Până unde poate ajunge libertatea de decizie și responsabilitatea unui om de teatru, și unde se activează autoritatea și puterea? „Rosmersholm” reloaded: un interviu cu directorul Gábor Tompa.

Premiera unei dintre celei mai bune piese actuale din Teatrul Maghiar din Cluj a fost precedat de situații riscante și un accident de muncă, și urmată de un scandal. „Rosmersholm” a fost regizat de Andriy Zholdak, repetițiile i-au consumat pe actori fizic și psihic, și tot procesul a ajuns la limitele regulilor scrise și nescrise ale artei dramatice și ale relației dintre regizor și actor.

Cazul nu este nici pe departe atât de simplu – ceea ce este demonstrat și de faptul că actrița care interpreta rolul principal a dezvăluit presei abia acum, după mai bine de un an și jumătate, cele întâmplate. În acest articol am rezumat cum își amintește ea ce s-a desfășurat la premieră, și care sunt concluziile trase de trei actori, regizoarea tehnică și directorul tehnic.

În procesul de creație teatrală nu este clar precizat care sunt limitele fiecăruia în privința libertății de decizie și a responsabilității. Dacă cineva îndrăznește să atingă aceste limite sau chiar să le depășească, depinde mult de cultura organizației, de atmosfera care este întemeiată de conducerea teatrului în instituția respectivă, în acest caz în Teatrul Maghiar de Stat Cluj.

Despre detaliile, gestionarea și consecințele cazului am discutat cu directorul teatrului, Gábor Tompa. Interviul a fost realizat vineri, 30 noiembrie 2018. Răspunsurile directorului sunt redate aici cu modificări minime de redactare, transcrise aproape exact așa cum au fost rostite. Evenimentele care au avut loc în urma discuției sunt menționate la locul respectiv în text.

Unde e limita dintre agresiune și catharsis? Avem voie s-o depășim? Rosmersholm reloaded

Premiera celei mai bune producţii a Teatrului Maghiar din Cluj a fost precedată de o serie de situaţii periculoase şi un accident de muncă, şi a sfârşit într-un scandal. Cele întîmplate acum un an jumătate arată foarte bine cît de vulnerabili sunt actorii şi membrii echipei de producţie, respectiv cum muşamalizează conducerea teatrului semnalele îngrijorătoare.

Despre Andriy Zholdak se știe că forțează limitele din toate punctele de vedere, regiile lui de până acum au fost urmate de numeroase scandaluri. În contractul lui au fost oare incluse termeni în legătură cu normele de protecția muncii, care l-ar fi obligat să aibă grijă de siguranța și sănătatea actorilor, respectiv a personalului tehnic?

Orice coleg pe care îl invităm la noi semnează un contract care conține normele de protecția muncii. Deși procesul de repetiții nu a fost unul chiar ușor, consider că nu au avut loc incidente de acest fel care ar intra în responsabilitatea regizorului.

Ne arătaţi acest pasaj din contractul lui Zholdak?

Este ceva formulă standard, dacă nu mă înșel, este chiar public.

Am solicitat să văd contractul, dar mi-au respins cererea cu motivul că acesta nu este public, deoarece conține informații despre onorariul regizorului – deși am menționat că nu mă interesează această parte din contract, ci doar restul dispozițiilor pe care le conține.

Sunt convins că juristul a respectat regulile în acest caz. Vă garantez că are o parte despre asta, contractul este semnat, este înregistrat. Fiecare contract trebuie înregistrat, nu e aici nici un fel de secret.

Cu toate acestea, nu am reușit să văd documentul.

Partea despre normele de protecția muncii este identică pentru toți angajații, dacă vreți, putem să o cerem. Putem vorbi cu juristul, toate contractele sunt la ea.

Lunile trecute am discutat cu destul de mulți implicați despre procesul repetițiilor; toată lumea avea câte ceva de povestit despre faptul că, deși nu a avut loc nici un accident, era cumva un sentiment, un fel de premoniție care plutea în aer, că aici se va întâmpla ceva.

Admit că a fost un proces tensionat, dar presupun că actorii oricum au spus deja ce ați vrut să aflați. Nu a fost sesizată nici o problemă în legătură cu protecția muncii. Probabil că regizorul a solicitat de la fiecare ceva ce l-a împins la limitele muncii de actor. Trebuie să spun că în acest spectacol actorii au avut o performanță care aproape în toate cazurile a depășit pe tot ce au realizat până atunci.

Cerințele au fost foarte mari, dar rezultatul a fost un proces de muncă de energie unită, intensivă, prin care toată trupa a fost nevoită să meargă dincolo de zona de confort. Zholdak a fost extrem de exigent și de perfecționist, iar unii colegi care au observat acesta de la marginea scenei și nu erau obișnuiți să i se ceară astfel de eforturi, au considerat asta incomod.

În 27 februarie 2017 a avut loc un accident grav de muncă în timpul unei repetiții. Una dintre scenele cu cel mai mare impact a fost repetată, când actrița care interpreta rolul lui Rebekka a căzut. Au aşteptat 20 de minute până să fie chemată salvarea. De ce s-a întâmplat asta?

Nu știu, nu am fost în Cluj. Presupun că toate detaliile apar în raportul despre accidentul de muncă respectiv, trebuie să consultați acel document. De altfel, salvarea nu ajunge la timp nici în caz de pericol mortal la Cluj.

Am solicitat să văd și raportul despre accidentul de muncă, dar nici pe asta nu mi l-au dat.

Nu știu care sunt regulile privitoare la asta. Părțile implicate au dreptul să depună plângere în orice caz, dar asta nu a avut loc. Accidente de muncă există, se pot întâmpla din diverse motive, din neatenție, dar provocarea intenționată a unui accident, nu, să nu insinuăm așa ceva în discuția de acum.

Când accidentul a fost anchetat, ați vorbit cu Zholdak în calitate de directorul instituției? I-ați atras atenția că asemenea scene ar trebui planificate mai bine la nivelul coreografiei, sau că ar trebui să găsească altfel de soluții să asigure că previne leziunile actorilor?

Nu a avut loc o astfel de îndrumare în scris. Eu am introdus un jurnal de muncă, este responsabilitatea și sarcina regizoarei tehnice să-l completeze. Aici trebuie să apare absolut tot.

Orice s-ar întâmpla, regizoarea tehnică trebuie să fie alături de regizor, să fie atent la toate și să documenteze cu detalii, în scris, orice fel de incident. Dacă acesta nu are loc, practic n-am la ce să reacționez. Pe bază de ce să vorbesc eu cu Zholdak, dacă problemele nu apar nici în jurnalul de muncă, nici în raportul adresat conducerii teatrului?

Dar întâmplarea asta apare în jurnalul de muncă.

În jurnalul de muncă nu stă că regizorul ar fi responsabil.

Asta nu, dar faptul că s-a întâmplat un accident, este menționat.

Dar după aia nu s-a mai întâmplat. Dacă s-ar fi repetat, ar fi fost evident că ceva nu e în regulă cu scena respectivă. Nu este inclus acolo în sensul că regizorul ar fi solicitat ceva care să fie imposibil de realizat, care ar depăși abilitățile actorilor sau ar pune în pericol siguranța lor.

Pe parcursul procesului de repetiții ați stat de vorbă cu Zholdak? Ați comunicat cu el?

În timpul procesului de repetiții nu am comunicat cu el, în afară că l-am sunat de două ori să-l întreb cum merge. M-am informat de la actori și de la asistentul regizorului, toți au susținut că este vorba des o muncă foarte grea, foarte serioasă, foarte precisă, foarte bine pregătită și plănuită. Că este ceva ieșit din comun, o muncă deosebită, care solicită mult de la trupă.

Cred că asta a și bucurat trupa, în pofida greutăților s-a format ceva care a fost o experiență remarcabilă pentru ei. În timpul unei nașteri viața mamei este pusă în pericol în fiecare moment, dar dacă un copil ar putea fi suflat afară ușor ca o pană, ar fi destul de suspect. Fără greutăți nu se poate crea nimic serios.

Zholdak a tratat asemănător nu numai pe actori, ci și pe personalul tehnic.

Ce înseamnă acest „asemănător”?

La un moment dat, Zholdak a arătat la ce se așteaptă de la un actor aruncând diverse obiecte, pe care trebuia să le prindă cineva din personalul tehnic. Între altele, a aruncat și o sticlă de 5 litri plină cu apă spre un membru al tehnicului.

Există despre asta orice fel de...?

Da.

Și a avut asta ceva consecințe?

Sticla s-a spart în cioburi și a rănit brațul unui muncitor.

Despre asta nu apare nimic în scris.

Oare de ce?

Nu știu, asta ține de regizoarea tehnică.

Nu e posibil ca în teatru să există o cultură a muncii care nu încurajează angajații să abordeze aceste probleme?

Nu, dimpotrivă: aici este o cultură în care totul trebuie să fie transparent, asta e cultura, asta încerc să implementez eu de ani de zile, și nu este respectată. De fapt ar fi trebuit să urmeze sancțiuni în cazul respectiv, fiindcă fișa postului include completarea precisă și obiectivă a jurnalului de muncă. Eu îi cer tuturor să pună accent pe comunicare și pe transparență.

Regizorul îi cere unui angajat să se pună acolo și să prindă obiectul aruncat. Într-un asemenea caz teoretic cine are sarcina să întrerupă repetiția? Și cine este în stare să o întrerupă de facto?

KAPCSOLÓDÓ
Van-e határ bántalmazás és katarzis között, és át szabad-e lépni? Rosmersholm reloaded

Pe o parte, dacă eu fac spectacolul asta în America de exemplu, acolo primesc în scris ce competențe are regizorul tehnic. Regizor tehnic ("Regizor tehnic" în maghiară se numeşte "ügyelő", care mot-a-mot înseamnă supraveghetor, îngrijitor – n. r.) nu este un termen bun, ar fi mai bine să-l numim conducătorul spectacolului sau stage manager, fiindcă el gestionează spectacolul. Dacă este întrebat, poate să spună nu, acum nu vom arunca sticla aia.

Eu nu pot să-l țin de mână pe un artist recunoscut internațional, nu pot să-i impun niște metode cu care să lucreze. De asemenea, regizoarea tehnică, sau luministul, sau știu eu, recuziterul poate să spună că nu vă supărați, dar eu nu pot să prind ce aruncați, și gata. Este o chestie umană, cu toții putem să trăim cu asta.

Sunt o groază de situații de acest fel, să nu vă închipuiți munca la teatru ca munca la birou sau la șantier. Actorii ajung des într-o stare extremă, explodează de multe ori, în agitația unei scene colegii urlă unii la alții. Așa ceva se mai întâmplă, nu se consideră insultă sau agresiune; după aia stăm împreună la o bere și discutăm situația.

Foto: István Biro

Vă spun cum văd eu situația: avem de a face cu un regizor dominant, care solicită extrem de mult atât actorilor, cât și personalului tehnic. Primii, la fel ca și cei din urmă, sunt supuși într-un cadru instituțional acestui regizor. Într-o asemenea situație, cine are puterea de facto să-l oprească pe acest regizor, să spună stop, aici ne oprim? Oare regizoarea tehnică chiar avea puterea asta? Știu că în conformitate cu documentele ar fi trebuit să o aibă.

Da. Ar fi avut. Sarcina ei este în primul rând informarea. Ea răspunde în fața conducerii, este obligată să dea socoteală. Așa se cuvine, nu?

Sticla plină cu apă zboară spre personal. Așteptarea față de regizoarea tehnică este să scrie un e-mail conducerii că așa ceva a avut loc?

Da. Da. Un e-mail sau un raport.

Să intervină, sau să raporteze conducerii?

Ambele.

Deci trebuia să și intervină.

Este posibil să apară situații când n-are cum să intervină. Să zicem că cineva, așa din senin, brusc, apucă o sticlă și o trântește. Asta probabil nu se poate preveni. Dar dacă se întâmplă așa ceva, este sigur că vor fi luate măsuri sau se investighează situația. Este prima oară când eu aud despre asta într-o asemenea versiune.

Și asta stă în jurnalul repetiției.

Dar în versiunea asta, că s-a spart în cioburi, că ar fi luat... este prima oară când eu aflu asta în versiunea prezentă. O descriere detaliată nu apare nicăieri. Eu asta... nu știu cui aparține acest scenariu.

Cerința în sine [că regizorul a solicitat ca cineva să prindă sticla] este trecută în jurnalul repetiției.

Dar asta s-a și rezolvat. Nu s-a mai repetat.

Din câte știu, chiar și spectacolul conține o astfel de scenă.

Ei bine, asta-i altceva. Asta-i altă poveste. În spectacol este un actor acolo. Până la urmă întrebarea este ce numim periculos și ce nu. Sunt o groază de spectacole de acest fel. Toate spectacolele de la Cirque de Soleil ar trebui interzise, fiindcă acolo toții își riscă viața, constant.

Acolo lucrează acrobați cu o formare specială, și cu dispozitive de asigurare.

Dar și aici e exact la fel. Într-un proces de actorie lucrurile trebuie încercate și învățate.

Să trecem la premieră. În presă am citit o versiune despre ce s-a întâmplat la această premieră. Dumneavoastră ca directorul teatrului ce știți despre ceea ce s-a întâmplat cu această ocazie?

Așadar, toată conducerea a fost prezentă la premieră. Spre sfârșitul pauzei, directorul tehnic a venit la mine spunând că Zholdak a intrat în vestiar, că a avut loc ceva incident.

S-a urcat pe scenă [nu a intrat în vestiar].

Între timp eu l-am văzut pe Zholdak în hol, l-am întrebat dacă totul este în regulă. I-am zis să se calmeze, deoarece am văzut că este nervos. După aceea a continuat spectacolul.

Dacă în pauză se întâmplă un incident serios, care pune în pericol integritatea corporală a cuiva, oprim spectacolul. Acesta ține de regizoarea tehnică. Dar atunci spectacolul a fost reluat.

După spectacol am intrat în vestiar, acolo atmosfera a fost destul de tensionată, fiindcă era încă prezentă emoția spectacolului. M-am dus la actrița, am întrebat-o ce s-a întâmplat, mi-a spus că totul e în regulă, că am trecut și peste asta.

(Citește de pe o foaie pregătită.) La 23:03, după spectacol, regizoarea tehnică notează în jurnalul de muncă despre spectacol: premieră, spectacol, 363 de bilete vândute, în rolul lui Kroll Miklós Bács, următoarea repetiție și spectacol va fi marți, 28 martie, în rolul lui Kroll Gábor Viola.

Ce înțelege din asta cineva care nu se află după culise, ci în public? Înțelege că spectacolul a decurs în regulă. Între timp, la ora cinci dimineața, fix înainte să apară ziarul – și asta nu e așa din întâmplare – ea scrie o completare de la adresa ei de e-mail, și anume că în pauză regizorul a agresat-o pe actrița, și regizoarea tehnică trebuia să cheme poliția.

Doar nu ne trezim la cinci dimineața să ne citim e-mailurile, când eu am citit acest e-mail, într-un organ de presă au apărut deja niște titluri bombastice, că la teatrul maghiar din Cluj actorii sunt bătuți.

Actrița nu a dorit nici atunci, nici mai târziu să facă o declarație despre caz. Lângă ea se aflau câțiva băieți, ei zic că regizorul a urlat la ea, dar nu a fost vătămare corporală.

Dacă într-adevăr ar fi avut loc un asemenea accident grav, regizoarea tehnică suna la poliție, dar [a sunat] atunci când actul doi se afla deja în curs.

Nu e posibil ca toată lumea să se fi aflată într-o stare de șoc?

(Râde sarcastic) Ba da, desigur. Eu zic numai că dacă cineva este în stare de șoc...

Dar asta nu e glumă.

... atunci poate că nu face față la o sarcină cu responsabilitate atât de mare. Poate totul a fost calculat în așa fel încât polițiștii să ajungă într-un moment când nu pot vorbi cu nimeni.

Ce ar fi stat în calea regizoarei tehnice să procedeze conform regulilor? Să informeze conducerea, pentru că asta e datoria ei. Este vreo problemă gravă, sănătatea cuiva se află în pericol? Atunci oprim spectacolul pe loc.

(În momentul realizării acestui interviu, Éva Imre încă nu a declarat că ar fi dispusă să vorbească despre cele întâmplate în prima pauză, de aceea am pus următoarea întrebare pe baza acelor relatări care uneori se contrazic, în câteva apare zguduitură, în altele, lovitură. Mai târziu s-a lămurit că Zholdak nu a lovit-o, ci a scuturat-o pe actriță. Am decis nu să reformulăm în funcție de această informație întrebarea respectivă. – n. r.)

Deci Dumneavoastră credeți că dacă regizorul se urcă pe scenă și cel puţin o scutură, dar după unele informaţii o loveşte pe actrița care interpretează rolul principal, nu este vorba de vătămare corporală?

Asta susține actrița însăși?

Asta susțin cei prezenți, unanim.

Nu susțin asta unanim.

Faptul că a scuturat-o puternic, este susținut de mai mulți dintre cei care au fost de față. Dumneavostră considerați că asta nu e vătămare corporală?

Eu nu am fost prezent. Actrița nu a spus așa ceva, iar câțiva dintre băieți au zis că au împiedicat contactul fizic.

Nu e posibil că actrița a evitat să abordeze subiectul, fiindcă a fost o traumă pentru ea, despre care preferă să nu vorbească?

Hai să nu facem declarații în locul ei, este atât de oribil și asta. Mie mi se pare că din partea presei s-a întâmplat un lucru imoral și iresponsabil: în loc să investigheze faptele, au început îndată să construiască știri bombastice și au informat greșit opinia publică.

Același portal de știri, același jurnalist care a scris că în teatrul maghiar actorii sunt bătuți – cu titlul acesta – deci același jurnalist care între timp a renunțat la postul de redactor-șef, l-a calomniat pe unul dintre actori cu abuz sexual, complet lipsit de temei...

Este o altă poveste. Să nu le amestecăm.

Este o legătură, fiindcă face parte din aceeași campanie. Deci este o legătură!

Dar de ce trebuie să vedem teorii de conspirație?

Nu e nici o teorie de conspirație, acestea sunt faptele. Chiar dacă acel actor este nevinovat, dau clic pe numele lui – la fel cum pot să dau clic la titlul „Rosmersholm” – și ceea ce apare imediat nu este că a fost un spectacol extraordinar, ci apare că aici actrița a fost bătută, că a fost vătămare corporală.

Dumneavoastră considerați că un spectacol poate fi doar lăudat? Cu asta ar trebui să se ocupe presa? Despre tot restul trebuie să tăcem?

Nu trebuie lăudat: un spectacol trebuie descris, analizat, segmentat pe elemente, recenzat, descoperit. Această sarcină nu mai este azi preluată de nimeni, în loc de asta apar atacuri personale, fiindcă așa e mai comod, și poate în această lume atrage mai mulți cititori.

KAPCSOLÓDÓ
Autonomie şi petarde: am cam păţit-o din cauza Mişcării Tinerilor Maghiari din cele 64 de Comitate (HVIM)

A avut loc vătămare corporală sau nu?

Nu a fost o agresiune fizică.

Așadar, spuneți că regizorul nu a atins-o pe actriță.

Conform mărturiei celor care au stat cel mai aproape de cei doi, nu a fost astfel de agresiune. Au împiedicat, poate... Dacă se duce acolo și începe să urle pe scenă, poate deranja decursul spectacolului. De aceea i-am scăzut din onorariu.

Cât ați scăzut din onorariul lui?

Am scăzut 5%. De fapt ar fi fost nevoie de un avertisment scris, dar nu este angajatul nostru, așa că am decis direct scăderea unei sume.

Deci ați scăzut fiindcă el a deranjat spectacolul?

L-a deranjat. Nu mi se pare deloc corect ca cineva să se urce pe scenă și să țipe la ceilalți – actorul are nevoie să fie atent, să se concentreze, și nu trebuie deranjat în nici un fel.

Cei care au stat aproape – Gábor Viola, Miklós Bács, Balázs Bodolail-au împiedicat pe regizor și l-au calmat, apoi el a ieșit de acolo. Noi am stat în public, cred că datoria regizoarei tehnice ar fi fost cel puțin să scrie un mesaj că uitați, avem probleme, vă rog să veniți pe scenă.

Cu o cerere am solicitat ordinul de plată, să vedem dacă scăderea sumei chiar a avut loc, dar teatrul s-a negat să elibereze acest document.

Da, a avut loc, este o hotărâre despre asta.

Putem să o vedem?

Despre asta decide juristul. Dacă face parte din documentele instituției care nu pot fi publicate...

Informația în sine este deja publică, chiar acum ați vorbit despre decizia luată. Am vrea doar să ne asigurăm că într-adevăr este așa.

Informația este publică. Dacă nu încalcă nici o regulă, eu cred că puteți să vedeți hotărârea.

(Teatrul într-adevăr ne-a trimis hotărârea despre scăderea a 5% din sumă. – n.r.)

Am aflat și că din cauza celor întâmplate la premieră s-a înființat o comisie de anchetă, iar dvs. ați fost președintele acesteia. Ce a investigat mai exact această comisie?

În primul rând am vorbit cu actorii din distribuția piesei, am ascultat ce spune fiecare despre ceea ce s-a întâmplat acolo.

Și Zholdak a fost citat în fața comisiei?

Nu l-am chemat pe Zholdak, dar am vorbit personal cu el și cu asistentul lui. Când am formulat hotărârea, și că el a intrat peste actori și asta e inacceptabil, a admis că a fost așa. A confirmat că se afla într-o stare extremă și s-a comportat inadecvat, dar că ar fi lovit-o pe actriță sau i-ar fi dat o palmă este informație greșită. Să fim preciși.

Dar nimeni nu știe ce s-a întâmplat de fapt.

Ba da, cei care au fost de față, știu, trebuie să-i întrebăm mai exact. Dacă actrița dorește să pună asta în scris, avem și martori, nu-i așa?

Și ce ar fi dacă actriței i-ar fi frică de un fel de răzbunare, represiune în cadrul instituției, în cazul în care ea vorbește în public despre asta?

Până acum nimeni nu a avut parte de nici un fel de represiune de acest tip.

Am aflat că pe regizoarea tehnică, Ágota Tatár, ați chemat-o la discuție de două ori, și în amândouă cazuri ați amenințat-o.

Eu nu am amenințat-o deloc. Am zis că nu a procedat conform regulilor, pentru că asta-i adevărul. Nu a informat conducerea despre aceste...

Am înțeles că regizoarea tehnică l-a sunat îndată pe șeful ei, Levente Borsos (directorul tehnic), care a și venit imediat.

Ea nu a chemat poliția după ce a discutat cu Levente Borsos, ci din propria ei inițiativă, și anume într-un moment în care spectacolul a fost reluat, și mai era o oră până la sfârșit. Ea știa foarte bine că nu era vorba de un accident grav, care ar fi justificat să cheme poliția.

Dacă într-adevăr își făcea griji pentru actriță, atunci sigur n-ar fi omis din jurnalul de muncă enunțul că aici a avut loc vătămare corporală gravă.

Nu e oare posibil ca pur și simplu în starea de traumă...

Fix asta e, chestia asta cu trauma amintește de un plan premeditat. Faptul că poliția a fost chemată exact într-un moment când ei nu puteau să stea de vorbă cu nimeni, nici cu implicații, nici cu presupusul agresor, nici cu conducerea, cu nimeni. Doar cu ea, care de altfel a abandonat spectacolul, ceea ce n-ar fi fost permis. Poliția întreabă unde este partea reclamantă. Păi nu este. Au așteptat ceva timp, dar spectacolul nu s-a terminat încă. Atunci gata, plecăm.

De aici reiese – și chiar nu vreau să produc teorii de conspirație – că totul pare aici destul de bine sincronizat: în presă sar imediat cu toții, fiecare adaugă câte ceva la poveste, mulți dintre ei fără să fi întrebat pe nimeni.

Asta a avut bineînțeles și consecințe din punct de vedere profesional, de exemplu unii au exersat o presiune atât de mare asupra juriului UNITER, încât spectacolul nu a fost nominalizat, deși după părerea mea este unul dintre cei mai eminenți – dacă nu chiar cel mai eminent – din această stagiune în România.

V-a trecut prin cap că toate acestea s-au întâmplat și povestea pare confuză deoarece tuturor îi este frică să relateze sincer ce se petrece, fiindcă se tem că din partea conducerii teatrului va avea loc o răzbunare?

Asta ar fi complet lipsit de temei, n-au de ce să creadă așa ceva. Eu pot să zic tuturor doar să nu se teme, să spună tot. Eu niciodată nu am reținut pe nimeni, dimpotrivă, am încurajat pe toții ca transparența completă să...

Solicitarea mea de informații nu a fost rezolvată în esență. Am vrut să mă uit la o serie de documente, dar de fapt nu mi-au dat nimic.

Consider că ceea ce poate fi văzut conform regulilor, trebuie eliberat. Ceea ce conține date personale sau accesul la informații ar încălca drepturi de autor, nu poate fi eliberat. O să verific ce e cu hotărârea menționată, cred că puteți să vă uitați liniștit.

Să revenim la discuția cu regizoarea tehnică, Ágota Tatár. La prima ocazie a fost rostit următorul, citez: „dacă eu încep să scot la iveală fiecare contravenție, nu cred că vă mai găsiți vreodată de lucru la o instituție serioasă.” Asta include pe o parte că Ágota va fi concediată, pe de altă parte directorul va lua legătura cu alte instituții ca ea să nu fie angajată în altă parte. Oare asta nu e o amenințare?

Nu, nu este amenințare. Chiar a fost o contravenție serioasă că a ocolit conducerea când a luat o asemenea decizie.

Din câte știu, o persoană care este martor la orice infracțiune, are obligația să informeze poliția.

Dar nu a fost o infracțiune. De aia nu a chemat poliția în momentul în care organele s-ar fi putut întâlni cu cei care sunt așa-numitele victime.

Dacă cineva agresează o persoană, este o infracțiune.

Însă pentru a dovedi infracțiunea, trebuie să-i ofere o ocazie poliției să se confrunte [cu presupusul criminal], adică o posibilitate pentru investigarea incidentului. O declarație, un proces-verbal... A avut oportunitatea asta, dar nu a luat aceste măsuri, deși ține de competențele ei.

Dacă cineva nu consultă conducerea, poate nu o să am încredere în persoana respectivă, din toate punctele de vedere. Ágota Tatár nu a fost dată afară de nimeni, a lucrat un an și jumătate aici, apoi i s-a expirat contractul, nimic altceva.

Contractul a expirat, și apoi nu a fost prelungit. De ce?

De atunci am mai primit plângeri în legătură cu ea, a completat jurnalul de muncă foarte neglijent, mulți s-au plâns din cauza consumului ei de alcool și alte probleme. De altfel, nu stăm bine cu posturile, pentru acele posturi trebuia să angajăm un actor. Contractul ei a fost valid până în 31 august 2018. Nu doresc să spun mai multe despre asta.

De ce nu a primit regizoarea tehnică un exemplar din hotărârea comisiei de anchetă? În general: s-a întocmit orice fel de document scris despre rezultatele muncii comisiei?

Este un proces-verbal care a fost arhivat. Hotărârea a fost adusă la cunoștința publicului, și regizorul a fost înștiințat, asta a fost concluzia, asta am pus în scris.

Am solicitat și această hotărâre, dar tot nu mi-a fost emisă.

Despre asta am vorbit mai devreme, nu? O să verific, și dacă nu încalcă vreo regulă, atunci poate fi emisă.

(Aici probabil există o neînţelegere: directorul se referea la hotărârea prin care se scade onorariul regizorului cu 5%, document ce ne-a fost furnizat. Însă teatrul nu ne-a trimis materialele elaborate de comisia de disciplină nici până astăzi. – n. r.)

Traducerea: Orsolya András

Andriy Zholdak (stânga) şi Gábor Tompa la festivitatea după premiera spectacolului Rosmersholm. Foto: István Biró