În 17 septembrie 2018 ne-am adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție cu o solicitare de informaţii de interes public, cerând să ni se trimită prin e-mail o copie a deciziei nr. 172. din data de 4. iulie 2018 în cazul cunoscut sub denumirea de „procesul teroriștilor secui”. În cerere am menționat că dacă lipsa resurselor umane sau a echipamentului tehnic nu permite trimiterea documentului scanat, ne putem deplasa la sediul instituţiei și în acest caz dorim să obținem permisul de a face o copie xerox.

Am primit răspuns la solicitarea noastră abia în 31. octombrie – deci cu 38 de zile întârziere. În această scrisoare Stelian Bodeanu, purtătorul de cuvânt al Înaltei Curți de Casație și Justiție ne-a înștiințat că cererea noastră „nu poate fi aprobată”, deoarece

obiectul secundar al dosarului înregistrat cu numărul 3542/2/2016 îl constituie acțiuni contra ordinii constituționale, în sensul articolul 397. al Codului Penal.

Ca și referință la acte normative, în răspunsul primit au fost desemnate două articole adoptate în 2012 de Consiliul Superior al Magistraturii din Ghidul privind relaţia dintre sistemul judiciar din România şi mass-media.

Conform articolului 36., „furnizarea unor informații de interes public legate de activitatea judiciară poate fi restrânsă în interesul moralităţii, ai ordinii publice ori al securităţii naţionale sau când o impun interesele minorilor ori protecţia vieţii private a părţilor în proces sau a altor persoane. Dreptul la liberul acces la informaţii de interes public poate fi restrâns şi atunci când, în împrejurări speciale (!), instanţa apreciază că publicitatea ar fi de natură să aducă atingere înfăptuirii justiţiei.”

Articolul 43. prescrie, de asemenea, că „nu pot fi eliberate mass-mediei extrase şi copii ale actelor şi hotărârilor din dosarele

având obiectele menţionate la art. 6 lit. a) din dispozitivul Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 308 din 5 martie 2009”.

Hotărârea nr. 308. enumeră o serie de cazuri, de la acțiuni contra ordinii constituționale la hărțuire sexuală și abuzurile medicale, în care conform Consiliului Superior al Magistraturii orice măsură trebuie luată cu excluderea publicității.

Argumentele juristului

După respingerea cererii noastre, juristul Asociației Átlátszó Erdély a formulat o nouă solicitare de informaţii, însă Înalta Curte de Casație și Justiție a repetat răspunsul precedent, acesta fiind completat cu un singur enunț.

Titkolja a bíróság, miért ítélte el Bekét és Szőcsöt a „székely terrorperben”

A legfelső bíróság nem hajlandó kiadni a Beke István és Szőcs Zoltán perében született jogerős határozatot annak ellenére, hogy a dokumentum közérdekű információnak minősül. Az Átlátszó Erdély újságírója, majd a jogásza által benyújtott igénylést egy olyan kivételre hivatkozva utasították vissza, amelyről a törvény nem rendelkezik.

Juristul Asociației Átlátszó Erdély a motivat detaliat, organizând informațiile în cinci argumente principale, de ce intră sentința judecătorească solicitată în categoria informațiilor de interes public cu liber acces. În primul rând a clarificat că datele solicitate au incontestabil caracter de interes public, fiindcă o hotărâre pronunțată într-un proces penal este în mod evident o informația „care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice”, corespunde deci criteriului definit în litera b) din articolul 2. al legii 544. din 2001. În cererea nouă am încercat de asemenea să prevenim argumentele care ar fi în favoarea respingerii, dar dintre acestea departamentul de presă a Înaltei Curți s-a ocupat de unul singur (vezi punctul 4. din cerere).

Pornind de la motivul pentru care prima cerere a fost respinsă, juristul Asociației Átlátszó Erdély a vrut să demonstreze că dosarul Beke-Szőcs nu poate fi considerat o excepție privind liberul acces la informații. Înalta Curte de Casație și Justiție a schimbat încadrarea juridică a acțiunilor comise de inculpați, iar litera a) din articolul 6 al hotărârii CSM 308. nu se ocupă de actele de acuzație mai recente, deci „art. 43 din Ghidul privind relația dintre sistemul judiciar din România și mass-media nu se aplică” în acest caz.

„Oricum” – continuă argumentarea –, „având în vedere atât interpretarea sistematică a normelor guvernând liberul acces la informațiile de interes public, precum și Decizia nr. 37 din 7 decembrie 2015 a ÎCCJ, prevederile art. 43 din Ghidul privind relația dintre sistemul judiciar din România și mass-media nu se pot interpreta în sensul că acestea interzic comunicarea actelor şi hotărârilor din dosarele având obiectele menţionate la art. 6 lit. a) din Hotărârea CSM nr. 308 din 5 martie 2009 în întregul lor.” Adică nu se poate refuza emiterea unui document cu motivul că acesta ar conține între altele și date private, deci informații care nu sunt de interes public. În acest caz consultarea documentului trebuie permisă, după ce aceste informații au fost eliminate din el sau acoperite în așa fel să nu fie vizibile.

În legătură cu toate acestea, Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat doar că încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care inculpații au fost dați în judecată într-adevăr a fost schimbată în calea de atac a apelului, dar hotărârea CSM amintită se referă la obiectul dosarului, iar „dosarul 3542/2/2016 a avut ca obiect secundar acțiuni împotriva ordinii constituționale”.

Această practică restrânge dreptul de acces la informaţii

Independent de acest caz trebuie menționat că ghidul întocmit de CSM – care, în calitate de act pur administrativ, în principiu n-ar trebui să dispună de mai mult decât aspectele practice ale aplicării legii – restrânge în mod considerabil liberul acces la informații de interes public. Legea 544. din 2001 formulează clar: de la accesul liber al cetățenilor se exceptează „informațiile din domeniul apărării naționale, siguranței si ordinii publice,

dacă fac parte din categoriile informațiilor clasificate, potrivit legii”.

În acest caz nu vorbim deloc despre informații clasificate. Pe de altă parte, dacă respingerea cererii de către Înalta Curte de Casație și Justiție este într-adevăr întemeiată, atunci însuși organele juridice au procedat ilegal. Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a pus la dispoziția presei un extras din rechizitoriu. Încă înainte de acesta, după ce István Beke a fost arestat la finalul anului 2015, DIICOT a publicat părți ample din procesul verbal referitor la conversațiile interceptate care au fost folosite ca probă pe parcursul procesului.

Are loc o selecție a îndreptățiților

Deși nu ține neapărat de acest caz, este important să menționăm aici și un alt factor pentru a ilustra atitudinea față de accesul la informațiile de interes public (și în general, față de lege). Când au avut loc ședințele din procesul de prima instanță în dosarul Beke-Szőcs, am solicitat de asemenea consultarea documentelor. Purtătorul de cuvânt al Tribunalului din București a insistat să primească o copie după legitimația mea de presă. „Altfel domnul președinte nu vă aprobă cererea” – a susținut el.

În judecătorii este o practică generală că nu se asigură posibilitatea consultării dosarelor pentru persoane fizice – deși legea respectivă (articolul 6. al legii 544. din 2001) este formulată lămurit: „orice persoană” trebuie să aibă acces la informațiile de interes public. Mai mult, conform legii, culegerea şi difuzarea informațiilor de interes public desfășurată de mijloacele de informare în masă constituie doar una dintre modalitățile de a exercita dreptul „cetățenilor de a avea acces la orice informație de interes public”.

Traducere: András Orsolya

The post Decizia în procesul "teroriştilor secui", ţinută secret appeared first on Átlátszó Erdély.

În data de 7 aprilie 2017 Curtea de Apel Bucureşti a adoptat o hotărâre care nu împărtăşeşte cea mai gravă acuzaţie adusă de DIICOT (Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism) pe baza căreia opinia publică din România a ajuns la concluzia că la sfârşitul anului 2015 Serviciul Român de Informaţii care s-a ocupat de caz, ar fi prevenit un atentat sângeros cu bombe artizanale. Decizia judecătorească adoptată de Curtea de Apel Bucureşti a răspuns astfel la cea mai importantă întrebare a maghiarimii din România: este oare ţara noastră un stat de drept, cu justiţie dreaptă şi imparţială, sau tribunalul va pronunţa o sentinţă nefavorabilă părtinitoare chiar în lipsa dovezilor concludente, doar pentru a condamna doi conducători ardeleni ai Mişcării de Tineret 64 de Comitate, într-un simulacru de proces pentru a statua un exemplu?

Pe baza deciziei pronunţate se poate afirma: Curtea de Apel Bucureşti a acordat atenţie obiectivă dovezilor şi evidenţelor – în special în ce priveşte transcrierea înregistrării discuţiilor din 10 octombrie 2015 –, şi a respins majoritatea acuzaţiilor formulate în rechizitoriu. Judecând cazul în mod nepărtinitor a fost pronunţată o sentinţă care îi găseşte pe inculpaţi vinovaţi, dar nu pentru mai multe sau mai puţine acte ilegale, decât ce se poate dovedi pe baza probelor şi informaţiilor aflate la dispoziţie, cu privire la cele petrecute în toamna anului 2015 la Târgu Secuiesc.

Tribunalul a concluzionat pe baza înregistrării discuţiilor purtate în biroul firmei conduse de Beke, că în data de 10 octombrie 2015 cinci persoane au dezbătut ideea de a-i speria cu petarde pe participanţii (români) la parada festivă din 1 decembrie, iar mai târziu doi dintre cei prezenţi, Beke şi Szőcs Zoltán, au întreprins unele măsuri pentru a concretiza acest plan.

Curtea nu a fost convinsă că cei doi chiar intenţionau să-şi ducă la îndeplinire planul de a instaura panică, dar a constatat că în orice caz aceştia au procurat unele petarde care ar fi fost potrivite scopului şi care „sunt interzise la deţinere persoanelor fizice şi juridice care nu au calitatea de pirotehnicieni”, conform legislaţiei în vigoare. Cei doi erau conştienţi de pericolul reprezentat de petardele încadrate în categoria 3 şi 2 de risc, respectiv de faptul că posesiunea acestora este ilegală.

„În opinia Curţii, ceea ce se poate reţine în mod cert din conţinutul acestei înregistrări este intenţia membrilor HVIM (participanţi la şedinţa din 10.10.2015) de a procura materiale pirotehnice (petarde) cu scopul de a le detona în timpul paradei militare care urma să aibă loc în ziua de 01.12.2015, la Târgu Secuiesc” – declară judecătorul, precizând că „nici celelalte mijloace de probă şi împrejurări de fapt avute în vedere de procuror nu au un grad de certitudine apt să formeze convingerea instanţei, dincolo de orice dubiu rezonabil, că inculpatul Beke István Attila a intenţionat să confecţioneze un dispozitiv exploziv improvizat”, şi, mai mult, pronunţă că nu există dovezi care să sugereze că aceste dispozitive ar fi reprezentat vreun pericol real care să ameninţe „viaţa, integritatea corporală sau sănătatea participanţilor la celebrarea Zilei Naţionale a României, în Târgu Secuiesc.”

Versiunea maghiară a acestui articol:

A Bukaresti Táblabíróság szétszedte a székely terrorvádat

Judecătorul îl corectează pe procuror pe un ton dojenitor

Purtătorul de cuvânt al Serviciului Român de Informaţii a pronunţat acelaşi lucru în data de 1 decembrie 2015, dar pe baza altor premise:

„Există un dispozitiv explozibil improvizat care ar fi avut efecte extrem de grave dacă ar fi fost detonat, s-ar fi soldat cu victime, însă nu am detalii despre ce dispozitiv este vorba. Nu a ajuns să fie plantat acolo în mulțime. (…) A fost tot timpul în atenția noastră. Nu a fost pusă în pericol nicio secundă integritatea sau viața cetățenilor români.” (Citat dintr-un comunicat Agerpres)

Din aceste afirmaţii reiese că doar profesionalismul manifestat de SRI a garantat ca parada militară organizată cu ocazia sărbătorii naţionale a României să nu fie scăldată în sânge în acea dimineaţă notorie la Târgu Secuiesc. Acelaşi scenariu este prezentat în rechizitoriu, cu completarea că inculpaţii n-au vrut să detoneze un dispozitiv oarecare, ci o bombă artizanală cu cuie. Adică au vrut să ucidă. Şi să ucidă multă lume.

Rechizitoriul face referire la un raport întocmit de un expert: un inginer al forţelor armate din România a efectuat un experiment la cererea DIICOT, în data de 19 februarie 2016, confecţionând şi detonând o bombă artizanală, pentru care însă n-a folosit doar petardele sechestrate, ci şi alte obiecte, despre care Beke a declarat că nu fuseseră în posesia lui sau serveau cu totul altor scopuri: cuie, ţevi de cupru, obiecte de metal găsite în atelierul lui Beke, pietriş.

Curtea de Apel subliniază că în această privinţă nu se declară de acord cu DIICOT, ba formulează şi o afirmaţie dojenitoare la adresa celor care s-au ocupat de caz:

„Este adevărat că în procesul coroborării şi evaluării probelor, instanţa poate să stabilească cu caracter de certitudine o anumită situaţie de fapt pe baza recurgerii la anumite silogisme, însă acest procedeu trebuie să se bazeze pe elemente certe şi să conducă la o concluzie rezonabilă.”

Cu alte cuvinte: procuratura a înlocuit probele cu silogisme, şi a dedus din înregistrarea discuţiilor purtate de inculpaţi în data de 10 octombrie, prezentate ca dovadă cu caracter decisiv, că s-ar fi formulat unele afirmaţii care de fapt nici n-au fost rostite sau aveau altă însemnătate.

Şi detonarea petardelor este o infracţiune

Pe baza autorităţii de care dispune, Curtea de Apel Bucureşti a modificat clasificarea şi încadrarea juridică a cazului. Procuratura a propus în rechizitoriu „plasarea analizei juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor în zona de incidenţă a dispoziţiilor Legii nr. 535/2004, privind prevenirea şi combaterea terorismului”, propunere respinsă de Curtea de Apel care-i achită pe inculpaţi şi de tentativa la infracţiunea de „Acţiuni împotriva ordinii constituţionale”, respectiv de instigare la această acţiune.

Curtea l-a condamnat deci pe Beke István Attila la pedeapsa de 11 luni şi 6 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „Operaţiuni cu articole pirotehnice efectuate fără drept”, iar pe Szőcs Zoltán la pedeapsa de 10 luni şi 8 zile închisoare pentru instigare la infracţiunea de „Operaţiuni cu articole pirotehnice efectuate fără drept”. În temeiul art. 72 din Codul penal Curtea deduce din pedeapsa principală durata reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu, drept care se constată executată pedepsele aplicate inculpaţilor.

În argumentarea sentinţei judecătorul evidenţiază că mai multe probe, printre care şi declaraţia inculpatului Beke arată că acesta ştia de pericolul reprezentat de petardele încadrate în categoria 2 şi 3 de risc, respectiv era conştient şi de faptul că posesia lor constituie infracţiune.

Alte rticole despre acest subiect:

Liderii radicalilor secui, denunțați de către propriul coleg

Instanța ar vrea pedepse mai grave pentru liderii Mişcării Tinerilor din cele 64 de Comitate

Am răsfoit cu luare-aminte dosarul penal al lui Beke István şi Szőcs Zoltán

HVIM este scos în afara legii în contextul unor referiri la Vona Gábor

Un detaliu important al procesului – care după pronunţarea deciziei judecătoreşti devine o consecinţă a lui – este scoaterea în afara legii a Mişcării de Tineret 64 de Comitate. Curtea de Apel face în acest context referiri la fapte cunoscute de opinia publică maghiară în general, începând cu afirmaţia că obiectivul organizaţiei fără statut oficial sau personalitate juridică în România este reinstaurarea Ungariei Mari, şi până la promovarea cultului lui Wass Albert, criminal de război, în ideea că prin cărţile şi renumele lui se poate stârni şi perpetua ura faţă de români.

În ce priveşte cazul Vona contra Ungaria Curtea de Apel Bucureşti citează decizia adoptată în 2013 de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a pronunţat că autorităţile ungare au procedat corect când au scos în afara legii organizaţia Magyar Gárda (Garda Maghiară), o măsură adoptată fără să se încalce drepturile omului. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat: „Crearea unui sentiment de nelinişte, în grupuri de cetăţeni, prin actul demonstrării verbale şi vizuale a puterii realizat prin marşuri de intimidare, ca prim paşi în realizarea unei anumite viziuni asupra legii şi ordinii pe care vor să o instituie, îndreptăţesc autorităţile să ia măsuri preventive pentru a proteja democraţia împotriva celor care ameninţă să submineze valorile fundamentale pe baza cărora o societate democratică funcţionează, fără a aştepta subminarea efectivă a acestor valori ori recurgerea la violenţă, statul având dreptul de a acţiona preventiv în cazul în care se stabileşte că o astfel de mişcare a început să ia măsuri concrete în viaţa publică, incompatibile cu standardele Convenţiei şi ale democraţiei”.

Curtea de Apel din Bucureşti „reţine ca pertinentă concluzia procurorului în sensul că activităţile, acţiunile şi manifestările organizate şi/sau desfăşurate pe teritoriul României sub însemnele şi folosind simbolurile Mişcării de Tineret 64 de Comitate – HVIM Ungaria, au avut drept scop promovarea în comunităţile de etnici maghiari din zona Transilvaniei a unor idei, concepţii şi direcţii de acţiune naţionalist-extremiste, plasând organizaţia fără personalitate juridică pe teritoriul României şi asociaţia paravan Oastea Sfântului Ladislau în categoria organizaţiilor cu caracter fascist, rasist şi xenofob, în sensul art. 2 din O. U. G. nr. 31/2002.” În acest context Curtea de Apel precizează: „Totodată se remarcă faptul că sub paravanul păstrării tradiţiilor şi culturii maghiare în rândul comunităţilor de etnici maghiari din România, manifestările culturale, comemorările, spectacolele de muzică şi poezie organizate de membrii HVIM Transilvania sau la care aceştia au participat conţin şi transmit un puternic mesaj antiromânesc.”

„Ţinutul Secuiesc nu e România”

Pentru a dovedi obiectivele iredentiste ale organizaţiei, în text a fost inclus un citat din discursul din 2012 al preşedintelui Consiliului Naţional Secuiesc:

„Pe limba Europei secolului XXI, Autonomia Ţinutului Secuiesc exact asta înseamnă: statut naţional, independent, liber şi legal. Aceste cuvinte să fie motoul luptei noastre pentru autonomie.”

Textul român rezultă din traducerea efectuată la procuratură. Afirmaţia originală este un fragment din comunicatul publicat de preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc în data de 6 ianuarie 2013, sub titlul „Să fie 10 martie Ziua Libertăţii Secuilor!”, şi care se poate citi şi azi pe blogul lui Izsák Balázs, unde textul sună cam aşa:

„Obiectivul Consiliului Naţional Secuiesc este autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc, iar acest lucru în discursul Europei secolului XXI înseamnă exact un statut naţional legal, liber şi independent. Să transformăm aceste şase cuvinte, cuvintele lui Jókai Mór în sloganul luptei pentru autonomia Ţinutului Secuiesc!”

Am citat textul românesc din decizia judecătorească şi insistăm asupra subiectului, deoarece pe baza acestor fraze Curtea de Apel a ajuns la concluzia că „deşi în discursul public, opozabil etnicilor români şi autorităţilor naţionale, prin cerinţa autonomiei Ţinutului Secuiesc s-ar urmări obţinerea unei autonomii administrative a regiunii în cadrul statului naţional unitar român, mesajul promovat în rândurile etnicilor maghiari, privitor la acelaşi subiect, este pe deplin sintetizat de discursul preşedintelui Consiliului Naţional al Secuilor.”

Decizia spune în continuare:

„Acelaşi mesaj iredentist este promovat în cadrul taberelor organizate sub egida Asociaţiei Tineretului Maghiar din Transilvania, prin vocea numitei Eva Maria Barki, persoană indezirabilă pe teritoriul României în perioada 1994-1998: a cere autonomia Ţinutului Secuiesc fără modificarea graniţelor înseamnă că maghiarii sunt de acord cu Tratatul de la Trianon.” Cu aceste concluzii decizia judecătorească asociază în mod convingător activitatea HVIM cu mişcarea care vizează autonomia Ţinutului Secuiesc.

József Sándor există oare cu adevărat?

După pronunţarea deciziei Curţii de Apel Bucureşti, cei doi inculpaţi, Beke István Attila şi Szőcs Zoltán au atacat această hotărâre cu recurs, la fel a procedat şi DIICOT. Procesul va continua la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Următoarea întrunire a curţii, din data de 8 decembrie, poate răspunde la o întrebare care preocupă opinia publică, indiferent de acest caz concret, şi anume importanţa depoziţiei unui martor protejat (colaborator cu identitate protejată).

Rechizitoriul susţine că presupusul complot a fost descoperit de unul dintre membrii HVIM, care a înregistrat discuţiile celor cinci persoane de la întâlnirea respectivă, după care a prezentat înregistrarea autorităţilor. În cursul procesului s-a formulat însă presupunerea că discuţia din 10 octombrie ar fi fost interceptată de SRI fără mandat judecătoresc, şi martorul protejat (colaboratorul cu identitatea protejată), identificat cu numele de cod József Sándor, ar fi de fapt un ofiţer al serviciilor secrete, care la dispoziţia superiorilor săi se pretinde membru HVIM, facilitând astfel folosirea înregistrării ilegale drept probă în proces. Hotărârea în primă instanţă subliniază că nu există dovezi concrete în acest sens, dar că nu există nici probe care să infirme această teorie.

În cadrul etapelor anterioare ale procesului, Beke şi-a exprimat opinia conform căreia martorul protejat ar fi Bandi Szabolcs, cerând Curţii de Apel clarificarea şi a acestui aspect.

Szőcs Levente

Traducere: Mihály Ilona

The post Curtea de Apel Bucureşti a desfiinţat acuzaţia de terorism la adresa inculpaţilor secui appeared first on Átlátszó Erdély.

Update: Szőcs Zoltán și Beke István, lideri ai grupării „Mișcarea de Tineret 64 de Comitate” (HVIM) din Transilvania, au fost condamnați de Curtea de Apel București la 10 luni și 8 zile, respectiv 11 luni și 6 zile închisoare cu executare, în dosarul în care sunt acuzați că intenționau să detoneze un dispozitiv exploziv improvizat la manifestările de 1 Decembrie 2015 de la Târgu Secuiesc – relatează Agerpres.

Cei doi au fost trimiși în judecată de DIICOT pentru instigare la infracțiunea de atentat contra unei colectivități, săvârșită în condițiile Legii nr.535/2004 — privind prevenirea și combaterea terorismului și instigare la infracțiunea de nerespectarea regimului materiilor explozive.

Instanța a schimbat încadrarea juridică din instigare la infracțiunea de atentat contra unei colectivități în tentativă la acțiuni împotriva ordinii constituționale, pentru care Szőcs Zoltán și Beke István au fost achitați de judecători.

De asemenea, magistrații au schimbat încadrarea juridică din nerespectarea regimului materiilor explozive în folosirea materialelor pirotehnice fără drept, pentru care Szőcs Zoltán a primit 10 luni și 8 zile închisoare, iar Beke István — 11 luni și 6 zile, ambele cu executare.

Instanța a constatat însă că pedepsele au fost deja executate de către cei doi, în perioada în care au stat în arest preventiv și arest la domiciliu.

Am avut ocazia să aruncăm o privire la dosarul penal al „teroriştilor secui”, dosar ce conţine mai multe contradicţii, ba chiar şi câteva surprize. La prima vedere cel mai evident aspect este că cele mai multe dovezi şi probe nu au nicio legătură concretă cu acuzaţia sau au doar conexiuni indirecte cu aceasta. Din păcate nu putem da publicităţii documentele din dosar, deoarece cu toate că preşedintele Curţii de Apel Bucureşti ne-a permis să facem copii după ele, instanța care judecă dosarul a cerut interzicerea acestei măsuri. Deci a fost o idee bună să copiem cu mâna lista dovezilor şi probelor:

• 6 CD-uri originale cu înregistrările video şi audio efectuate de SRI, respectiv procesul verbal al acestora

• 1 CD cu înregistrarea discuţiei din 10 octombrie 2015 în biroul din Târgu Secuiesc al firmei lui Beke István, pe care se bazează acuzaţia procuraturii

• 2 CD-uri cu înregistrări video şi material din mass-media despre „activitatea și jurământul” Mişcării Tinerilor din 64 de Comitate (HVIM)

• 4 CD-uri, plus DVD, plus hard disc cu depoziţia acuzaţilor, Beke István fiind audiat în 20 ianuarie 2016 şi 4 februarie 2016, Szőcs István fiind audiat în 17 februarie 2016

• 9 CD-uri cu depoziţii: Beke (1 decembrie 2015, 5 aprilie 2016), Szőcs (29 decembrie 2015, 7 aprilie 2016, 27 aprilie 2016), Makó Attila (16 decembrie 2015), Bandi Szabolcs (20 ianuarie 2016)

• 35 de CD-uri cu materialul înregistrat cu ocazia experimentelui judiciar din 19 februarie 2016, efectuat pe poligonul de încercare al armatei române

• 1 telefon Nokia, model 1028

• 1 telefon Nokia, model 500

• 2 cartele SIM Cosmote

• 2 broşuri intitulate Iránymutatás (Ghid), cu antet HVIM

• 1 steag HVIM

• 21 de abţibilduri de propagandă

• 23 de steaguri triunghiulare cu dungi arpadiene

• 1 temporizator cu 12 volţi

• 3 memory stickuri plus 4 hard discuri

• 1-1 telefon Acer, Motorola şi Samsung, cel de marca Acer cu cartelă

• 3 cartele SIM Orange, 1 cartelă SIM Cosmote, 2 cartele SIM Vodafone

• 2 cartele de memorie

• CD-uri diverse

Pe baza acestui material ar trebui să determine Curtea dacă cei doi lideri ai HVIM au vrut într-adevăr să pună la cale un atentat la Târgu Secuiesc, în data de 1 decembrie 2015. După cum se poate stabili şi la prima vedere, cea mai mare parte a materialului, cel puţin din punct de vedere cantitativ, provine din înregistrările făcute la experimentele judiciare efectuate la dispoziţia procuraturii, la poligonul armatei. Pe cele 35 de CD-uri, pe lângă rapoartele oficiale, se găsesc fotografii şi înregistrări video ale exploziilor experimentale.

Despre acest subiect am mai scris:

Instanţa ar vrea pedepse mai grave pentru liderii Mişcării Tinerilor din cele 64 de Comitate

Liderii radicalilor secui, denunţaţi de propriul coleg

Conform documentelor, în data de 19 februarie pe Poligonul de Experienţe al Armatei General de Divizie Ştefan Burileanu au fost simulate exploziile presupuse de anchetatori a fi fost plănuite de către cei doi acuzaţi. Concluzia experimentelor: atentatul pus la cale de conducătorii organizaţiei HVIM s-ar fi soldat cu pierderi de vieţi omeneşti.

În cursul experimentului geniştii armatei au folosit petardele găsite în locuinţa lui Beke István şi angajatului acestuia, Makó Attila, dar conform spuselor lui Beke István, au adăugat unele componente care ori n-au fost în posesia lui vreodată, ori le-a procurat în cu totul alte scopuri. În ciuda repetatelor percheziţii domiciliare în mai multe locaţii, nu s-a găsit de exemplu niciun fel de fitil la acuzaţi.

Versiunea maghiară a acestui articol

Átnyálaztuk Beke István és Szőcs Zoltán dossziéját

Pe deasupra, în experimentele judiciare au fost adăugate şi cuie în dispozitivul exploziv, deşi nimic nu vădeşte vreo intenţie a acuzaţilor în acest sens. O bombă cu cuie se confecţionează cu intenţia de a ucide, pe când acuzaţii insistă că s-ar fi vorbit doar despre intenţia de a-i speria pe participanții la parada de 1 Decembrie şi chiar şi aceste discuţii s-ar fi purtat în glumă.

Beke susţine că a folosit cuiele la o lucrare efectuată cu puţin timp înaintea arestării şi procuratura ar trebui să aibă cunoştinţă de acest aspect, deoarece în locaţia cu pricina există camere de supraveghere, iar DIICOT a ridicat înregistrările camerelor respective. Pe lângă toate acestea, procuratura vorbeşte despre „o ladă cu cuie”, în timp ce este vorba de o cutie de dimensiunea unui creion.

Cât de intens a fost urmărită organizaţia HVIM?

Martorii acuzării şi ai apărării deopotrivă au menţionat în repetate rânduri că oficialităţile române au monitorizat în mod regulat activitatea organizaţiei HVIM. Hodor István a declarat în interviul acordat în data de 7 decembrie publicaţiei Székely Hírmondó:

„… noi, cei din HVIM am fost mereu interceptaţi şi noi ştiam acest lucru. Deci, uneori am glumit purtând discuţii care să trezească atenţia oficialităţilor.”

În baza dosarului se poate presupune că prezumţia lui Hodor István şi a colegilor lui nu e departe de adevăr: SRI a monitorizat orice mişcare a organizaţiei HVIM. Această concluzie se poate trage şi din faptul că între 16 şi 23 noiembrie 2015 s-au făcut înregistrări a nu mai puțin de 15 discuţii purtate de Beke şi colegii lui. Însă în acel moment se pregătea deja arestarea liderilor mişcării, deşi în mod oficial, împotriva lor n-a fost pusă în mișcare urmărirea penală.

Se naşte însă întrebarea: dacă SRI a monitorizat toate acţiunile HVIM, cum să fi ratat tocmai întâlnirea din 10 octombrie unde, conform interpretării date de DIICOT, se plănuia cel mai amplu atentat terorist din ultimul sfert de secol?

Conform acuzării şi depoziţiilor martorilor acuzării, complotul a fost denunţat de un membru HVIM: el a înregistrat discuţiile de la întâlnirea celor cinci persoane, după care a predat înregistrarea autorităţilor. Acuzarea sugerează în mod clar că „trădătorul” este ori Bandi Szabolcs, ori Hodor István, deoarece doar ei doi n-au fost prezenți la ședința de judecată din 5 decembrie 2016, când a fost audiat martorul protejat, cu faţa acoperită şi cu vocea distorsionată. Mai devreme atât Hodor, cât şi Bandi au fost audiați, cel din urmă ca martor al acuzării.

Nu este exclus ca martorul protejat să fie un ofiţer SRI, care joacă un rol pe care şi l-a asumat la dispoziţia superiorilor săi. De ce ar fi nevoie de o manevră atât de complicată? Explicaţia nu este foarte greu de găsit, deoarece din dosar reiese clar că pe de o parte înregistrarea discuţiei din 10 octombrie a ajuns la procuratură de la SRI, pe de altă parte nu a existat nicio autorizaţie judecătorească de a înregistra această convorbire. Dacă înregistrarea s-a făcut totuși de către SRI, aceasta nu poate fi folosită ca probă într-un proces penal. În schimb, dacă înregistrarea este făcută de un participant la o discuţie, se aplică alte reglementări. Articolul 139 alineatul 3 din Codul Penal spune că „înregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părţi sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii”.

Au fost interceptaţi şi jurnalişti

Interviul amintit mai sus, dat de Hodor István, a dispărut între timp de pe pagina web a publicaţiei Székely Hírmondó, dar se poate găsi în continuare în arhivele de pe internet, dar și în dosarul Beke-Szőcs, atât în versiunea originală, cât şi în traducere. Procuratura nu a aşteptat de altfel publicarea interviului, a vrut să cunoască şi materialul brut, de aceea au interceptat şi discuţiile purtate de jurnalişti cu membrii familiilor celor acuzaţi şi cu martori, respectiv discuţiile jurnaliştilor.

Se spune Bakk-Dávid, se scrie Baskeadi

Printre documentele dosarului se află traducerea unei discuţii purtate de Hodor István cu o anumită „Baskeadi Timea”. Pe baza numărului de telefon am identificat-o cu uşurinţă pe Bakk-Dávid Tímea, care în ziua cu pricina, în 14 decembrie 2015 i-a luat un interviu lui Hodor pentru portalul Transindex.

Se naşte întrebarea: cât de corectă şi demnă de încredere poate fi munca unui traducător, dacă în loc de „Bakk-Dávid” înțelege și scrie „Baskeadi”. Acest amănunt este esenţial, deoarece, aşa cum am menţionat şi într-un articol anterior, există suspiciunea rezonabilă că traducerea înregistrării din dosar nu corespunde cu exactitate discuţiei purtate în acea dată de rău augur din octombrie 2015.

Pe deasupra, traducătorul procuraturii, Radu Cătălina nu s-a bazat pe transcrierea în limba maghiară a discuţiei, ci a ascultat înregistrarea şi aşa şi-a realizat traducerea înaintată apoi procuraturii. Apărarea ar fi vrut să ştie câte inadvertenţe de tip „Baskeadi” se mai ascund în materialul de investigaţie, bazat în mare parte pe traduceri, dar judecătorul nu a permis audierea traducătorului Radu Cătălina.

Cine scrie rechizitoriul?

Pe lângă procesul verbal de sesizare a procuraturii, datat 23 octombrie 2015, SRI a atașat și-un material amplu despre HVIM, cu titlul de „Documentar”, pe care procurorii l-au transpus aproape cuvânt cu cuvânt în rechizitoriu.

SRI menţionează de altfel 10-20 de petarde – rechizitoriul vorbeşte despre sute –, iar în legătură cu Beke István afirmă că acesta „şi-a asumat” confecţionarea dispozitivului exploziv, pe când în rechizitoriu se spune că Szőcs István, în calitate de preşedinte HVIM, „i-a trasat această sarcină”.

Conform dosarului penal, HVIM a fost interceptat de patru ori, pe baza legii privind securitatea naţională a României, Legea nr. 51 din 1991. (Mai exact: din documente reiese că SRI a informat procuratura despre patru interceptări.) Datele:

• 2 februarie 2014

• 9 martie 2015

• 22 octombrie 2015

• 1 decembrie 2015

Oarecum paralel cu aceste interceptări, s-au desfăşurat interceptările inițiate de procuratură. Între 16 şi 23 noiembrie 2015 s-au făcut 15 procese verbale referitoare la acestea.

Printre nenumăratele fotografii din dosar am găsit una de pe un ecran cu o scrisoare de-a lui Beke István, în care se adresează magazinului web „telefon-rezistent.ro” să-i înlocuiască telefonul comandat în prealabil, deoarece difuzorul distorsionează vocile. Acest lucru dezminte afirmaţia cum că ar fi vrut să folosească telefonul ca dispozitiv de telecomandă pentru explozie, cum susţine procuratura. În legătură cu această scrisoare rechizitoriul spune doar că Beke a solicitat site-ului „rezistent telefon.ro” (sic!) să-i înlocuiască aparatul, deoarece acesta „nu corespundea parametrilor”.

Cronologia evenimentelor

Cronologia celor întâmplate, aşa cum s-a conturat în dosar, n-a cauzat nicio surpriză de proporţii, dar dă naştere unor întrebări, cum ar fi:

• În data de 23 octombrie 2015 SRI semnalează într-o adresă trimisă la DIICOT că a aflat de unele acţiuni care pot periclita securitatea naţională a României.

• În data de 30 octombrie, adică o săptămână mai târziu, DIICOT dispune demararea urmăririi penale „in rem”, adică împotriva unor autori necunoscuți.

• În 12 noiembrie procuratura dispune folosirea unui martor cu identitate protejată, József Sándor, până în 10 ianuarie 2016. Se întocmeşte procesul verbal despre mărturia acestei persoane, cu fragmente ulterior preluate de procuratură şi evidenţiate în comunicate de presă.

• În 14 noiembrie József Sándor semnalează o întâlnire, programată să aibă loc a doua zi la Estelnic şi care poate fi de interes şi din punctul de vedere al cazului. DIICOT îl însărcinează să înregistreze discuţiile care „privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-ar purta cu terţi.” Se presupune că această întâlnire s-a contramandat.

• În 26 noiembrie conducătorul DIICOT, Daniel Horodniceanu trimite o adresă la U.M. 0127 din SRI (unitate condusă de Dumitru Dumbravă, şeful de departament juridic de la SRI), pentru a solicita înfiinţarea unei echipe comune de lucru, care să ofere sprijin de specialitate pe parcursul urmăririi penale.

• Tot în 26 noiembrie DIICOT îi cere tribunalului autorizarea percheziţiilor locuinţelor lui Beke şi Szőcs.

• Interlocutorii discuţiilor sunt identificaţi de Bandi Szabolcs în cursul audierii din 20 ianuarie 2016. (După cum a confirmat acest lucru şi la întrebarea mea.)

Mai multe întrebări, decât certitudini

După răsfoirea materialului din dosar, rămânem cu mai multe întrebări, decât certitudini.

De ce a fost demarată procedura penală doar în data de 30 octombrie, şi chiar şi atunci împotriva unui autor necunoscut? Cum se poate că împotriva lui Szőcs Zoltán a fost declanșată urmărirea penală în decembrie, deşi participanţii la discuţie au fost identificaţi abia peste o lună după aceea? Cât de realistică e ideea că cineva participă la o discuţie spontană ca între prieteni, înregistrează întreaga discuţie şi merge apoi cu înregistrarea la SRI?

Nu e foarte clar ce caută SRI în întreaga poveste după ce urmărirea penală a fost începută. De ce s-au făcut interceptări în paralel, pe baza Codului de Procedură Penală şi a Legii privind securitate naţională? Există vreo legătură între aceste proceduri şi afirmaţia generalului Dumitru Dumbravă, conform căreia justiţia reprezintă pentru SRI un „câmp tactic”, însemnând că SRI urmărește procesele până nu se pronunţă sentinţa definitivă? Dacă da, cât de legal este să procedeze aşa?

Szőcs Levente

Traducere: Mihály Ilona

The post Am răsfoit cu luare-aminte dosarul penal al lui Beke István şi Szőcs Zoltán appeared first on Átlátszó Erdély.

Procesul Beke-Szőcs a continuat în data de 23 februarie cu audierea martorilor. La propunerea apărării a fost audiat un cuplu din Tuşnad, care a susţinut că înregistrarea pe baza căreia s-a formulat acuzaţia, nu a putut fi făcută în data de 10 octombrie 2015, deoarece în acea după amiază Szőcs Zoltán a vândut varză în curtea lor.

Cuplul Datki joacă rolul de intermediar de mai mulţi ani între familia Szőcs şi clienţii lor din Tuşnad. Doamna Datki îşi notează numele celor interesaţi de varză pentru murat şi îi anunţă atunci când marfa soseşte. Familia Datki susţine că în ziua respectivă Szőcs Zoltán a ajuns împreună cu tatăl lui pe la ora 14:00 la Tuşnad şi a plecat spre seară.

Versiunea maghiară a acestui articol

A bíróság súlyosbítaná a HVIM-vezetők elleni vádakat

Procuratura şi judecătorul şi-au exprimat îndoiala legată de amintirile foarte exacte ale martorilor, referitor la o întâmplare care a avut loc cu un an şi jumătate în urmă, dar ei au argumentat detaliile precise ale mărturiei prin faptul că este vorba de un eveniment care se repetă în fiecare an. De 5-6 ani Szőcs Zoltán aduce varză pentru murat în cea de-a doua sâmbătă din octombrie, deoarece în cea de-a treia sâmbătă a lunii pleacă împreună cu fratele său în Franţa (la lucru). Un alt martor a declarat că este clientul fidel al familiei Szőcs de vreo 4 ani, şi că în data respectivă, a doua sâmbătă din octombrie 2015 a cumpărat varză de la ei, la fel ca în anii precedenţi.

Despre acest subiect am mai scris:

Liderii radicalilor secui, denunțați de către propriul coleg

Er-de-li nem Ro-ma-ni-a

Un al patrulea martor, Soós László a fost chemat să depună mărturie, de către avocatul lui Szőcs Zoltán, ca să sublinieze şi el: în Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate există ierarhie bunăoară, dar membrii nu primesc şi nu execută ordine. Deci acuzaţia conform căreia Szőcs Zoltán ar fi instigatorul lui Beke István, este nefondată şi fără sens.

Judecătorul şi procurorul l-au interogat temeinic pe Soós în legătură cu activitatea şi obiectivele mişcării. S-au interesat mai ales dacă Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate (HVIM) şi-a propus sau nu reinstaurarea Ungariei Mari şi dacă s-au întreprins paşi de vreun fel în această privinţă. În momentul în care Soós afirmă că mişcarea nu intenţionează să rupă Transilvania de România, judecătorul îl informează pe procuror că el îi adresase această întrebare încă la începutul audierii, dar acceptă totuși întrebarea – spre deosebire de atitudinea manifestată faţă de apărare.

Momentele absurde nu s-au lăsat aşteptate nici acum. La un moment dat procurorul l-a întrebat pe Soós dacă are cunoştinţă de sloganele „Erdély nem Románia” şi „Vesszen Trianon!” şi dacă ştie ce reprezintă acestea. Martorul a răspuns că „Erdély nem Románia” nu face parte din sloganele HVIM.

La întrebarea referitoare la celălalt slogan nu mai trebuie să răspundă, deoarece procurorul ar trebui să dicteze întrebarea grefierului, şi renunţă la ea din cauza greutăţii întâmpinate în acest proces. Iar când trebuie să repete pentru a treia oară „Er-de-li nem Ro-ma-ni-a”, mai în glumă, mai în serios exclamă: „Nu mă faceţi s-o spun din nou!”

Nu mai e niciun martor…

Apărarea a propus audierea medicului veterinar Németh Lóránt Csaba, care îi cunoaşte pe cei doi acuzaţi, nu este membru al HVIM, dar îi cunoaşte activitatea, şi a participat la manifestările de simpatie de la sfârşitul anului 2015, începutul anului 2016. Un al cincilea martor nu s-a putut înfăţişa în faţa instanței din motive de sănătate. Avocatul lui Szőcs a cerut audierea lui la un nou termen, dar instanţa l-a refuzat. Judecătorul consideră că audierea „nu este utilă” pentru aflarea adevărului.

Apărarea ar dori să-l readucă în rândul martorilor pe Bandi Szabolcs, care a depus mărturie împotriva acuzaţilor în faţa procuratorii şi a instanței. Motivul reaudierii ar fi faptul că mai mulţi martori i-au contrazis depoziţia. De exemplu, Soós László a declarat hotărât în cursul audierii de vineri (contrazicându-l pe Bandi) că se cunosc, ba chiar s-au şi întâlnit în acea zi fatidică din octombrie 2015. Soós susţine, la fel ca toţi ceilalţi martori – mai puţin Bandi – că în cursul discuţiei din biroul lui Beke István („complot”, conform acuzării) cei prezenţi aveau telefoanele mobile la ei.

… şi nu mai e nicio probă

Judecătorul respinge cererile apărării, împreună cu alte două, formulate încă din toamna trecută, la începutul procesului. Apărarea ceruse implicarea unui specialist care să analizeze înregistrarea pe baza căreia s-au formulat acuzaţiile, respectiv să se facă o nouă expertiză cu privire la materialele folosite pentru confecţionarea aşa-zisei bombe artizanale. Judecătorul respinge, de asemenea, cererea care ar viza audierea traducătorului procuraturii, Radu Cătălina, de la care s-ar putea afla cum a reuşit să traducă înregistrarea din care translatorul instanţei abia dacă a înţeles 5% în cursul şedinţei din 27 ianuarie.

La finalul ședințeri judecătorul a propus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de către acuzaţi. În loc de tentativă la atentat împotriva unei comunităţi, respectiv instigarea la acest act, noua acuzație vizează acțiuni împotriva ordinii constituţionale. În primul caz maximul pedepsei ar fi fost închisoare pe viaţă, totuşi, modificarea poate fi privită ca o agravare. Conform articolului 33 din Codul Penal: tentativa se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate. Când pentru infracţiunea consumată legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, iar instanţa s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 10 ani la 20 de ani. În schimb, acțiunile împotriva ordinii constituţionale se pedepsesc cu închisoare de la 15 ani la 25 de ani. Mai mult, judecătorul consideră că există concurs de infracțiuni în acest caz – lezând reglementările în vigoare în ce priveşte materialele explozive şi legea antiterorismului –, deci pedepsei mai grele i se mai adaugă un spor de o treime din pedeapsa mai mică.

Următorul termen va avea loc în data de 24 martie. Acuzaţii îşi vor prezenta apărările față de propunerea cu privire la schimbarea încadrării juridice și, probabil tot atunci, se vor pune concluziile finale, înaintea pronunţării sentinţei.

Szőcs Levente

Traducere: Mihály Ilona

The post Instanța ar vrea pedepse mai grave pentru liderii Mişcării Tinerilor din cele 64 de Comitate appeared first on Átlátszó Erdély.

Orice ar fi plănuit inculpații, Beke nu a spus „facem”, cum apare în traducere și în rechizitoriu, ci a spus „mai vedem”.

Este una dintre acele porțiuni din înregistrare care se aude destul de clar, în rest nu se destinge mai nimic. Nu ştim cum o fi întreaga înregistrare care durează vreo trei ore. Judecătorul permite audierea unui fragment de circa 25 de minute care conține, potrivit acuzării, dovezi irefutabile. Nu ne dăm seama dacă este așa sau nu, înregistrarea este extrem de zgomotoasă, vocea participanților la discuție este ba prea slabă, ba prea tare și în consecință distorsionată, mai tot timpul vorbesc în paralel câte două-trei persoane. Se disting literalmente doar cuvinte, iar pasajele inteligibile apar destul de rar. Pe baza acestei audieri e greu să te pronunți.
Camaradul de odinioară spune tot
Bandi Szabolcs, fost membru al Mişcării Tinerilor din cele 64 de Comitate, a fost audiat primul ca martor, în data 7 octombrie 2016. A declarat că era prieten cu Beke şi Szőcs până la finele lui 2015. Anterior fusese membru al organizaţiei timp de 7 ani, iar 4 ani făcuse parte „dintr-un cerc mai restrâns”. A fost unul dintre cei cinci oameni aflaţi în biroul firmei deținute de Beke, deci a participat la „întâlnirea conspirativă” din 10 octombrie 2015 (cel puțin potrivit rechizitoriului), la care au stabilit detaliile „atentatului” din 1 decembrie (tot după rechizitoriu).
Pe alocuri cuvintele lui Bandi par a fi împrumutate din rechizitoriu, oricum nu vorbeşte ca un secui crescut într-un mediu de limbă maghiară. De câteva ori oferă detalii fără să fie întrebat şi-i înfundă serios pe foştii săi camarazi. Conform depoziţiei sale, ideea „surprizei” de la 1 decembrie a fost a lui Szőcs Zoltán.

Judecător: Şi în ce ar fi constat această supriză?
Bandi: Să detonăm.
Judecător: Unde să detonaţi?
Bandi: În centru, unde avea să aibă loc parada militară.
Judecător: La parada organizată cu ocazia sărbătorii naţionale a României?
Bandi: Da.

În depoziţia sa, Bandi îi ajută pe procurori, şi nu-i ajută deloc pe inculpaţi. La un moment dat menţionează că în traducere nu apare faptul că participanţii mai tot timpul râdeau, dar când judecătorul îl întreabă de importanţa acestui amănunt, dă înapoi.

Judecător: Discuţia a fost una serioasă sau nu?
Bandi: Nu pot să răspund nici că a fost, nici că n-a fost, deoarece după aceea nu ne-am mai întâlnit, nu am mai vorbit cu ceilalți.

(Bandi însuşi declară că s-ar fi întâlnit ulterior cu cel puţin unul dintre participanții la aceea discuție, cu Szőcs Csongor, fratele inculpatului.)
Mai târziu avocatul lui Szőcs Zoltán îl întreabă: s-a întâmplat vreodată să glumească în stil similar, tocmai pentru că erau conştienţi că şedinţele lor sunt urmărite de autorități? Răspunsul hotărât al lui Bandi Szabolcs este: nu.
Bandi confirmă încă o aserțiune crucială din rechizitoriu, menită să sublinieze seriozitatea întâlnirii şi a discuţiilor. Susţine că cei prezenţi nu aveau telefoanele mobile asupra lor, aparatele fiind lăsate înainte de şedinţă, fie în mașină, fie erau adunate şi depozitate într-o altă încăpere.

Versiunea maghiară a acestui articol

Saját társuk nyomta fel a 64 vármegyéseket

Martorul protejat declară şi el acest lucru
În afară de Bandi doar martorul protejat susține că la întâlnirile HVIM cei prezenţi nu puteau să-şi țină telefoanele la ei, nici măcar dacă le închideau.

Judecător: Aceste discuţii au avut un caracter serios?
Martorul protejat: Păreau serioase, din moment ce se ţineau într-un cerc restrâns și n-aveam telefoanele la noi.

Audierile din 5 decembrie 2016 se desfăşoară printr-o conferinţă video. Martorul protejat se află într-o altă încăpere, conectată la sala de judecată printr-un sistem de videoconferință cu circuit închis. Pe monitor, faţa martorului este acoperită de un strat de pixeli, vocea-i este distorsionată. Puteim intui doar că avem de-a face cu un bărbat.
Martorul nu-și mai amintește numele tuturor participanţilor la întâlnirea din 10 octombrie, dar susține că el a înregistrat discuțiile. Procurorul îl întreabă care a fost obiectivul confecţionării „dispozitivului de petarde”. Trebuia să fie pus în funcțiune la Târgu Secuiesc, de sărbătoarea naţională a românilor, vine răspunsul. Traducătoarea se încurcă și vrea o precizare: „Trebuia să explodeze?” Martorul repetă: „Trebuia să fie pus în funcțiune.” Procurorul continuă cu întrebarea despre scopul „detonării”. Apărarea nu intervine, deși procurorul sugerează răspunsul:

Procuror: Scopul era să se creeze panică?
Martor: Da.

Judecătorul respinge o serie de întrebări venite din partea avocatului lui Szőcs Zoltán, deoarece le consideră irelevante sau crede că ar contribui la dezvăluirea identităţii martorului protejat. Judecătorul întreaba dacă Szőcs Zoltán şi Beke István au participat la întâlnire. Răspunsul este da, dar martorul nu ştie cine altcineva mai era acolo şi despre ce altceva s-a mai discutat.
Avocatul ar vrea să ştie cum a ajuns martorul la concluzia că discuţia era serioasă, dar judecătorul nu admite nici această întrebare și răspunde în locul martorului că „aşa crede şi gata”. La fel se procedează şi în cazul întrebărilor, relevante de altfel, referitoare la înregistrarea discuției, respectiv dacă a fost înregistrată întreaga discuţie sau dacă înregistrarea a suferit vreun montaj, înainte de a fi predată autorităților. Judecătorul admite întrebarea dacă martorul a ascultat înregistrarea înainte s-o predea, dar martorul protejat nu doreşte să răspundă. Avocatul insistă, dar judecătorul intervine: „Asta e!” Martorul refuză să mai răspundă la orice altă întrebare.
Bandi şi-a schimbat depoziţia
Spre deosebire de martorul protejat, Bandi Szabolcs susţine că nu Beke István, ci Szőcs Zoltán a sugerat să se vorbească codificat și să folosească temenul de „pizza” cu referire la petardele conectate într-un dispozitiv. Afirmă că în cursul lunii decembrie, după arestarea preventivă a lui Beke István, a fost contactat de Szőcs Csongor.

„Ne-am înţeles la propunerea lui ca în cazul în care voi fi audiat să susţin că am glumit la ultima şedinţă”,

explică Bandi, spunând că în ianuarie 2016 a acţionat în consecinţă, modificându-şi depoziţia mai târziu, după audierea înregistrării ședinței din octombrie. Ulterior le-a reproşat fraţilor Szőcs că, deşi aceştia îi promiseseră un avocat, nu şi-au respectat cuvântul, iar el a trebuit să se înfăţişeze singur în faţa procurilor.

Nu Sebestyén-Teleki este mentorul
Bandi vorbeşte cu lux de amănunte şi despre întâlnirea organizată la propunerea lui Sebestyén-Teleki István în august 2015, în biroul primarului (!) din comuna Mădăraş. Discuţia a avut loc la iniţiativa inginerului originar din România, dar stabilit la Zürich, descris în rechizitoriu drept mentor al conducătorilor HVIM Transilvania şi autorul Manualului luptătorului maghiar pentru libertate. La această întâlnire s-ar fi vorbit despre detonarea conductelor de gaz care transportă gaz din Transilvania spre Moldova şi Bucureşti, respectiv despre posibilitatea ca HVIM să obţină sprijin material de la ruşi. Sebestyén-Teleki ar fi încercat să-i convingă pe tineri că ruşii le-ar da bani, dacă HVIM ar putea să-şi dovedească puterea, faptul că e o mişcare în stare „să demonstreze ceva”.
La audierea din 27 ianuarie Szőcs Csongor a declarat în acest context că cartea fusese redactată „din scrierile publicistice şi gândurile proprii” ale lui Eduardo Rózsa Flores, împuşcat mortal în Bolivia, de către o brigadă antiteroristă în data de 16 aprilie 2009, în condiţii rămase neelucidate până azi. Cartea circulă pe internet încă din anul 2001, având același conţinut.
Toți martorii susțin că întâlnirea fusese iniţiată de Sebestyén-Teleki, care a stabilit şi ordinea de zi, dar că acesta a fost considerat „sărit de pe fix”, de aceea cei de la HVIM n-au mai vrut să se întâlnească cu el. Szőcs Zoltán l-ar fi descris pe Sebestyén-Teleki chiar cu aceste cuvinte, ceea ce l-a determinat pe cel din urmă să facă „dezvăluiri” pentru Maszol.ro și, anterior, pentru blogul lui Csibi Barna, stabilit în Ucraina.
Tot Bandi Szabolcs confirmă ipoteza procuraturii cu privire la principalul obiectiv al organizaţiei HVIM: reinstaurarea Ungariei Mari. Este un element deosebit de important din punctul de vedere al procuraturii, deoarece conform Legii nr. 535/2004, o acțiune se consideră a fi act terorist, dacă are o motivaţie politică. Simpla detonare a unor petarde ar putea fi considerată contravenţie, eventual o infracţiune minoră dacă vorbim de distrugere de bunuri, nicidecum un atentat împotriva unei comunităţi.
Judecătorul dictează

„A fost vreodată vorba în organizaţie de soluţionarea prin forţă sau prin violenţă a problemelor Ţinutului Secuiesc? – îl întreabă avocatul lui Szőcs Zoltán pe martorul Bandi Szabolcs. În procesul verbal al ședinței urmează a fi notată întrebarea: „Aţi vorbit vreodată despre reinstaurarea prin forţă a Ţinutului Secuiesc?”

De altfel, procedura arată cam aşa: grefierul notează cele spuse în sală după cum dictează judecătorul, tastând la calculator cu două degete. Din acest motiv procesul este foarte lent, nemaivorbind de faptul că nu se notează cu exactitate ce spun martorii, inculpaţii sau reprezentanţii lor legali. Avocaţii ar putea să obiecteze de nenumărate ori, dar n-o fac. (La audierea lui Bandi şi a martorului protejat, de altfel, apărarea lui Szőcs Zoltán i-a revenit unei tinere nervoase, avocatul său fiind „prins” la o altă ședință de judecată, pesemne mai importantă.)
În cursul audierilor din data de 27 ianuarie apărarea încearcă să dovedească că întâlnirea din 10 octombrie, potrivit rechizitoriului, în realitate a avut loc într-o altă dată. Trei martori susţin la unison – Szőcs Csongor, Mihály Márta şi Tóth Hanna, adică fratele şi mătuşa lui Szőcs Zoltán, respectiv un prieten de familie – că în ziua cu pricina l-au văzut pe inculpat încărcând o dubă cu varză, înainte de a pleca împreună cu tatăl său la târgul din Tuşnad.
Audierea lui Tóth Hanna se încheie cu o scenă tragicomică. Procurorul încearcă să deruteze martorul cu „întrebări-capcană”: ce culoare avea duba şi cu ce a fost încărcată? Mai exact „ce marfă era?” Traducătoarea înţelege greşit, astfel martora răspunde la o altă întrebare, declarând că nu-şi mai aduce aminte „ce marcă era”. Pe un ton grav, judecătorul intervine și o chestionează pe martoră cum este posibil că
îşi aduce aminte de tot felul de detalii și a uitat tocmai ce marfă a fost încărcată în dubă. Într-un final se clarifică că nu era vorba de „marcă” şi că martora îşi aduce aminte cu precizie de „marfă” care era varză. Din sală se aud chicoteli, inclusiv judecătorul se stăpânește cu greu, după care dictează grefierului cu vocea puțin ridicată:

– Întrebare: Ce marfă încărca Szőcs Zoltán în dubă?
– Răspuns: Varză.

Urma adevărata „varză”, adică audierea înregistrării discuţiilor din 10 octombrie 2015 (potrivit rechizitoriului). Abia dacă se disting câteva vorbe. Cert este doar că pe baza celor auzite în sala de judecată nu se poate stabili nici ce, nici când şi nici cum plănuiau respectivii să facă. Într-un anumit moment înregistrarea se blochează. Tehnicianul încearcă un alt player, dar nu merge nici cu VLC, nici cu Media Player Classic. Cere și primește aprobarea judecătorului să restarteze laptopul, fără rezultat. În cele din urmă se aude înregistrarea din nou, dar nu se ştie unde am rămas sau dacă nu am sărit cumva peste un fragment, dar nici nu are importanță pentru că oricum nu se înțelege nimic. Cireașa de pe tort este playerul folosit de această dată, Media Player Classic, cu un cronometru minuscul, așa încât nu se vede pe proiector. Astfel, dacă, să zicem, avocaţii şi-ar da seama, cumva, că înregistrarea nu corespunde traducerii din dosar, fără cronometraj exact n-ar avea cum să semnaleze greșeala. Deci tot circul ăsta n-are niciun rost. Rămânem cu o singură conluzie după această experiență. Că justiţia de la noi este incapabilă să se descurce cu tehnica modernă și cu limba maghiară, în general cu traducerile. Deși, din această cauză este aproape imposibilă desfășurarea unui proces echitabil.
Cine ce a spus?
Instanța a rămas în pronunțare cu privire la expertizarea înregistrării și a materialelor explozive, cerută de avocați. Sunt multe întrebări care trebuie clarificate. De exemplu, chiar a existat o bombă artizanală, respectiv cine și, mai important, ce a spus la acea întâlnire. Se pare că interlocutorii nu au fost identificaţi de un specialist, ci de către traducătorul procuraturii.
Szőcs Levente
Traducere: Mihály Ilona

The post Liderii radicalilor secui, denunțați de către propriul coleg appeared first on Átlátszó Erdély.