatea au și deficit de fier. Mulți se confruntă și cu diabet sau probleme ale tiroidei. Sunt numeroși copii și adulți cu epilepsie. Durerile de dinți, problemele gastrice și răcelile sunt la ordinea zilei, iar lista este lungă, aflăm de la Mária.
Organizațiile civile se sprijină și între ele
Adesea își împart resursele cu alte organizații sau îndrumă oamenii către cei care au mai multă experiență într-un anumit domeniu. Organizează evenimente anuale la Târgu Mureș la care se pot arăta inițiativele civile și se pot strânge donații.
Anul acesta, de Ziua Europei, s-a organizat Târgul Organizațiilor Civile pentru a 23-a oară în centrul municipiului Târgu Mureș. Organizațiile au defilat, apoi și-au prezentat activitățile celor interesați prin ateliere interactive și standuri. Alături de Asociația Divers, la organizare participă și Fundația Comunitară Mureș, Fundația Transilvană Alpha și Asociația Mâini Unite.
„La primul târg civil, cred că unsprezece organizații stăteau stingherite, în alb-negru, în Piața Centrală”, își amintește Mária. De atunci însă, tot mai multe organizații s-au alăturat. Anul acesta, au fost reprezentate douăzeci și una de organizații, ceea ce, față de anii trecuți, este puțin. Asta nu s-a văzut însă la defilare: au fost la fel de mulți participanți ca anul trecut, chiar dacă între timp a început și ploaia.
„Anul acesta ne-am întors la baze”, spune ea. Adică au organizat evenimentul fără bani, la fel ca în primii ani. Bugetul orașului pentru acest an a fost votat abia la mijlocul lunii mai, astfel că nici apelurile de proiecte nu au fost lansate. De aceea, anul acesta s-au adunat în condiții mult mai modeste.
Înoată și pedalează pentru organizațiile civile
Fundația Comunitară Mureș organizează anual două campanii de strângere de fonduri, Swimathonul și Bikeathonul.
„Lor le datorez foarte mult. Noi nu eram obișnuiți cu fundraisingul, mai degrabă scriam proiecte și ne epuizam cu fiecare dintre ele. Nu ne plăcea să cerem”, spune Mária râzând. „Apoi ei ne-au spus că cine cere primește. Așa că ne-au tras, la propriu, în asta; Sándor a spus că trebuie să participăm și gata.”
Scopul Fundației Comunitare Mureș este să dezvolte regiunea prin sprijinirea unor inițiative civile. Pe lângă evenimente, fundația colectează donații și de la firme, prin care susține inițiativele civile. La început, firmele erau sceptice în privința ideii de a dona unei fundații care apoi redistribuie banii, însă acest sistem a ajuns să funcționeze astăzi destul de bine, spune Sándor Gál, directorul executiv al fundației.
Dificultăți există însă în continuare. Una dintre ele este faptul că e greu să strângi o sumă mai mare din multe donații mici prin care să poți finanța un program de amploare pentru câte-o cauză concretă. De aceea, preferă să se axeze pe proiecte cu bugete mai mici.
Cealaltă mare problemă este că este foarte greu să planifici pe termen lung atunci când proiectele durează doar o perioadă determinată.
„Să spunem că ai o finanțare europeană, îți faci un plan și construiești ceva. Dar la un moment dat finanțarea se termină, iar toate acele resurse se risipesc. Ai testat ceva, funcționează, dar apoi nu mai poți asigura continuarea. Iar oamenii implicați încep să facă altceva, un alt proiect, și cunoașterea aceea se pierde. Cred că aceasta este cea mai mare provocare pentru foarte multe organizații. Îngreunează capacitatea de gândire strategică și intervenție”, spune Sándor.
La nivel național, o problemă suplimentară este că, din cauza măsurilor de austeritate și a dificultăților economice, în sectorul civil circulă tot mai puțini bani, iar multe organizații luptă pentru supraviețuire. În același timp, Sándor consideră că foarte multe lucruri ar putea fi rezolvate prin solidaritate comunitară, dacă am fi mai atenți unii la alții și nu i-am învinovăți mereu pe ceilalți.
Trebuie repetat din nou și din nou că acei copii nu sunt vinovați
Mária spune că și presa are un rol foarte important în a face vizibile problemele oamenilor care trăiesc în sărăcie extremă și munca organizațiilor civile. Datorită aparițiilor frecvente în presă, tot mai mulți oameni ajung să le cunoască activitatea.
„Copiii nu sunt vinovați că se nasc acolo. Asta trebuie spus de fiecare dată: există motive pentru care trăiesc în asemenea condiții. Părinții de azi din comunitate erau și ei copii când au ajuns acolo. Nu este vina lor că au ajuns să locuiască acolo și că au crescut acolo. Iar oamenii nu știu asta”, spune Mária.
„Nu putem accepta ca niște copii să trăiască în mizerie”
Koreck Mária a lucrat ani la rând cu organizații internaționale și guvernamentale în cadrul unor proiecte care urmăreau îmbunătățirea relațiilor interetnice și a situației minorităților. În 2007 a fondat Asociația Divers, în cadrul căreia lucrează și astăzi cu grupuri defavorizate, inclusiv cu comunități rome și femei.
Ea spune că s-a confruntat pentru prima dată cu situația romilor în 1993, cu ocazia pogromului de la Hădăreni, când, împreună cu activistul pentru drepturile omului Nicolae Gheorghe, a mers în căutarea familiilor rome care se risipiseră pe dealurile din jurul localității. De atunci se ocupă activ de situația comunităților rome.
Pe atunci încă nu înțelegea cum se poate întâmpla un asemenea pogrom, cum poate exista atâta ură în oameni. Atunci a început să înțeleagă cauzele conflictelor: de ce comunitățile rome sunt atât de diferite între ele și față de majoritate, și de ce nu acceptă când cineva le vrea binele. Sub influența acestor experiențe, a început să caute modalități prin care poate ajuta fără a impune comunității rome ceva ce aceasta nu acceptă, dar totuși să apropie pozițiile părților. O preocupa mai ales întrebarea cum le-ar putea fi mai bine copiilor și cum ar putea avea un viitor.
„Este pur și simplu inacceptabil ca, în acest secol, copiii să trăiască în mizerie și acest lucru să nu intereseze pe nimeni, respectiv ca statul să nu își asume responsabilitatea atunci când părintele nu își poate îndeplini rolul. Acel copil are drepturi. De exemplu, învățarea este un drept fundamental al său și, totuși, în nenumărate cazuri, în locurile în care lucrăm, este încălcat dreptul la educație, dreptul la copilărie sau dreptul la o locuire adecvată. Acest lucru este inacceptabil”, spune Mária.
„Atâta timp cât lucrurile stau așa, cred că cineva trebuie să facă ceva, chiar dacă nu vor exista rezultate spectaculoase. Pentru că, dacă nimeni nu ar face nimic, nici nu îmi pot imagina unde am fi.”
Programul „Orașul ajută” și munca voluntarilor Divers nu sunt spectaculoase și nu rezolvă problemele sistemice. Însă, prin prezența lor pe termen lung, sprijină niște oameni care au fost abandonați pe deplin de instituțiilor statului.
Întrebarea nu este dacă o organizație civilă mică poate rezolva sărăcia. Întrebarea este ce se întâmplă cu acele comunități în care, în afară de ei, nu se mai implică nimeni.
Articolul a fost realizat în cadrul „Burselor pentru Jurnalism despre Filantropie”, program realizat de Asociația pentru Relații Comunitare, cu sprijinul Lidl România.
