În timp ce toată lumea tânjește după fonduri europene, pentru că, deși UE înseamnă reguli stricte dar, în schimb, și bani ușor de obținut, Odorheiu Secuiesc este orașul în care pare să fie din ce în ce mai indicat să ai suspiciuni când vine vestea despre noi fonduri câștigate. Pentru că Odorheiu Secuiesc a învățat în ultimii ani că dacă câștigi un grant nu înseamnă neapărat că investiția se va realiza.

Între 2016 și 2019, orașul a câștigat unsprezece proiecte UE, dar implementarea lor este foarte lentă. Una dintre cele mai importante este restaurarea cetății Székelytámadt, care ar trebui să fie finalizată până la sfârșitul anului 2023, dar în toamna anului 2022 orașul încă este în căutarea unui antreprenor.

Cetatea din secolele XV-XVII, în locul căreia ar fi existat o fortăreață încă din perioada romană și care a fost reconstruit de-a lungul secolelor pentru a răspunde nevoilor schimbătoare ale vremii, ar putea fi cel mai interesant și valoros monument din Ținutul Secuiesc, potrivit arheologului Dr. András Sófalvi. Arheologii lucrează la viteză maximă de când municipalitatea a lansat și a aprobat achiziția publică pentru lucrări.

Avem la dispoziție puțin peste un an ca

• arheologii să cerceteze cel mai vechi monument al orașului,
• să conserve în mod profesionist zidurile medievale și premoderne,
• să construiască o platformă în aer liber în șanțul cetății,
• să restaureze și reconstruiască parțial unul dintre bastioane, care va găzdui o sală de conferințe, un punct de belvedere, precum și o expoziție despre istoria cetății.

În același interval de timp, vor trebui să amenajeze incinta castelului și să renoveze strada adiacentă, de la conductele de utilități până la pavaj.

Știți bancul acela în care două monumente se întâlnesc?

Deci asta e bancul la care nici cei din Odorhei nu pot râde. În zona interioară a castelului se află acum o clădire școlară impunătoare, ea însăși un monument, care, potrivit arhitectului șef Szabolcs Guttmann, „domină” spațiul.

Deoarece școala construită în 1890 și cetatea medievală sunt înscrise în cărți funciare diferite, școala nu poate beneficia de fondurile câștigate pentru renovarea cetății, deși clădirea ar merita și ea o renovare completă. Acesta este și un motiv de conflicte între locuitorii orașului: unii cred că cetatea este de fapt doar un gard în jurul școlii, iar alții că școala este un parazit al cetății.

Potrivit arheologului András Sófalvi, problema mai mare este că prin săparea zidurilor și coborârea nivelului de mers, utilitățile școlii vor ieși parțial deasupra nivelului de mers. Turiștii nu sunt încântați de țevile portocalii de plastic, iar apa îngheață în ele la suprafață, așa că fie nu se sapă sub ele, fie sunt mutate și mai jos. În cazul în care acestea sunt îngropate mai adânc, vor fi necesare cercetări arheologice suplimentare, ceea ce va întârzia partea din proiect care vizează creșterea standardelor de viață.

Problema mai mare care provoacă pagube fatale este că țevile de canalizare ale școlii au scurgeri, iar acesta nu este un fenomen unic în oraș. Se deteriorează din cauza lor ruine subterane care abia au fost descoperite de arheologi, părți ale porții originale a cetății.

Cercetările din această vară au arătat că poarta originală a cetății nu se afla acolo unde se credea inițial. Mai mult, această poartă a rămas intactă, mai intactă decât porțile exterioare și interioare care au fost folosite mai târziu, din care arheologii au descoperit, de asemenea, urme mult mai fragmentare.

Doar că această poartă veche este acum inundată de ape uzate. Primăria a votat și a cheltuit 100.000 de lei pentru a-l repara, dar situația nu s-a îmbunătățit.

Pierderi mari, bătălii mici

Implementarea proiectelor europene a fost blocată ani de zile de faptul că directorii de investiții s-au tot schimbat, erau perioade în care această funcție nici nu era ocupată. Pentru o vreme, managerul orașului a încercat să îndeplinească acest rol, dar în paralel cu atribuțiile sale, el a trebuit să lucreze și în locul directorului economic, care a demisionat și el.

Apoi pentru o vreme aproape că erau doi directori în același timp, iar acum iarăși nu e niciunul. Conducerea orașului recunoaște că certurile politice interne și personale au împiedicat implementarea proiectelor, printre care și poate celui mai important, renovarea castelului Székelytámadt, în valoare de 5 milioane de euro.

Istorie falsă vs. experiență pentru turiști

A treia problemă este că există dezacorduri între profesioniști cu privire la restaurarea castelului. Potrivit lui Ildikó Márton, fostul arhitect șef al orașului, fost angajat al Oficiului județean pentru protecția monumentelor istorice, și sculptorului Imre Berze, în Ținutul Secuiesc nu au existat bastioane și cetăți ca cei din proiectul lui Szabolcs Guttmann și colegii săi. Această formă nu este tipică pentru regiunea secuiască ci pentru zonele săsești.

Planul este însă de a reconstrui unul dintre bastioane, cel care se află în starea cea mai bună și a fost excavat arheologic. Acest lucru este necesar deoarece un proiect care vizează îmbunătățirea calității vieții locuitorilor nu se poate opri doar la niște lucrări de consolidare a zidurilor.

Aceste planuri au stârnit furia intelectualilor locali, care consideră clădirea prea modernă și nepotrivită, străină de Odorheiu Secuiesc. Potrivit lui Ildikó Márton, planul este inacceptabil și din punct de vedere arhitectural. Din cauza inexistenței unor pereți despărțitori o eventuală conferință s-ar desfășura în același spațiu cu conversația turiștilor care vizitează incinta.

Pe de altă parte, castelul nu a arătat deloc așa și, construindu-l astfel, nu numai că mințim cu privire la aspectul original, dar putem inspira și generațiile viitoare să reconstruiască și celelalte bastioane în același mod.

A construi sau a conserva?

Potrivit fostului director de investiții Sámuel Szabó, ambele sunt viziuni valabile. Problema este că acest plan nu poate fi modificat substanțial, pentru că în acest caz proiectul cu finanțare UE nu va fi finalizat la timp. Iar cetatea cu siguranță nu va putea fi renovată fără bani UE, deși orașul așteaptă de zeci de ani.

Din câte cunoaștem, avizul de protecție a monumentului istoric a întârziat mult, ceea ce a împiedicat lansarea procedurii de achiziție publică. Însă Ildikó Márton, care, potrivit lui Szabolcs Guttman, nu a trimis autorizația la București pentru aprobare, nu mai lucrează la biroul județean de protecție a patrimoniului, și între timp s-a obținut și autorizația. Astfel, firma Transarcheo din Cluj a început lucrările cu o întârziere de trei-șase luni.

Pentru a corecta marile greșeli ‒ intenționate sau accidentale, datorate lipsei de timp și de resurse umane ‒ proiectanții și primăria ne asigură că totul va fi demontabil, reversibil, schimbabil în timp. Odată ce vor exista bani pentru toalete și pentru renovarea școlii, toaleta poate fi scoasă din cazemate.

Opozanții spun că nu are sens să cheltuim o mulțime de bani pentru ceva ce știm deja că trebuie demolat. Intelectualii locali, de exemplu, au sugerat o soluție în care arheologii să cerceteze castelul, orașul să renunțe la partea de îmbunătățire a nivelului de trai din proiect, să exproprieze terenuri de lângă castel și să amplaseze acolo expoziția și alte activități culturale și toaletele.

Deocamdată primăria nu este interesat de această idee. Reasfaltarea și introducerea utilităților publice pe o stradă din dreptul terenurilor din fața cetății este un alt proiect secundar al grantului, dar nici acesta nu avansează.

Al patrulea motiv este întâlnirea dintre birocrație, Uniunea Europeană și administrația românească

Nici birocrația statului român și a Uniunii Europene UE nu ușurează situația câștigătorilor de licitație: ei trebuie să respecte reguli și legi contradictorii. De exemplu, lucrările arheologice din cadrul proiectului trebuie să fie scoase la licitație publică, ceea ce prezintă o problemă, deoarece este imposibil de știut dinainte cât de mult va fi de lucru.

În principiu, în România lucrările arheologice nu pot fi efectuate de firme, dar acest proiect a fost forțat să facă acest lucru. În plus, compania care efectuează lucrările trebuie să aibă o cifră de afaceri totală în domeniul arheologic de peste 500.000 de lei în ultimii 3 ani. Muzeul local care a efectuat lucrările până acum nu are o astfel de cifră de afaceri.

Prin urmare, a fost necesar să se găsească o firmă care, deși nu are dreptul legal de a efectua cercetări arheologice pe cont propriu, ar putea câștiga licitația publică. Transarcheo SRL, care are cifra de afaceri cerută și poate efectua cercetările împreună cu experții muzeului ‒ directorul arheologic András Sófalvi ‒ a fost o portiță de scăpare.

Mai mult, modificarea planurilor nu înseamnă automat că proiectul va cădea. Planul reconstrucției poate fi schimbat de rezultatele săpăturilor arheologice. De exemplu, partea din plan care se referă la excavarea și reconstrucția porților originale pentru a îmbunătăți experiența vizitatorilor a fost deja abandonată, deoarece acestea nu se află acolo unde s-a așteptat să fie.

În ciuda dificultăților și a costurilor crescute primăria nu renunță, dar nici nu mai speră, dar nici nu mai speră să încheie cel mai mare proiect al său până la termenul limită. „Construcția nu poate fi finalizată în totalitate până la sfârșitul anului 2023 din cauza complexității și dimensiunii proiectului. Sperăm să folosim fondurile pe care le primim de la UE și suntem încrezători că lucrările care vor fi plătite din fondurile proprii vor putea fi finalizate și după 2023″, mi s-a răspuns la întrebare.

Bugetul total al licitației este de 30.104.817,66 lei, din care contribuția proprie a orașului este de 9.109.598,07 lei (2% din valoarea eligibilă și valoarea costurilor neeligibile). În 2019, când a fost semnat contractul de finanțare de către oraș, valoarea totală a licitației a fost de 21.460.194,57 lei, din care contribuția proprie a orașului a fost de 464.974,98 lei. Atât au crescut prețurile de atunci, ne-a spus primăria.

The post Și-au bătut joc de cetatea din Odorhei: porți înfundate în apa de la canalizare, bani înfundați în incompetența primăriei appeared first on Átlátszó Erdély.

Clădirea, construită între 1989 și 1991, trebuia să fie preluată de Societatea Astronomică Univers, înființată în 1990, dar elementul principal al observatorului, telescopul, nu s-a mai achiziționat, iar tinerii astronomi amatori s-au împrăștiat. Deși asociația a fost reînființată în 2005, clădirea, care se întinde pe o suprafață de aproximativ 100 de metri pătrați, se deteriorase până la punctul în care nu mai era potrivită pentru nicio activitate.

Primăria a anunțat în 2018 că a reușit să obțină fonduri europene pentru reabilitarea imobilului, dar de atunci nu s-a mai întâmplat nimic. De ce? Primele 4 licitații pentru desemnarea constructorului au eșuat. Abia a cincea a fost cu noroc, procedura de atribuire a fost finalizată în august 2022, iar proiectul poate, în sfârșit, să demareze.

Între timp, însă, contribuția proprie a Primăriei a crescut de la 2% la peste 50%. În plus, cu o astfel de întârziere, este, de asemenea, îndoielnic dacă consorțiul care a câștigat licitația va putea finaliza proiectul până la termenul limită de 31 decembrie 2023. În caz contrar, în principiu, subvenția UE nu va fi plătită, iar orașul va trebui să plătească totul.

O poveste veche

Deși starea sa ar putea sugera acest lucru, soarta observatorului nu a fost o chestiune indiferentă pentru viața publică din Odorhei. Dacă ne uităm la ultimii zece ani, subiectul a apărut în mod constant în discursul public, la ședințele de consiliu și la conferințele de presă.

În vara anului 2016, coaliția formată din Partidul Popular Maghiar din Transilvania (PPMT) și Partidul Civic Maghiar (PCV) a preluat conducerea orașului și, încă din noiembrie, în cadrul unei ședințe extraordinare a consiliului, a fost introdusă pe ordinea de zi cererea de renovare a observatorului și a împrejurimilor acestuia, care urma să fie depusă la Programul Operațional Regional (POR) două zile mai târziu, la 25 noiembrie.

Proiectul include:

• reconstrucția scării pietonale care urcă de la sensul giratoriu Rákóczi, iluminat public, instalarea unui sistem de camere de supraveghere;
• o reprezentare a sistemului solar ar urma să fie instalată lângă clădire, precum și megaliți de tip Stonehenge pentru a observa traiectoria soarelui;
• terasa observatorului va fi folosită ca belvedere;
• în zona împădurită, ar urma să fie creată o potecă, o parte din ea, suspendată în aer pe structuri de oțel, urmând să conducă trecătorii direct prin frunziș.

Valoarea totală a proiectului era atunci de circa 5 milioane 800 de mii de lei, din care 5,1 milioane de lei pentru spațiul verde și 732 de mii de lei pentru renovarea observatorului. Orașul trebuie să asigure 2% din costurile eligibile ca și cofinanțare.

La doi ani de la depunerea proiectului, în decembrie 2018, a ajuns vestea bună: vin banii europeni, contractul cu Autoritatea Centrală POR din Alba Iulia a fost semnat.

Atunci autoritățile au dat mai multe detalii despre proiect: sunt prevăzute, de asemenea, un loc de joacă, echipamente sportive în aer liber, un observator de păsări, un parc astrologic și un planetariu în clădirea observatorului. În plus, scările spre Mormântul Eroilor vor fi conectate la aleile din pădure, iar 240 de copaci și 6.400 de arbuști ornamentali vor fi plantați pentru a completa copacii existenți. În total, proiectul se va întinde pe o suprafață de aproximativ 2 hectare.

Prea frumos pentru a fi adevărat?

În octombrie 2019 și din nou în februarie 2020, liderul opoziției UDMR, László Derzsi, declara public că proiectul observatorului nu avansează. La ședința consiliului din august 2020, explicația este făcută publică: în 2019 au fost lansate trei proceduri de achiziții publice, toate trei au eșuat din lipsă de interes. Eșecul, potrivit agenției, a constat în faptul că prețurile au fost umflate de măsurile guvernamentale, iar estimarea inițială a prețurilor nu a fost realistă.

Prin urmare, bugetul a fost recalculat cu o altă companie specializată, iar bugetul de aproximativ 5 milioane de lei a fost majorat la 8,4 milioane de lei, cu parametri tehnici neschimbate, crescând astfel cuantumul cofinanțării de la 12% la 52%.

Rectificarea bugetară a dat roade un an mai târziu: în august 2021, biroul de presă ne-a transmis că s-a găsit un candidat și că, dacă acesta va depune actul adițional solicitat, va fi semnat un contract pentru execuția lucrărilor de reabilitare.

Dar acest lucru nu s-a întâmplat. În martie 2022, reprezentanții Primăriei au anunțat că vor face o nouă licitație, și dacă nici aceasta nu va avea succes, vor propune anularea finanțării din cauza cofinanțării ridicate și a creșterii costurilor.

La 10 august 2022, Primăria a anunțat că a cincea încercare a fost un succes și că s-a semnat contractul de proiectare și execuție pentru renovarea observatorului și a împrejurimilor sale.

Interesant este faptul că ofertantul este același cu cel care a fost exclus de la licitația anterioară. Firma Viaduct, care s-a asociat cu Total Structure Design din Odorheiu Secuiesc pentru proiectare și cu Ing Service din Miercurea Ciuc pentru execuție.

După finalizarea lucrărilor, clădirea va adăposti „un fel de centru de educație științifică”. Aceasta va include un planetariu, o bibliotecă științifică, un spațiu pentru activități în cadrul programului Școala Altfel, o belvedere și o mică grădină botanică cu specii protejate în zona parcului.

Doar că bugetul de 1,1 milioane de euro aprobat pentru proiect în 2018 s-a umflat la 1,88 milioane de euro, iar diferența este suportată integral de municipalitate.

Potrivit purtătorului de cuvânt, valoarea actuală a contribuției proprii este de 4.122.796,34 lei, adică mai mult de jumătate din investiție, și poate crește în funcție de modificările legislative și de prețurile pieței. Din contractul în valoare de 7.126.447,11 lei cu TVA inclus, 141.000 de lei vor fi cheltuiți pentru proiectare, iar restul sumei va fi cheltuită pentru execuție.

Contractul, semnat la sfârșitul lunii iulie, acordă trei luni pentru proiectare și 15 luni pentru execuție – cu o lună peste termenul limită pentru licitațiile UE (31 decembrie 2023).

The post Observatorul astronomic din Odorheiul Secuiesc trebuie reabilitat cu viteza luminii appeared first on Átlátszó Erdély.

Colegiul Tehnic Bányai János din Odorheiu Secuiesc – cu denumirea actuală datând din 1993 – este una din cele mai mari instituții de formare profesională din județul Harghita, cu profil textile, coafor și frizerie, electronică, sport, industria de prelucrare a lemnului și construcții, pregătind specialiști calificați, absolvenți de liceu profesional: tehnicieni și muncitori calificați. Acesta găzduiește circa 500 de elevi.

Instituția a investit constant în laboratoarele unde învață elevii, însă clădirea principală este veche, la fel și sistemul de încălzire, iar iarna trecută copiii au înghețat în clase, temperatura la interior fiind în jur de 13 grade în zilele geroase, ne-a declarat directorul colegiului, Csaba Feleki. Clădirea a fost predată școlii în 1977 și de atunci nu s-au făcut alte renovări cu excepția proiectului din jurul anului 2002, când au fost schimbate ușile și ferestrele.

În 2018 Primăria Odorheiu Secuiesc a depus un proiect de renovare a școlii pentru a obține fonduri europene. Proiectul a fost acceptat, iar contractul de finanțare a fost semnat în 2019. De atunci, până în această vară nu s-a mai întâmplat nimic, deși toată lumea aștepta cu sufletul la gură începerea lucrărilor.

Am contactat-o pe purtătoarea de cuvânt a Primăriei, Noémi Zörgő, pentru a afla ce s-a întâmplat. Aceasta ne-a confirmat că proiectul a fost depus în februarie 2018, contractul de finanțare a fost încheiat în 2019, în 2020 s-a realizat proiectul tehnic. În 2021 a fost lansată licitația pentru desemnarea constructorului, iar de aici au început problemele. ”Licitația a fost contestată, ceea ce, evident, a pus în întârziere întregul proces”, a spus ea.

Mai exact, licitația a fost câștigată de firma Niliten din București, după ce Primăria a exclus firma locală Viaduct pe motiv că aceasta nu a procedat conform regulilor cu ocazia unei alte licitații, publicate de o altă instituție. Firma locală, care a pierdut licitația, a contestat decizia la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC) și deși Consiliul nu a constatat erori în procesul de excludere, deci nu i-a dat câștig de cauză, firma a contestat și decizia CNSC în instanță. Instanța a dispus anularea procesului-verbal de achiziție publică, analizarea ofertei excluse și întocmirea unui nou proces-verbal unde să fie stabilit câștigătorul.

Ofertele au fost reanalizate, câștigătoare fiind tot firma Niliten, iar contractul pentru execuție a fost semnat în luna aprilie 2022.

Dar a apărut o nouă problemă. În contextul pandemiei și al războiului din Ucraina, prețurile la materialele de construcții au crescut, astfel că valoarea contractului trebuia actualizată. Astfel că Primăria a așteptat adoptarea metodologiei de aplicarea a Ordonanței nr. 15 care permite ajustarea prețurilor.

„Între timp a apărut noua Ordonanță de Urgență cu nr. 64 care se referă efectiv la finanțările europene și, implicit, și la renovarea Colegiului Bányai în cazul Municipiului Odorheiu Secuiesc, reglementând rectificarea bugetară necesară din cauza creșterii inflației, a scumpirii materialelor de construcții și a creșterii salariilor. Executantul a depus cererea pentru actualizarea prețurilor, modificarea contractului fiind în curs. Normele legale sunt în continuă schimbare, dar pe baza reglementărilor actuale, chiar dacă se schimbă suma, proporțiile rămân aceleași, deci modernizarea va fi finanțată în procent de 2% din surse proprii și în proporție de 98 % din surse europene. Conform situației actuale, pot fi executate toate lucrările licitate. Asta o spun azi, dar nu se știe ce se va schimba în lege în următoarea perioadă cât durează execuția”, ne-a explicat, la solicitarea noastră, Noémi Zörgő, purtătoarea de cuvânt a Primăriei.

Lucrările de construire au început la sfârșitul lunii iunie. Acesta au termen de finalizare ianuarie 2024.

Directorul colegiului, Csaba Feleki, spune că sunt în grafic. „Bagă cu viteză; sunt aici electricienii care trag deja cablurile la parter, au terminat etajele superioare, iar echipa de zidari tencuiește pereții după lucrare”, ne-a relatat directorul despre situația de pe șantier.

Acesta se teme însă că Primăria nu va putea acoperi creșterea prețurilor la materiale, iar lucrările s-ar putea bloca. „Mi-e teamă că, deoarece este vorba de un proiect din 2018 și există inflație față de prețurile de atunci, Primăria nu va putea să facă rectificarea, dar ei mi-au promis că se ocupă”, a spus directorul colegiului.

Lucrările derulate pe fonduri europene vizează renovarea completă în cazul clădirii principale: rețeaua electrică, sistemul de încălzire, pereții, pardoseala, a explicat directorul colegiului. Valoarea este de circa 9 milioane lei. Suma rămasă din cele 12 milioane, adică 3,7 milioane, se va cheltui pentru echipamente și mobilier, însă pentru aceasta, Primăria va publica un nou anunț de licitație.

Pe lângă clădirea principală, colegiul deține și o altă clădire în care se desfășoară ore, un cămin care este în stare acceptabilă, o cantină, două ateliere școlare, respectiv un pavilion recepționat relativ recent, și anume în urmă cu 10 ani, care a fost inițial proiectat ca bazin de înot și apoi transformat în sală de sport.

Pentru renovarea anexelor enumerate, școala trebuie să găsească alte surse de finanțare.

În clădirea principală, care va fi reabilitată, vor studia clasele de liceu, iar în cealaltă clasele școlii profesionale, deoarece acestea petrec doar 3-4 zile la școală, în restul zilelor fiind în practică, petrecând astfel mai puțin timp în clădire. Renovarea curții nu figurează în proiectul cu finanțare europeană, a spus directorul. Acesta ar dori realizarea unui teren cu gazon artificial și aici.

The post Management defectuos al proiectelor UE: birocrația ia de trei ori mai mult timp decât renovarea efectivă a școlii la Odorheiu Secuiesc appeared first on Átlátszó Erdély.

De ce e interesant György Simonka?

Politicianul și-a început cariera ca primar în Pusztaottlaka în perioada 2006 – 2014 de unde a ajuns deputat în Parlamentul Ungar în anul 2010. Influența sa însă s-a menținut: s-au scris numeroase articole de investigație despre abuzurile de putere petrecute în această regiune și despre fondurile europene dispărute fără urmă în zonă.

György Simonka este primul și până în prezent și unicul politician de rang înalt din cadrul Fidesz căruia i-a fost ridicată imunitatea, fiind pus sub acuzare în august 2019 de Parchetul Național al Ungariei pentru fraudă bugetară cu valoare deosebit de ridicată.

În rechizitoriul de aproape 150 de pagini, procurorii susțin că două firme, și anume Magyar Termés TÉSZ Kft. respectiv Paprikakert TÉSZ Kft., sub coordonarea lui György Simonka au fraudat fonduri europene prin supraevaluarea prețurilor contractelor și implementarea proiectelor doar pe hârtie. Simonka și alți 32 de coinculpați sunt acuzați că au cauzat un prejudiciu de 1,4 miliarde forinți (3,4 milioane EUR).

Sentința în prima instanță este însă departe de a fi pronunțată în acest proces penal intentat în urmă cu doi ani. Ultima noutate este că Tribunalul Capitalei Budapesta l-a înlocuit pe judecătorul completului și de aceea, procesul penal va fi reînceput la mijlocul lunii octombrie – scrie Magyar Narancs.

Este important de notat că proiectul transfrontalier realizat cu cooperarea orașului Curtici, care ne interesează pe noi, nu este menționat în rechizitoriu și nu avem cunoștință despre vreo investigație care să fi fost lansată în legătură cu acesta. Cu toate acestea, am dorit să aflăm dacă după implementarea proiectului de 80.000 de euro, din care finanțarea europeană s-a ridicat la 68.000 euro, a rămas ceva.

Are proiectul de 80.000 de euro rezultate palpabile?

Primele căutări despre proiectul ComSport (denumirea completă: ROHU 315 “ComSport-Together for the creation of active social group”) ne duc la site-ul primăriei Curtici pe care au fost publicate mai multe comunicate referitoare la proiect, acesta figurând inclusiv în raportul anual al primarului.

Pe canalul de YouTube al orașului din județul Arad găsim și un film decent, de o oră și jumătate, despre unul din evenimentele organizate din care reiese că Uniunea Europeană a sprijinit cu suma de 68.000 euro evenimente sociale de genul zilelor localităților. Se gătește, răsună muzica și între timp se joacă fotbal: organizatorii nu au supracomplicat programul, dar se vede clar că toată lumea se simte bine.

<iframe width=”560″ height=”315″ src=”https://www.youtube.com/embed/hws4gmimg-E” title=”YouTube video player” frameborder=”0″ allow=”accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture” allowfullscreen></iframe>

Când ne-am interesat de bugetul detaliat al proiectului, respectiv de lista contractelor încheiate în cadrul proiectului, secretariatul comun al programului Interreg România-Ungaria ne-a dat un pdf de 3 pagini și ne-a oferit un link către o bază de date.

Din acestea a reieșit doar că proiectul a constat din patru evenimente culturale, artistice și sportive transfrontaliere, fiind achiziționate inclusiv mobilierul de exterior, corturile, echipamentele de catering, costumele populare etc. necesare pentru derularea acestora, respectiv s-a renovat baza sportivă a orașului Curtici.

Din lista contractelor lipsesc cheltuielile localității Pusztaottlaka

În baza de date pusă la dispoziție de secretariat se regăsește lista parțială a contractelor. Din acestea reiese, printre altele, că renovarea terenului de fotbal din Curtici a costat 15 mii de lei, s-au achiziționat echipamente sportive în valoare de 48 mii lei, scaune și mese de 11 mii lei, iar pentru fețele de masă s-au cheltuit circa 2 mii lei. Au fost comandați și magneți pentru care s-a cheltuit suma de 900 lei, iar pentru organizarea evenimentelor s-au cheltuit 5300 lei.

Adunând sumele din lista contractelor, obținem suma de 64 mii lei (aprox. 13 mii EUR), ceea ce e cu mult mai puțin decât bugetul de 60.000 euro al proiectului. Se observă că toate sumele sunt exprimate în lei, iar pe listă figurează doar firme românești, cheltuielile aplicantului principal Pusztaottlaka lipsind cu desăvârșire.

Fiindcă nu ne-am mulțumit cu câteva tabele Excel incomplete, afișe de evenimente cu rezoluție slabă sau comunicate de presă, misiunea a devenit complicată. Ne-a frapat faptul că în timp ce orașul Curtici a publicat numeroase documente și rapoarte detaliate despre proiect, în cazul localității Pusztaottlaka este imposibil de dibuit unde au dispărut banii.

„Achizițiile din cadrul proiectului au fost efectuate conform reglementărilor din România și din Ungaria, beneficiarii răspunzând de acestea. Instituțiile publice nu sunt obligate să publice contractele pe site-ul programului, acesta putând fi, probabil, motivul pentru care pe site-ul programului nu apar toate contractele încheiat în cadrul proiectului.” – a explicat portalului Átlátszó Erdély Daliana Vigu, ofițerul de comunicare al secretariatului comun al programului Interreg România-Ungaria.

Vigu a spus că secretariatul comun, ca parte terță, poate să comunice doar informații care sunt deja publice și care pot fi consultate și pe site-ul programului. La întrebările legate de buget și achiziții trebuie să ne răspundă părțile, adică beneficiarii programului.

În Pusztaottlaka trebuie să scotocești bine și după un afiș

Și aici începe bâjbâiala: linkul site-ului primăriei Pusztaottlaka pus la dispoziție de secretariat nu funcționează, la fel cum nu funcționează nici site-ul pusztaottlaka.hu. Am reușit însă să găsim un afiș de rezoluție mică conform căruia în iunie 2019 în cadrul proiectului Interreg s-au organizat zilele satului cu titlul „120 de ani în Pusztaottlaka”, respectiv am găsit și un comunicat de presă despre un „eveniment de socializare” organizat în octombrie 2019, ceea ce converge cu detaliile din această bază de date.

Am decis să mergem la Pusztaottlaka și să ne documentăm dacă acest proiect a avut vreun rezultat palpabil cu excepția câtorva zile ale satului.

Poți merge minute în șir printre tarlale spre Pusztaottlaka fără să te întâlnești cu nimeni. Câmpia județului Békés primăvara devreme e un loc pustiu, cenușiu și noroios. Pe ambele părți ale drumului drept sunt tarlale de pepeni; din când în când, printre copaci, mai apare câte un tractor sau vreun utilaj, nu e nici un fel de mișcare și nici centrul comunei nu vibrează de viață. Localitatea are 474 de suflete.

Dacă nu m-ar fi condus Google Maps până la Primărie, nici nu cred că am fi putut găsi clădirea cu un singur nivel, pitită în spatele unui gard viu. Nu e mare vânzoleală în primărie, dar te poți orienta ușor: încă de la intrare am reușit să identificăm una din ușile deschise spre biroul primarului.

Am bătut la ușă și am găsit-o în birou pe primărița Elvira Pál-Árgyelán care conduce comuna din 2014.

Bună ziua, sunt jurnalistul portalului Átlátszó Erdély și aș vrea să scriu despre acel proiect transfrontalier pentru care ați aplicat împreună cu orașul Curtici. Mi-ați putea relata despre el?

Adevărul e că trebuie să plec să semnez un contract.

Și dacă m-aș întoarce eventual mai târziu?

Nu știu ce program voi avea mai târziu și când vom termina… dacă mi-ați lăsa niște date de contact și atunci…

Da, da. (am schimbat adrese de e-mail). Aici în Pusztaottlaka există ceva ce s-a realizat în cadrul proiectului ce aș putea vedea și eu? În Curtici, de exemplu, au reabilitat baza sportivă.

Noi am cumpărat echipamente.

Aș putea să le văd? Mi-ați putea da niște detalii despre ele?

Nu se află în clădire și se renovează locul. Eventual să vă trimit niște poze prin e-mail…

V-aș fi recunoscător. Ați cumpărat calculatoare și altele de gen?

Nu, nu. Am cumpărat corturi mari pentru evenimente, mese de exterior, fețe de masă, au fost cafetiere, cuptoare, accesorii pentru evenimente.

Am văzut pe YouTube că a fost o atmosferă foarte plăcută…

Da, la Curtici. Ne place tare mult localitatea parteneră, da. Avem o relație foarte bună. Dacă eventual veniți încoace cu altă ocazie, să ne anunțați eventual cu o zi înainte…

Problema a fost că pe site-ul dumneavoastră nu am găsit date de contact. Am trimis un e-mail, dar nu mi s-a răspuns și de aceea am crezut că…

Da, dar de atunci s-a schimbat și adresa de e-mail a primăriei. Eu acum v-am dat adresa mea personală.

Primărița nu a răspuns nici la întrebările noastre transmise pe adresa ei personală, nici la solicitarea de date transmisă primăriei.

După scurta discuție, ne-am îndreptat spre parcul LikeFest, situat la aproximativ 1,5 km de primărie, acesta fiind locul de desfășurare a numeroase proiecte realizate din bani europeni de primărie și diferite firme și organizații civile care au legături cu aceasta. Cel mai probabil aici au fost organizate și evenimentele din 2019.

Conform panourilor de informare europene amplasate la poartă, aici s-ar afla un circuit de ciclism (250 milioane de forinți, la cursul de azi: 600.000 EUR), o grădină zoo (599 milioane de forinți, 1,44 milioane EUR), grădină cu animale indigene (300 milioane forinți, 730 mii EUR), zonă industrială (450 milioane forinți, 1 milion EUR), un cluster IT, un incubator de tehnologie și servicii (100 + 140 milioane forinți, 580 mii EUR), dar nu s-au mulțumit cu atât și au realizat un centru de atracții (50 milioane forinți, 120 mii EUR).

Am încercat să intrăm în incintă să vedem despre ce este vorba, dar nu am reușit.

Într-o incintă îngrădită cu plasă rabitz se plimbă de colo-colo un păun. Există și hambare renovate, iar puțin mai încolo, asfaltul noroios se transformă în trotuar și gazon îngrijit, aici aflându-se case noi și cochete. Lângă una din case se află o groapă în care lucrează niște muncitori, iar din camioneta parcată lângă ei se aude un radio românesc.

De îndată ce ne-am adresat muncitorilor, deplasarea jurnalistică a și luat sfârșit: în câteva clipe a apărut un bărbat în haine de lucru și ne-a poftit nepoliticos să plecăm. Parcul este proprietate privată și, de altfel, este închis pentru lucrări așa că fie plecăm imediat, fie cheamă poliția.

Nici pe departe nu a fost impresionat când i-am explicat că aici s-au cheltuit mai multe milioane de euro din bani publici, iar noi avem dreptul să vedem aceste investiții.

După ce am plecat, am auzit de lângă gard că vorbea la telefon cu primărița: îi spune că am fost pe acolo, dar că a reușit să mă dea afară din incintă.

The post Pe urmele banilor europeni risipiți pe evenimente rurale transfrontaliere appeared first on Átlátszó Erdély.

Cum la noi toate marile investiţii se anunţă şi se finalizează în campanie electorală, Sándor Tamás, președintele Consiliului Județean Covasna, a anunțat reconstruirea drumului care trece prin pasul Hatod în septembrie 2020. În filmuleţul electoral el afirma hotărât: „Am promis. Acum facem!”

„Acum”-ul din campania electorală a durat un an, fiindcă în anul respectiv n-au reuşit să facă altceva decât să desfacă asfaltul pe-alocuri, pe o bandă de circulaţie şi să lase totul aşa peste iarnă.

Conducătorii auto s-au plâns că se îneacă în noroi, astfel că într-un filmuleţ publicat pe Facebook în vara următoare, în iunie 2021, Sándor Tamás a recunoscut că oamenii au dreptate, şi a promis că până la sfârşitul lunii august vor reasfalta drumul peste Hatod. A urmat un august plin de reclame pe pagina preşedintelui consiliului judeţean. Un nou „Am promis. Acum facem!”, urmat de un „Progresăm!” şi de un „Am promis. Am făcut!”

Tamás a afirmat în această postare că „Acest drum nu a mai fost niciodată așa!”. Și are dreptate însă nu în sensul bun.

Oamenii au semnalat că drumul e mai îngust în curbe decât era cel vechi, chiar dacă s-a promis unul mai lat. Preşedintele CJ a promis într-un alt filmuleţ că vor face totul să lărgească drumul în curbe.

Totul părea frumos, până în iarnă, când asfaltul nou-nouţ, de doar câteva luni s-a făcut brânză pe kilometri întregi. Drumul, care prima dată a ţinut 75 de ani, după aia 50, acum a cedat după trei luni.

Secuii, mari producători de cartofi, făceau mişto pe Facebook că Tamás a transformat drumul vechi de 125 de ani într-o parcelă de cartofi.

Preşedintele CJ a tăcut lung despre această problemă, până în august, când a anunţat că constructorul va reface porţiunile afectate, va schimba fundaţia drumului unde trebuie, şi va turna din nou asfalt. Asta s-a şi întâmplat parţial. Conform unui muncitor al firmei de construcţii lucrările de refacere a asfaltului de pe Hatod s-au terminat de câteva săptămâni.

Am mers pe teren să vedem ce s-a refăcut şi cum s-a refăcut. Se poate vedea şi din poze, pe serpentinele Hatodului covorul asfaltic s-a refăcut în proporţie de cel puţin 50%.

Pe sectoarele de drum unde nu s-a schimbat asfaltul, suprafaţa asfaltului turnat în urmă cu un an prezintă o reţea deasă de crăpături. O sursă de-a noastră, expert în construcţii de drumuri ne-a declarat că drumul s-a deteriorat probabil în mare parte din cauza fundaţiei necorespunzătoare. Acest fenomen, când asfaltul prezintă o reţea de crăpături se numeşte faianţare, şi indică o problemă a fundaţiei.

Dacă lucrările de refacere a drumului s-au terminat, dar totuşi asfaltul de anul trecut e faianţat, atunci înseamnă că sub acel asfalt n-au reparat fundaţia drumului, cum a promis preşedintele CJ. Şi probabil nici sub petecele de asfalt refăcute. Asta înseamnă că în curând se va mai tăia încă o dată asfaltul, se va reface fundaţia şi se va turna asfaltul încă o dată? Cât costă reasfaltările acestea repetate şi cine va suporta costul lor?

Am trimis aceste întrebări şi multe altele Consilului Judeţean Covasna, constructorului Morani Impex din Zărneşti şi dirigintelui de şantier You Leep Group din Braşov. Am mai vrut să aflăm de la ei dacă s-a lucrat şi la fundaţia drumului în vara asta sau doar la asfalt; cum văd ei, din ce motive s-a stricat drumul aşa de repede; dacă au făcut teste şi care a fost rezultatul acestora; din vina cui au apărut aceste probleme; ce garanţii sunt că n-o să mai apară aceste probleme în anii viitori, sau chiar după expirarea termenului de garanţie; dacă fundaţia drumului şi asfaltul va mai fi refăcut pe pasul Hatod în cadrul acestui proiect, sau starea actuală a lucrărilor poate fi considerată cea finală.

Nici unul dintre cei trei nu au răspuns la întrebări.

I-am mai întrebat şi când preconizează că se va finaliza proiectul. Dat fiind faptul că în cadrul acestui proiect finanţat cu 83 de milioane de lei din POR 2014-2020, data finalizării proiectului care apare pe panouri este 31 decembrie 2021.

Acum suntem în septembrie 2022 şi se lucrează la foc redus la nişte poduri, dar mai au destul şi de asfaltat şi de făcut şanţuri. Și apropos de şanţuri: pe serpentinele Hatodului am observat, că în unele locuri, unde drumul s-a distrus foarte tare şi a trebuit reasfaltat total, nu sunt deloc şanţuri sau sunt doar şanţuri mici, săpate în pământ, nebetonate.

Pozele de mai sus sunt făcute la km 5+500 şi km 5+400. Se vede clar că nu există acolo şanţ betonat.

Dacă ne uităm în documentaţia proiectului, la piesele desenate se vede că pe această porţiune este prevăzut şanţ pe ambele părţi ale drumului. Dacă cautăm profilul transversal corespunzător, vedem că pe porţiunile de drum din pozele de mai sus ar trebui să avem şanţ din beton, gros de 10 cm.

Am întrebat sursa noastră, specialist în construcţii de drumuri, dacă nu trebuia realizat şanţul de beton înainte de turnarea asfaltului. El spune clar: la toate lucrările primul pas este îndepărtarea apei, adică şanţul. Doar după aceea poate urma asfaltarea.

Deci cineva s-a grăbit. Cine? N-am primit răspuns la întrebarea pusă celor trei părţi: cine e de vină pentru această situaţie?

Managerul judeţului ne dă însă răspunsul într-un articol dintr-un ziar local: el pasează responsabilitatea populaţiei, care n-a avut răbdare ca fundaţia să se aşeze şi a pus presiune pe politicieni, care au grăbit constructorul.

The post Covasna: Drumul de pe Hatod, modernizat cu bani europeni de Consiliul Județean, s-a făcut praf la niciun an de la asfaltare appeared first on Átlátszó Erdély.

La 1 septembrie 2020, în plină campanie electorală (alegerile au avut loc pe 27 septembrie), primarul din Ciumani (Harghita), László Szilárd Márton, anunța că în curând va începe renovarea vechii grădinițe. Și că „Ne-am angajat. Am lucrat. Vom continua! Pentru un viitor de succes!”

Două săptămâni mai târziu, cu două săptămâni înainte de alegeri, într-o atmosferă optimistă electorală, anunța iarăși că a semnat ordinul de începere a lucrărilor și că imobilul a fost transformat în șantier. 

A trecut un an și jumătate de atunci, dar clădirea nu doar că nu e renovată, ci arată mai degrabă dărăpănată. Acoperişul i-a fost îndepărtat în timpul campaniei electorale, s-a lucrat la ea ceva, apoi în decembrie muncitorii și-au făcut bagajele și au plecat. De atunci, clădirea stă dezvelită, cu pereții uzi. Cele două ierni trecute de atunci și-au pus amprenta:  cade tencuiala, cărămizile de dedesubt se sfărâmă.

Sursele locale spun că primarul apare de două ori pe an în fața presei și spune că totul este în regulă, lucrările continuă, dar că, de fapt, nu se întâmplă nimic pe șantier. În afară de faptul că clădirea este într-o stare din ce în ce mai proastă. Oamenii din sat nu știu ce se întâmplă cu adevărat cu proiectul, ci doar că ceva nu este în regulă.

Sursele ne semnalează de asemenea cât este de suspect faptul că lucrările începute în septembrie 2020 s-au lansat fără o achiziție publică valabilă, deoarece, potrivit bazei de date sicap.ai, antreprenorul a câștigat achiziția publică la 12 martie 2021. Și probabil că nici măcar nu au autorizație de construire, spun ei. 

Am intrat pe site-ul comunei, care dintre toate autorizațiile de construire și certificatele de urbanism din ultimele decenii, conține doar cele din ianuarie-august 2020. Nimic altceva, de înainte sau după. Am răsfoit documentele și nu am găsit nimic despre grădiniță. Mi s-a părut suspect că între ianuarie și august nu a fost emisă nicio autorizație de construire sau certificat de urbanism pentru această lucrare, iar la 1 septembrie s-a anunțat că va începe construcția.

Am scris primăriei Ciumani și am cerut autorizația de construire și certificatul de urbanism. Am cerut un număr de înregistrare pentru cererea mea. A trecut o săptămână și nu am primit nici răspuns și nici număr de înregistrare. Cu toate că mi-au deschis mailul de mai multe ori, prima dată la două minute după ce a fost trimis. Încă un semn suspect. Asta m-a convins că subiectul are potenţial și că voi scrie despre el. A doua zi am trecut muntele până la Ciumani.

Renovare „înșelătoare”

Ciumani se află în partea de sud-vest a Depresiunii Giurgeului. Satul este renumit pentru meşteşugarii săi care se remarcă în prelucrarea lemnului și în construcții, pentru antreprenorii harnici, pentru apele sale minerale (se spune că aici apele minerale ţîşnesc din fiecare urmă de cazma) și pentru băile sale cu apă minerală. Și, în ultimul deceniu, pentru Csaba Borboly, președintele Consiliului Județean Harghita, care e mândru că și-a petrecut copilăria aici.

O mică paranteză: se spune că ar fi existat o înțelegere în județul Harghita ca președintele consiliului județean să provină consecutiv din cele trei mari regiuni ale județului, adică într-un mandat din regiunea Ciuc, în următorul mandat din regiunea Odorhei și în al treilea din regiunea Gheorgheni, astfel încât toate trei să fie reprezentate egal. De când Csaba Borboly, originar din Miercurea Ciuc, a preluat puterea absolută şi a devenit conducător veşnic al judeţului, el și-a descoperit rădăcinile și în celelalte două regiuni, legitimându-și astfel ataşamentul repetat de această funcţie, spun rivalii săi. De atunci, acordă Ciumaniului o atenţie specială.

Clădirea grădiniței Csalóka (Csalóka tradus în română e Înşelător) este una dintre cele mai vechi din sat, are 115 ani. Inscripția de pe ea atestă că a fost construită ca primărie. 

Clădirea este exact în starea descrisă de sursele noastre. A iernat fără căciulă pentru a doua oară, tencuiala desprinsă și cărămida sfărâmată stă grămadă la picioarele sale.

În interiorul clădirii e mizerie. Pe tabla pe jumătate spartă, inscripția care îndeamnă la sex oral laudă probabil caligrafia muncitorilor firmei de construcții sătmărene, căci este improbabil să fie opera copiilor secui din Ciumani, care la vârsta grădiniţei încă nu au un vocabular românesc atât de bogat.

La fața locului se poate observa că, pe lângă faptul că acoperișul a fost demolat, peste clădire a fost turnată o placă de beton. În același timp, o groapă imensă a fost săpată în curte, după ce una dintre aripile clădirii în formă de U a fost demolată. Vor să construiască acolo un subsol și apoi să reconstruiască aripa deasupra.

La una dintre ferestre transpare panoul care indică lucrările. Este ruptă și atârnă între ferestre, dar prin geamul murdar se poate totuşi citi că au avut autorizație de construire. Așadar, suspiciunea surselor noastre, cum că lucrările ar fi început fără autorizație, nu s-a dovedit a fi adevărată. Autorizația a fost eliberată de primărie la 1 septembrie, motiv pentru care nu a fost inclusă în pachetul ianuarie-august încărcat pe site. 

„Rușine! Nu-l fotografiați! E urât!”

Stând în fața clădirii și fotografiind, vorbesc și cu oamenii care trec pe acolo. Îi întreb ce știu despre grădiniţă și despre starea acesteia. Cei mai mulți dintre ei nu știu nimic. Și aproape toți sunt deranjați de starea clădirii și de lipsa de informații despre aceasta. Primesc răspunsuri de genul:

„Ruşine! Întrebați primarul. Cu siguranţă că nu va răspunde. Au dat-o unui antreprenor, care a şters-o cu banii.” 

„Cât de tare s-o pornit Ciumaniul… dar asta acum e foarte slab. Rușine! Nu-l fotografiați! Urât!”

Sunt unii care reproşează că s-au atins de o clădire bună și au distrus-o: „Clădirea a fost reparată acum 5 ani. Cum arăta! …și uite cum arată acum!” Caut pe net, clădirea a fost într-adevăr renovată în 2015, de la acoperiș, toalete și până la înlocuirea ferestrelor, în cadrul programului clacă al Consiliului Județean. 

Unii îl acuză pe primar că a distrus o grădiniță funcțională și că ei acum trebuie să facă naveta cu copiii în cealaltă parte a satului: „Grădinița era uite aici! Acum trebuie să mergem cu copiii până în Szászfalu. La 2,5 kilometri distanță. L-am tot dus timp de un an!”

Cei mai mulți vorbesc despre primar și despre acest proiect pe un ton disprețuitor, ironic. Dintre cei întrebaţi, a fost o singură persoană care nu îl condamnă pe primar: „Cred că n-a existat o rea intenție din partea primarului”. Dar nici el nu știe ce se întâmplă cu clădirea, în ce stare se află proiectul și care sunt planurile de viitor. 

Cronologia poveștii de succes

Primarul din Ciumani, László Szilárd Márton, se află în mijlocul unei discuţii, dar mă primeşte imediat după, deși nu m-am anunţat. Nu prea încântat, dar vorbește despre această investiție și clarifică multe detalii. Din ceea ce îmi spune el, din ceea ce aflu de la sursele noastre și din ceea ce dezgrop pe internet, se arată o imagine relativ clară, pe care voi încerca s-o prezint mai jos în ordine cronologică.

Pe 21 august 2019, primarul a semnat contractul pentru renovarea clădirii Csalóka din fonduri europene. Tot în 2019, au semnat un contract pentru proiectare. Hotărârile Consiliului Local 75/2019 și 17/2020 au deschis calea pentru acest proiect.

Potrivit procesului verbal al ședinței, dorinţa de vot a fost mai mare decât în județul Teleorman, din cei 11 consilieri prezenți 12 au votat în favoarea hotărârii.

Achiziția publică a fost anunțată la 5 iunie 2020. Nimeni nu a aplicat. 

La 26 iunie 2020, a fost anunțată din nou. Sursa noastră a văzut că această achiziție a fost făcută în martie 2021. În sistem figurează într-adevăr cu data de martie 2021, aceasta fiind data ultimei modificări, dar a fost anunțată în iunie 2020. 

Contractul de execuţie a fost atribuit firmei Avasi Prodcom din Bătarci ca unic participant, la 31 august 2020, iar autorizația de construire a fost emisă a doua zi, pe 1 septembrie. Așadar, contrar informațiilor surselor locale, s-a adeverit că primăria a avut o achiziție publică și un contract valabile atunci când a început lucrările. 

Bătarci din Oaş, judeţul Satu Mare, unde este înregistrată firma de construcții, este cea mai nordică comună a Transilvaniei. Firma, conform Listafirme, nu a avut niciun angajat în perioada 2019-2020, semn prevestitor. Compania fără angajaţi începe să renoveze clădirea grădiniței în septembrie 2020. 

La 27 septembrie 2020, László Szilárd Márton câștigă alegerile și devine din nou primar. În decembrie, lucrările se opresc, iar muncitorii dispar de pe șantier. 

În martie contractul este modificat printr-un „act adițional”, care mărește valoarea contractului inițial cu 1,9%, conform datelor SEAP.

Până aici a ţinut partea din poveste pe care toată lumea a spus-o la fel. Dar de aici se termină povestea de succes și există mai multe poveşti paralele.

Cine-i de vină?

Primarul continuă povestea. Adică versiunea lui, pentru că de aici încolo există mai multe versiuni. 

Contractul a fost reziliat în iulie 2021, deoarece lipsurile nu au mai putut fi rezolvate legal. Legea achizițiilor publice nu permite decât o majorare a contractului cu 15%, spune primarul, dar nu se poate depăși acest procent. La 12 iulie, printr-un proces verbal au preluat lucrările de până atunci. 

A avut loc o întâlnire cu proiectantul, căruia i s-a spus că din neglijenţa lui s-a ajuns aici, şi că toate costurile care ţin de actualizarea proiectului vor fi declinate asupra sa. Proiectantul a promis şi în scris că se va angaja să actualizeze și să pună la punct planul în mod gratuit. El a şi început să facă acest lucru. Între timp, cei de la primărie au verificat totul, mult mai temeinic ca până acum. Au cerut din ce în ce mai multe clarificări, iar proiectantul a primit un ultimatum pentru a livra ceea ce se angajase. N-a putut respecta nici termenul limită pentru ultimatum, invocând boală și alte motive. 

În momentul de față primăria nu mai comunică cu ei, au găsit o nouă firmă de proiectare și-şi recuperează daunele de la vechiul proiectant prin intermediul unei firme de avocatură, conchide primarul.

În timp ce primarul dă vina pe proiectant pentru întregul eșec și vrea să recupereze toată paguba de la el, proiectantul nu știe nimic despre asta. Toma Stelian, patronul firmei One Cad Studio, înregistrată în Stejeriş, județul Mureș, nu ştie că lucrurile au mers atât de departe. Ei au reproiectat proiectul și l-au trimis la primărie. Nu ştie că primarul ar fi fost nemulțumit de noile planuri sau cel puțin nu le-a dat de știre. Și nici nu știe că primăria i-a dat în judecată. Ei au depus planul anul trecut, au trimis modificările solicitate în luna ianuarie a acestui an, au crezut că totul este în regulă. 

Patronul firmei neagă faptul că lucrările ar fi fost oprite doar pentru că nu erau corecte cantitățile. Problema a fost că oamenii antreprenorului nu erau calificați. „Nu știau să-şi facă meseria”. Tot spuneau că vor aduce ingineri și specialiști, dar nu au făcut-o. 

„Erau nişte băieţi care făceau, aşa, un amatorism, deci nu erau specializaţi în construcţii.” Abia au reușit să facă și ce au făcut până acum, nu aveau nicio șansă să finalizeze lucrările, consideră Toma, care încheie scurt discuția spunând că va suna la primărie pentru a afla ce se întâmplă și să-l sun din nou peste câteva zile. 

Dar când îl sun din nou, nu-mi răspunde la telefon, nici nu mă sună înapoi, şi nici la mesajul meu de pe Whatsapp nu răspunde, deși îl vede.

Nu am reușit să vorbesc cu executantul, Avasi Prodcom. Am sunat de mai multe ori la numărul de telefon fix indicat ca număr de telefon oficial al companiei pe panoul șantierului și în baza de date a companiei. Numărul e valabil, telefonul a sunat lung, dar nu a răspuns nimeni. Dar cine ar putea răspunde dacă firma nu are angajați? 

Reușesc să dau de dirigintele de șantier. Róbert Bogdán, proprietarul firmei Atuprofessing din Ineu, nu vrea să facă declaraţii. Deși nu au nimic de ascuns, spune el, contractul lor cu primăria include confidențialitatea, ceea ce înseamnă că nu poate vorbi fără acordul primăriei. El spune totuși, în apărarea primarului, că toți cei din primărie și-au făcut treaba. Singura problemă a fost cu executantul, care n-a putut să-şi îndeplinească îndatoririle. Colegul său, care era dirigintele de şantier la Ciumani, a încercat să îi îndrume, „dar n-a mers”.

Deci până acum primarul dă vina pe proiectant, în timp ce proiectantul și dirigintele de şantier dau vina pe executant. Documentele sunt, de asemenea, contradictorii: 

În cererea de prelungire a termenului trimisă de primărie către finanțator, printre motivele enumerate în justificarea cererii se numără întârzierea elaborării proiectului tehnic și lipsa unor cantități de materiale din lista prezentată de proiectant. Nu se menționează incapacitatea antreprenorului de a efectua lucrările, cu excepția faptului că fundația și pereții s-au surpat accidental pe o porţiune în timpul lucrărilor. 

La ședința în care primăria și antreprenorul au convenit pe cale amiabilă să închidă lucrările, să rezilieze contractul și să comande o expertiză, proiectantul nu a fost prezent și a transmis că nu înţelege rostul acestei expertize extrajudiciare și nu este de acord cu expertizarea.

Într-un alt document, situația arată diferit. În expertiza întocmită de Juliana Maria Köllő în iunie 2021, care a inclus un scurt extras al întâlnirii primărie-executant-diriginte (întâlnire la care proiectantul nu a participat), se mai precizează că executantul a oprit lucrările în decembrie. Iar inspecția a constatat mai multe nereguli în munca lui: începând de la dezordinea şi mizeria lăsată la baza pereţilor, care a contribuit la menţinerea umezelii și deteriorarea acestora, prin neglijarea conservării lucrărilor, care a dus la umezirea pereţilor și la deteriorarea acestora din cauza înghețului, până la nerecepţionarea noului zid, construit necorespunzător (pe care antreprenorul îl construise pentru a înlocui vechiul zid, prăbușit). 

În concluzie, părțile reziliază contractul de execuţie, iar executantul suportă costurile pagubelor cauzate de greşelile sale.

De ce primarul nu vrea să vorbească despre acest lucru acum, de ce aruncă toată vina pe proiectant, de ce proiectantul nu mai vrea să vorbească despre asta după scurtul său moment de sinceritate, acestea rămân întrebări fără răspuns pentru moment. Și poate că aceste întrebări nici nu sunt la fel de importante ca starea tristă a clădirii.

Primarul spune că totul este în regulă

Primarul se arată mereu jignit când vorbesc despre starea proastă a clădirii. El spune că starea clădirii nu s-a deteriorat. După părerea lui ar trebui să scriu că totul este în regulă. 

Îi spun că oricum vor exista imagini în articol pe care o să se vadă că imobilul s-a deteriorat. „Ce s-a deteriorat?” – întreabă el dur. Păi, cade tencuiala, spun eu, cu ochi mari. „Și după părerea dumneavoastră, de pe o clădire veche, înainte s-o renovăm, trebuie sau nu să dăm jos tencuiala?” – îmi dă lecția, sigur pe el. Tencuiala care a căzut ar fi trebuit oricum să fie dată jos. Şi oricum, zice, dacă apa se scurge în perete și este expus frigului și căldurii, tencuiala pică. 

Dar și cărămizile se destramă, îi spun eu. Recunoaște scurt că și cărămizile cad, dar nu acordă prea multă importanță acestui lucru. Așa e cărămida țigănească, zice. Oricum, au reținut banii de garanție ai antreprenorului, pe care îi pot folosi pentru a înlocui cărămizile „pe ici, pe colo”.

Trebuie să ținem cont de faptul că acesta este un șantier, repetă el de mai multe ori. Nu va rămâne așa, fațada va fi restaurată la original. Atunci ar trebui să mă întorc și atunci ar trebui să şi scriu despre asta, nu în mijlocul lucrării, zice. El nu înțelege de ce este nevoie să se scrie un reportaj de investigaţie pe această temă, când nu este nimic în neregulă cu ea, totul va fi făcut la termen și rezultatul va fi frumos. Aşa au convenit cu finanțatorul din Alba Iulia, și este în regulă. Au nevoie de un nou proiect tehnic, de o justificare a modificărilor și trebuie să termine până la sfârșitul lui 2023.

„Eu m-am născut aici, în Ciumani. Aceasta este cea mai veche clădire din sat. Deci eu nu-mi risc onoarea, nu altceva. Nu locul de muncă, ci onoarea mea, să lăsăm o clădire aşa și să o lăsăm să se deterioreze. Un alt punct în plus: soția mea este educatoare la grădinița aceea. Așa că mă confrunt în fiecare zi cu această situație, că nu facem progrese în ceea ce privește clădirea. Toată energia noastră este concentrată pe a face lucrurile ca să fie bine.”

El nu-i înțelege pe cei care sunt îngrijorați de clădire, pe baza a ceea ce văd la faţa locului. Anul trecut, înainte să vină toamna, au angajat un expert care să le spună dacă integritatea clădirii este în pericol din cauza iernii. Și deciziile s-au luat pe baza celor descrise de el. Acesta este mesajul său pentru toți cei care sunt îngrijorați de clădire.

Expertiza la care face referire de mai multe ori în timpul conversației noastre, care cică spune că clădirea nu se deteriorează, ei bine, nu spune chiar asta. Aceasta spune că clădirea rămâne sigură şi stabilă, că rămâne o clădire de categoria A, dar condiționează acest lucru de efectuarea anumitor lucrări preventive. Măsuri preventive care trebuie luate urgent. 

Dintre acestea doar prima a fost realizată, celelalte nu. Zero jgheaburi, zero burlane, zero şanţuri. Tencuiala nu a fost îndepărtată, pentru a permite pereților să se usuce, nu-i bai, înghețul a dat jos tot. Și tencuiala, și cărămizile. 

Documentul prevede, de asemenea, pentru partea de beton, că placa de beton trebuie curățată astfel încât apa să se scurgă de pe ea cât mai repede posibil. În fotografiile cu drona nu văd semne ale curăţatului, dar apa bălteşte pe placă.

În ciuda tuturor acestor lucruri, primarul spune că sunt pe drumul cel bun și că totul va fi bine. „Deci e sigur că, cu sau fără finanțare din partea Uniunii, clădirea va fi bine și va fi la fel de frumoasă cum am plănuit.”

Lipsă de comunicare și șantaj

La fel ca în cazul majorității subiectelor noastre din Secuime, comunicarea este unul dintre cele mai slabe puncte ale primăriei. Localnicii n-au nicio idee despre ce se întâmplă cu grădiniţa, și nici măcar personalul primăriei nu prea știe ce se întâmplă cu ea. 

Primarul susține că a informat locuitorii prin diverse canale, inclusiv prin intermediul televiziunii. Dar dacă vă uitați la aceste reportaje, este clar că nu a fost niciodată o informare detaliată, care să spună în detaliu unde s-a blocat construcția și care sunt obstacolele în calea continuării. În schimb, el a subliniat întotdeauna că „se lucrează” și că totul este în regulă.

În august 2021, într-un reportaj al Gyergyó TV intitulat „Lucrările continuă”, primarul ne informează, foarte încrezător, că totul este în regulă și că lucrările merg înainte. În februarie 2022, într-un reportaj la acelaşi Gyergyó TV, intitulat tot „Lucrările continuă”, el ne informează din nou că lucrările continuă și-i asigură pe toți că totul e în regulă. 

Și totuși, poporul crede propriilor ochi, nu primarului, care, încă din vara anului trecut, „continuă lucrările” și îi asigură că totul este în regulă. Primarul spune că motivul este natura oamenilor: „Știm că, în principiu, oamenii privesc lucrurile negative mai repede ca pe cele pozitive, deci e evident”.

Primarul vrea ca această poveste să fie văzută în continuare de toată lumea ca o poveste pozitivă și de succes. Se folosește chiar şi de șantaj ca să mă influențeze să scriu că aici se întâmplă un lucru corect. Adică, dacă eu, reporterul, nu vreau ca el să scrie despre mine că sunt un om rău, ci din contră, că sunt un om bun, atunci ar trebui să scriu și eu că tot ce se întâmplă în jurul grădiniței e în regulă.  Pentru că, în caz contrar, mă joc cu imaginea lui, cu reputaţia lui. 

Primarul nu este un mare fan al criticilor. Fotografia sa de copertă de pe Facebook are un citat al celebrului episcop Áron Márton: „Critica este justificată dacă în locul celui contestat pot oferi ceva mai bun.”

De-a lungul conversației noastre, el joacă rolul de om bun care face tot posibilul să renoveze o grădiniță, o clădire simbol a comunei, iar eu sunt jurnalistul rău care încearcă să-i defăimeze fapta bună doar pentru un articol de senzație. „Repet încă o dată, pentru mine această clădire nu este doar un articol de ziar.” – asemenea reproşuri îmi trânteşte în faţă, de parcă ar trebui să-mi fie rușine că scriu doar un articol despre clădire și nu o renovez, ca el, până ajunge iarăși ruină. Apoi încearcă să mă șantajeze cu obiectivitatea jurnalistului, moment în care mă plictisesc de jocul care durează de vreo 40 de minute, și îi spun categoric că dacă tot face mişto de mine în loc să-mi dea informaţii, s-ar putea chiar să devin mai puțin obiectiv.

Nici comunicarea din partea angajaţilor nu este mult mai strălucită. În timp ce aștept să fiu primit de primar, mă interesez de soarta cererii pe care am trimis-o cu o săptămână înainte, pentru care nu am primit nici măcar un număr de înregistrare. O întreb pe secretară, care este foarte amabilă și politicoasă, pe cine ar trebui să întreb despre soarta emailului trimis săptămâna trecută. În spatele meu, o voce morocănoasă, plină de reproş, îmi comunică că mi-a trimis răspunsul deja de cinci minute. Îi mulțumesc. 

Primarul îmi reproşează de mai multe ori, chiar şi în şantajul lui, că am cerut informațiile în limba română. Ceea ce nu este frumos din partea mea, pentru că presa se ia mereu de primari pentru că nu vor să răspundă în limba maghiară. Îi explic că eu mi-am scris cererea, adică scrisoarea, în limba maghiară și am atașat doar formularul oficial în limba română, completat, pentru că sunt primării unde se cere acest lucru. El zice că i-a fost transmisă doar partea română a cererii, nu și cea maghiară. 

Ca răspuns la acea cerere mi-au trimis autorizațiile pentru o altă grădiniță, construită cu câțiva ani în urmă. Potrivit primarului, şi grădiniţa respectivă se numeşte „Csalóka”, de aceea mi-au trimis actele ei. E ciudat, pentru că pe acea grădiniţă scrie „Bóbita”.

Am cerut din nou autorizaţiile, și alte câteva documente printr-o nouă cerere, de data aceasta scrisă doar în limba maghiară. Am şi scris în ea că „Nu mai trimit acum o cerere în limba română, ca să nu-l supăr pe domnul primar. Dacă aveți nevoie de ea, vă rog să mă anunțați și v-o trimit.” Secretara îmi răspunde, într-o scrisoare educativă, că pe viitor, dacă le voi face vreodată cerere, să o fac în mod formal, și îmi trimite formularul oficial românesc pe care să îl folosesc. Acelaşi formular pentru a cărui utilizare fusesem anterior certat și șantajat de către primar. 

Asta este. Dar, ca să spun şi lucruri frumoase: în ciuda tuturor problemelor de comunicare, primăria mi-a trimis în cele din urmă documentele solicitate, iar asta e ceea ce contează.

Comunicarea primarului se îmbunătățește brusc când acesta încearcă să se spele cu ajutorul presei amicale. Chiar în ziua în care l-am vizitat, la ora 19.00, a apărut pe Gyergyó TV un scurt video liniștitor intitulat ” Lucrările continuă „, iar câteva zile mai târziu un alt material liniștitor în ziarul consiliului judeţean, Harghita Népe, care arată că totul este în regulă. 

Când îi spun că suntem parteneri într-un proiect, şi scriem despre proiecte deraiate, primarul precizează despre grădiniţă: „încă nu e deraiat, slavă Domnului, mai poate fi salvat”. Dar dacă ceva „mai poate fi salvat”, noi ar trebui să scriem despre ea că este absolut în regulă, că totul este bine și frumos? Chiar dacă suntem șantajaţi.

The post Un proiect din bani europeni transformă în ruină clădirea veche de 115 ani a grădiniței din Ciumani appeared first on Átlátszó Erdély.

Articolul original publicat în limba maghiară în aprilie 2022:

Mai bine de jumătate din populația județului Cluj trăiește în Cluj-Napoca și în localitățile-dormitor ultra dezvoltate din jurul orașului. În imediata vecinătate a Clujului, trăiesc cel puțin 100.000 de oameni, marea majoritate fiind dependentă de acesta din punctul de vedere al locului de muncă, al educației, al cumpărăturilor și al consumului cultural.

Zeci de mii de persoane fac zilnic naveta între Cluj-Napoca și domiciliu. Mulțimea de oameni a depășit demult capacitatea feroviară și rutieră disponibilă aici, petrecând ore în șir, zilnic, în ambuteiajele care se formează pe ruta dintre oraș și domiciliul lor, atât în direcția Florești și Baciu, cât și, mai nou, în direcția Apahida.

Pentru a rezolva problema, acum acum ani, Primăria Cluj-Napoca a propus două proiecte majore de infrastructură, o linie de metrou între Florești și Cluj-Napoca și tren metropolitan între Nădășelu și Bonțida.

Din a doua jumătate a anului 2021, a început însă să se concentreze mai degrabă asupra construirii unui metrou mai costisitor și mai îndepărtat în timp.

În ședința de consiliu din data de 27 octombrie 2020, Primăria Cluj-Napoca a aprobat studiul de prefezabilitate pentru proiectul metroului /trenului metropolitan din Cluj-Napoca. Proiectul s-a baza inițial pe două componente: metroul și trenul metropolitan, acestea trebuind însă proiectate separat, necesitând autorizații diferite.

Trenul ar circula între Nădășelu și Bonțida pe infrastructura feroviară deja existentă, însă s-ar realiza un sistem de transport integrat cu metroul, susțin de ani de zile persoanele competente. Metroul pe cei 21 km și cu 19 stații ar diminua circulația pe coridorul est-vest, respectiv, ulterior, circulația rutieră dinspre Florești.

Însă, până în prezent, nu s-a profilat clar numele companiilor care le vor construi, data la care s-ar finaliza, originea și valoarea bugetului alocat, numărul de persoane care ar călători cu ele, ce puncte ar lega și cum s-ar conecta cele două. Presa locală a publicat, mai ales, promisiunile edililor și frânturi de informații.

În ce stadiu se află cele două proiecte

”Pentru metrou deja suntem în etapa de licitație, data de 9 mai este termenul limită până la care se pot depune ofertele pentru licitație. Până în acest moment sunt 15 firme înscrise la procesul de licitație dar sigur se mai pot înscrie încă până în data de 15, sau pot să se retragă anumite companii până în data de 9 mai. Legat de trenul metropolitan, ne aflăm în faza studiului de fezabilitate, etapă la care se vor stabili numărul de stații, se va stabili și numărul de garnituri și toate elementele necesare pentru a putea fi aprobat acest studiu de fezabilitate. Ca și o estimare, studiul de fezabilitate ar trebui să fie gata, sau ne propunem să fie gata până la sfârșitul acestui an”, a declarat pentru Átlátszó Erdély Dan Tarcea, viceprimarul orașului Cluj-Napoca.

Acolo unde există șine

Trenul metropolitan dintre Nădășelu și Bonțida va avea 23 de stații pe o distanță de 43 km. Două dintre acestea trebuie construite și anume, cea de lângă Tetarom și cea de lângă aeroport. Conform primarului Emil Boc, am putea ajunge chiar și în 15 minute în oraș de pe o rază de 50 km. Cluj-Napoca va proiecta, va depune cererea de finanțare și va opera trenul metropolitan, incluzându-l în rețeaua urbană de transport în comun.

Primarul a promis public o durată de navetă de 15 minute în decembrie, anul trecut. Boc participa, la momentul respectiv, la lansarea unei noi rute între Aghireș și Cluj-Napoca a unui transportator feroviar privat, furnizorul asigurând transportul pe traseul de 23 km cu garnituri vechi de 18-20 de ani.

Trenul ar circula la intervale de 30 de minute, la ore de vârf, preconizându-se că ar scădea durata de călătorie între Nădășelu și Bonțida cu 10-25 de minute, respectiv cu 15-30 minute între Bonțida și Cluj-Napoca, se prevede în planul de mobilitate urbană Cluj-Napoca recent aprobat (pg. 271). Trenul metropolitan ar parcurge ruta Nădășelu-Bonțida în 70 de minute.

Trenul metropolitan face parte atât din planul de mobilitate urbană sustenabilă, cât și din strategia de dezvoltare urbană integrată pe următorii opt ani. Conform acesteia din urmă, noile stații vor fi construite în Baciu, la parcul industrial Tetarom I, respectiv la podul IRA, dar vor fi modernizate și stațiile existente, vor fi amplasate bănci și pubele noi și vor fi construite noi grupuri sanitare, ghișee de bilete și spații de așteptare acoperite.

Vor fi construite parcări Park and ride acolo unde spațiul o permite pentru ca, de exemplu, persoanele care sosesc de mai departe, pe autostradă, să-și poată lăsa mașina la ieșirea de la Nădășelu. Strategia prevede și achiziția unor garnituri care vor putea circula și pe linii neelectrificate: garnituri cu acumulatori sau garnituri hibride, diesel și electrice.

Costul total al trenului metropolitan a fost estimat inițial la 75 milioane de euro, iar anul trecut cifra a crescut la 200 de milioane. Planul de mobilitate urbană, însă, estimează valoarea acestuia la 280 de milioane euro.

Amenajare pentru care se va excava cea mai circulată arteră clujeană

Metroul ar lega Floreștiul, cu zeci de mii de locuitori, de Cluj, însă cel mai devreme peste 10 ani. Deoarece, conform planului de mobilitate urbană, s-ar muta, în primă fază, (sperăm până în 2027) în subteran, traficul celei mai circulate rute din oraș, artera care leagă cartierul Mănăștur de Mărăști.

Garniturile de metrou de 50 m, cu capacitate de 600 de persoane, ar circula, la ore de vârf, la intervale de 3 minute, pe magistrala Florești-Mărăști și la interval de 6 minute pe cele două trasee adiacente, se arată în planul de mobilitate.

După cum se vede, cea mai rapidă linie de transport în comun din oraș nu va atinge nici gara și nici aeroportul. Pentru acestea, călătorii vor trebui să se transbordeze pe trenul metropolitan. Însă, ceea ce e și mai important: metroul trebuie construit complet de la zero, actualmente neexistând nici măcar vreun element fizic al acestuia.

Traficul va trebui deviat pentru construirea metroului, iar ruta va trebui excavată, cel puțin în locul în care se vor afla stațiile, ceea ce ar face ca orașul cu infrastructura sa supraaglomerată să devină și mai ostil, a spus, la solicitarea noastră, Tudor Măcicăşan, expert independent în mobilitate. După părerea sa, chiar și excavațiile parțiale ar implica săpături deschise timp de cel puțin un an pentru fiecare stație, ceea ce pentru 19 stații de metrou, din care aproximativ jumătate se află pe o arteră principală, ar putea însemna chiar și zece ani.

Temerea sa este că proiectul metroului se va realiza până la un punct, dar locul va rămâne un șantier timp de 15 ani, consumând bugetul orașului, fără să se apropie măcar de finalizare.

Durata de realizare a metroului este de 128 de luni, adică aproape 11 ani, conform studiului de fezabilitate. Costul estimat este, actualmente, de 10,1 miliarde de lei, adică peste două miliarde de euro.

Primăria dorește să finanțeze cea mai mare parte a celor două proiecte gigant din diferite programe ale Fondului European de Coeziune și speră să completeze sumele provenite din aceste finanțări cu sume de la bugetul național și local.

Câți călători pe număr de locuitori?

Nu există date exacte despre câți locuitori are în prezent Clujul și localitățile limitrofe. Cifrele din presă diferă, iar studiul pentru avizul de mediu necesar realizării metroului clujean (pg. 13) estimează doar numărul cu care crește populația în fiecare an.

În 2005, populația Clujului a crescut în medie cu 800 de locuitori, în 2020, a crescut cu 1500 de locuitori. Populația Floreștiului a crescut cu 3500 de locuitori pe an, însă, conform studiului, creșterea este semnificativă și în Apahida, Baciu și Gilău. Recensământul începe anul acesta, dar rezultatele finale vor apărea, probabil, doar anul viitor.

Noi ne-am bazat pe datele cele mai recente, din 2020, furnizate de Direcția Județeană de Statistică Cluj, aflată în subordinea Institutului Național de Statistică. Acest tabel prezintă numărul de locuitori cu domiciliul înregistrat în județ, defalcat pe primele zece localități ca număr de populație:

Conform statisticii, 12.395 de persoane au domiciliul în comuna Baciu, din care fac parte și Mera, Rădaia și Suceag, 14.659 în Apahida, în timp ce în comuna Jucu, conform datelor primăriei, locuiesc 4.987 de persoane. În Bonțida, în 2011 trăiau deja aproape cinci mii de persoane.

Deci, în 2020, puțin peste 37.000 de persoane locuiau deja în localitățile care ar urma să fie legate de Cluj prin trenul metropolitan. Și nici nu i-am amintit încă pe cei care lucrează în parcurile industriale Tetarom I și Tetarom III, cifră care se ridică la circa 11.000 (3500+7500), conform site-ului companiei. Trenul metropolitan va lega gara de aeroport, iar orașul se așteaptă ca numărul călătorilor în tranzit care vor sosi la Cluj-Napoca cu trenul sau cu avionul să crească destul de mult.

Dar planul de mobilitate urbană estimează că numărul călătorilor trenului metropolitan va fi de 17.000, din care estimează că vor apela zilnic la serviciile trenului maximum două mii de călători.

Pentru a vedea datele pe baza cărora primăria a realizat estimarea numărului de călători ai trenului metropolitan, am solicitat primăriei studiul de fezabilitate sau studiul de fezabilitate preliminar al trenului (conform directorului de proiect, nu se știe încă exact care se va realiza). Ne-au răspuns doar că se va decide în iulie 2022 și că nu ne pot furniza niciuna din variantele elaborate până în prezent.

Câți ne vom îmbulzi în Cluj?

Dacă în Cluj-Napoca, trăiesc anual 328.000, iar în cei zece ani până când se va finaliza metroul, se va menține creșterea anuală de 1.500 de locuitori, populația va crește la 355.000 până în 2030. La fel, Floreștiul va avea 77.000 de locuitori, deși presa locală estimează deja la 70.000 numărul locuitorilor din marea comună. Metroul care va lega cele două localități va deservi 432.000 de locuitori.

Studiul de fezabilitate al metroului, estimează un trafic anual de pasageri de 60 de milioane. Estimează 164.000 de pasageri zilnic. Conform experților, acest număr nu este absolut deloc real, mai ales dacă-l comparăm cu datele din alte orașe similare sau mai mare.

În Granada, Spania, unde numărul de locuitori este mai mic, aprox. 232 de mii, metroul a deservit 11,7 milioane de pasageri în anul 2019, în timp ce în Malaga, mai mare decât Clujul, cu o populație de 570 de mii, metroul a deservit doar 6,8 milioane de persoane pe an (tot conform datelor din 2019). Metroul din Malaga abia dacă a deservit 40 de milioane de pasageri de la inaugurarea sa, în iulie 2014, și până în 31 decembrie 2021.

Numărul populației din Catania, Italia, este aproape similar cu cel al Clujului, unde metroul, conform datelor din 2018, deservește 5,8 milioane de locuitori anual. Numărul de pasageri ai metroului din Cluj-Napoca se estimează a fi similar cu cel din Torino, însă numărul de locuitori din Torino este mai mult de dublu față de numărul estimat al populației care va locui în Cluj-Napoca.

În opinia lui Tudor Măcicăşan, este evident că numărul de pasageri a fost umflat în mod nejustificat în planul de fezabilitate al metroului, în timp ce în planul de fezabilitate al trenului metropolitan, această cifră a fost diminuată, în mod voit. De exemplu, nu i-au luat în considerare nici pe cei care, în prezent, fac naveta cu autobuzul în direcția Apahida, Baciu, Suceag, Mera sau Sânnicoară și care, în cazul în care va exista un tren metropolitan, vor folosi mai degrabă trenul.

Pentru câți pasageri?

Numărul de pasageri estimat ai metroului este pus sub semnul întrebării și de Titus Man, cadru didactic la Facultatea de Geografie din cadrul Universității Babeş–Bolyai din Cluj-Napoca. La solicitarea Primăriei, domnia sa, împreună cu echipa Centrului pentru Știința Datelor au analizat cifrele actuale ale transportului în comun. Gradul real de utilizare a transportului în comun în perioada pre-pandemică a fost stabilit pe baza datelor provenite din validarea titlurilor de transport, furnizate de (CTP).

Înainte de pandemie, au fost înregistrate, zilnic, 132 mii de călătorii, a relatat despre rezultat Titus Man în EBS Radio. A adăugat că circa jumătate din 132 mii de călătorii nu sunt relevante din punctul de vedere al metroului, deoarece au avut loc pe coridorul nord-sud sau chiar înspre Apahida, Baciu sau Grigorescu, deci nu pe traseul metroului.

Cadrul didactic universitar nu înțelege de ce cei care au elaborat studiul de fezabilitate estimează că numărul de călători ai metroului ar fi de 164 mii zilnic atâta timp cât Domnia sa a citit în planul de mobilitate urbană că numărul populației din Cluj stagnează, crescând doar populația din localitățile învecinate.

Conform celui mai recent plan de mobilitate urbană (pdf, pg. 121), CTP a înregistrat într-una din zilele lunii octombrie 2020 127.000 de călătorii pe toate liniile, pe coridorul est-vest. Pe ruta Mănăștur – Mărăști călătoresc zilnic 25 de mii de persoane.

Cererea pentru transportul public crește constant în Cluj-Napoca și în zona metropolitană, se constată în strategia de dezvoltare urbană integrată, citând CTP (pg. 177). În anul 2014, am înregistrat 182 de milioane de călătorii cu autobuzul sau troleul, în 2018, cifra a crescut la 190 de milioane, în 2019, la 196 de milioane. Deci, CTP-ul a înregistrat zilnic un număr mediu de 537.000 de călătorii în anul 2019, ceea ce este de trei ori mai mult, decât au măsurat cei de la Centrul pentru Știința Datelor din cadrul UBB. Este o diferență enormă.

Ca să lămurim situația, l-am întrebat pe Dan Tarcea, viceprimarul orașului Cluj-Napoca, cum a făcut instituția estimarea pentru numărul de călători la ambele proiecte și de ce cred că vor circula mai puțini oameni cu trenul metropolitan. Răspunsul este însă unul vag.

”Nu am estimat noi, specialiștii au stabilit acest lucru, și sunt niște calcule în funcție de numărul de locuitori, care sunt pe ruta respectivă. Gândiți-vă ce înseamnă Florești de exemplu, care are astăzi aproximativ 75.000 de locuitori, plus municipiul Cluj-Napoca. Este cea mai intensă axă circulată cea Est-Vest. Și gândiți-vă ceea ce înseamnă numărul de călători care sunt de la Bonțida, Jucu, Apahida, Baciu și mai departe, până la Gârbău. Deci calculele până la urmă sunt simple, dar aceste calcule sunt făcute de către specialiști, nu sunt făcute de noi, și asta a rezultat în urma analizei făcute de către specialiști”, a explicat acesta.

De ce a devenit metroul mai important?

„Nu există vânt favorabil decât pentru cel care ştie în ce direcţie se îndreaptă”

‒ l-a citat Emil Boc pe Seneca, în luna ianuarie, în contextul strategiei de dezvoltare urbană, însă nu s-a ținut de citat. Pe de o parte, afirmă cu tărie că pentru primărie „niciun proiect nu e mai important, decât celălalt”, dar, pe de altă parte, se pare că totuși metroul a devenit mai important.

Și doar pentru că vântul favorabil a suflat mai repede înspre acesta: 300 de milioane de euro pe care România îi alocă metroului clujean din Planul Național de Redresare și Reziliență, asigurat de Uniunea Europeană. Acesta funcționează după cum urmează: statul membru poate să atragă următoarea sumă din planul de redresare doar dacă a realizat, și în realitate, punctele prestabilite în propriul plan. Iar metroul clujean este un astfel de jalon important în planul României, în cadrul PNRR (pdf, pg. 121). România a finalizat PNRR-ul în 27 septembrie.

Faptul că există finanțare prin PNRR pentru metrou este principalul argument al administrației clujene pentru prioritizarea proiectului.

”PNRR-ul alocă bani pentru metrou, nu pentru trenul metropolitan. Trenul metropolitan va fi finanțat din alte surse de finanțare, iar PNRR-ul ne bate la ușă, și trebuie să finalizăm aceste obiective pe metrou. Nu am prioritizat aceste lucruri ci au ieșit din studii toate aceste chestiuni, am mers în paralel tren metropolitan, metrou și centura metropolitan, adică nu am prioritizat una de favoarea celeilalte și chestiunea este foarte clară, de aici rezultă prioritizările despre care dumneavoastră discutați”, a mai explicat Tarcea.

Dar cum am putut vedea și în tabelul de eșalonare a cheltuielilor, 300 de milioane de euro sunt doar pentru primii doi ani, acoperind doar cheltuielile de proiectare tehnică a metroului. Deci nu e clar ce se întâmplă mai departe.

Și iată cum metroul a depășit trenul metropolitan

Opinia publică și-a îndreptat, din nou, atenția către proiectul metroului și al trenului metropolitan, când, la 22 noiembrie 2021, în cadrul ședinței de consiliu, a fost aprobat studiul de fezabilitate al metroului, mai exact proiectul Tren metropolitan Gilău-Florești-Cluj-Napoca-Baciu-Apahida-Jucu-Bonțida – etapa I a sistemului de transport metropolitan rapid Cluj: Magistrala I de Metrou și Tren Metropolitan, inclusiv legătura dintre acestea și a studiilor conexe viitoarelor obiective de investiții. A fost momentul în care a devenit mai clar că, în locul trenului metropolitan mult promis, prioritatea primăriei a devenit, mai degrabă, metroul, în ciuda faptului că punerea în funcțiune a trenului ar fi mult mai simplă.

Biroul de presă al primăriei susține că cele două proiecte au fost concertate din motive „tehnico-economice”. Dar aceste motive tehnico-economice nu au fost explicate. Titlul foarte lung și în mare măsură ambiguu al proiectului metroului nu a fost schimbat pentru a putea asigura „trasabilitatea investițiilor publice”.

După părerea analistului independent în mobilitate, Tudor Măcicăşan, această asociere a proiectelor a fost o mare greșeală, fiind motivul pentru care Clujul nu are un tren metropolitan nici până în ziua de azi. „Aceste două servicii nu ar fi trebuit asociate, deoarece un proiect care ar fi fost elaborat în timp mai scurt a fost inclus într-un grafic foarte îndelungat” – a spus el. Din punctul lui de vedere, aceste două proiecte au fost legate și asociate din motive neclare și pe considerente politice.

Inițial, și planul mult mai compact al trenului metropolitan ar fi figurat în studiul de fezabilitate, dar a fost favorizat metroul, deoarece PNRR susține metrourile și nu trenurile metropolitane, a afirmat la ședința de consiliu din 22 noiembrie Ionel Oprea, coordonatorul echipei care a elaborat studiul de fezabilitate al metroului.

„Asta nu înseamnă că nu lucrăm și la proiectul trenului, dar problema este că, din discuțiile purtate cu Căile Ferate Române și unitățile administrativ-teritoriale implicate a reieșit că valoarea proiectului de crescut. Inițial, valoarea a fost estimată la 75 de milioane de euro, deci, nu ar fi fost nevoie nici măcar de studiu de fezabilitate preliminară, însă, în prezent, suma a ajuns la 200 de milioane de euro, care necesită și studiu de fezabilitate preliminară, iar la suma asta, nu merită să ne apucăm de lucrări” – a spus el.

Din momentul respectiv, managerul de proiect Ionel Oprea și primarul Emil Boc au fost interpelați tot mai des. Acesta din urmă a început să afirme tot mai vehement și mai nervos că metroul nu e mai important, decât trenul metropolitan și că se „lucrează constant” și la acesta.

După Tudor Măcicăşan, însă, metroul a fost favorizat și din motive politice, fără baze tehnice, deoarece acesta a fost obiectivul administrației locale, în care s-au lansat „fără o motivare tehnică obiectivă”.

Pe 16 martie anul acesta, a fost scoasă la licitație proiectarea technică și execuția metroului, tronsonul Cluj-Napoca. Termenul limită pentru depunerea ofertelor pentru lucrările complexe este 9 mai, valoarea contractului este 6,6 miliarde de lei fără TVA, care se ridică acum la 1,6 miliarde de euro cu TVA.

O cincime din această sumă, 300 de milioane de euro, este disponibilă în PNRR. Dar prețul materialelor de construcție este în continuă creștere, iar guvernul nu a actualizat încă prețurile la achizițiile publice. Este posibil ca din această cauză nimeni să nu mai liciteze pentru construcția metroului, deși viceprimarul Dan Tarcea spunea la începutul lunii aprilie că este încrezător că până la sfârșitul lunii Guvernul totuși va actualiza prețurile.

De ce se scumpește trenul metropolitan pe hârtie?

În ședința din noiembrie, Oprea a relatat motivele pentru care costurile cu trenul metropolitan aproape că s-au triplat. Proiectul, pe lângă reabilitarea rețelei feroviare existente și a modernizarea stațiilor, conține mult mai multe elemente de infrastructură, însă nu a explicat costul fiecăruia:

• pasaj rutier peste calea ferată la capătul străzii Tăieturea Turcului, 
• câte un pasaj pe str. Fabricii de Zahăr și în zona Jucu, 
• mai multe treceri de pietoni. 

Proiectul „nu merită finanțat”, deoarece ar trebui transportați de cinci ori mai mulți pasageri de acești bani sau ar trebui să fie de cinci ori mai ieftin, spune managerul de proiect. Ionel Oprea a spus, de asemenea, că cererea actuală nu justifică atragere unor fonduri europene în acest sens.

„Cert este că va exista un tren metropolitan”, a spus, dar prin discuții cu Comisia Europeană, Ministerul Transporturilor și administrațiile locale implicate, se va decide sub ce formă se va continua.

Dar, se pare, că prețul a crescut din cauza unor elemente care ar putea fi omise sau care au deja finanțarea necesară. Din estimările lui Tudor Măcicăşan, întregul proiect al trenului metropolitan ar putea fi realizat din 50-60 de milioane de euro, deoarece nu necesită altceva, decât garnituri. El consideră că s-ar impune cumpărarea a maxim 5 noi garnituri a câte aproximativ 10 milioane de euro fiecare, putându-se pune în funcțiune de mâine, deoarece șinele sunt utilizabile.

„Studiul trenului metropolitan cuprinde asfaltarea străzilor din imediata vecinătate a stațiilor și construirea unor parcări park and ride pe mai multe niveluri. E sigur că dacă le-am include în proiect, acesta va costa foarte mult. Dar dacă luăm în calcul doar ceea ce e absolut necesar, adică garniturile, proiectul ar putea fi realizat din 50-60 de milioane de euro” – a spus el.

Expertul ne-a enumerat pe loc patru alte posibilități de finanțare în afară de PNRR: se pot atrage fonduri pentru tren din Programul Operațional pentru Infrastructură Mare, Programul Operațional pentru Transporturi care va fi lansat în viitorul apropriat, Programul Operațional de Dezvoltare Durabilă și Programul Operațional Regional.

El consideră că trenul metropolitan poate fi lansat și cu garnituri rulate, ceea ce ar scădea costul proiectului. Spune că, în primul rând, Primăria Cluj-Napoca și cei din Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană Cluj (ADI ZMC) ar trebui doar să aibă voința necesară. După părerea sa, cel puțin cinci furnizori privați ar fi interesați de această investiție.

Pentru ce nu Clujul trebuie să ceară finanțare

Pentru pasajul de pe str. Tăietura Turcului, există deja douăzeci de milioane de euro deoarece acesta face parte și de proiectul de reabilitare a magistralei de cale ferată Cluj -Oradea. CFR a lansat deja licitația publică pentru tronsonul Aghireș-Cluj-Napoca care cuprinde și partea de vest a tronsonului trenului metropolitan, a comunicat CFR.

CFR alocă un miliard și jumătate de lei (300 milioane de euro), fără TVA, pentru modernizarea întregului tronson și reabilitarea stațiilor și a haltelor. Surpriză: și CFR vrea să-l finanțeze din PNRR. Electrificarea liniei Nădășelu – Bonțida este gata în proporție de 75%, am aflat de la CF, deci nici acest element nu ar trebui finanțat din bugetul trenului metropolitan.

După Tudor Măcicăşan, nu e nevoie de electrificare sau de modernizare pentru trenul metropolitan. E util, dar nu necesar, deoarece majoritatea trenurilor electrice moderne funcționează că acumulatori. După părerea sa, chiar dacă calea ferată ar permite deplasarea cu o viteză mai mare, trenul metropolitan nu s-ar putea deplasa mai rapid, deoarece ar trebui să se oprească mai des.

„Deși viteza de deplasare a trenurilor pe distanțe lungi nu e ideală, șinele existente în prezent sunt absolut suficiente pentru realizarea unui tren metropolitan” – a explicat el. După părerea sa, același lucru este valabil și pe ruta Cluj-Aghireș pe care pot circula trenuri cu acumulatori sau chiar diesel.

Și așa aleargă trenul pe tărâmul făgăduinței

Dacă administrația locală chiar ar fi vrut, trenul metropolitan ar fi funcționat de doi-trei ani, deoarece ideea acestuia figurează în planul de mobilitate a Clujului din 2015, a spus Tudor Măcicăşan. Nu e deloc o soluție nouă sau inovatoare, în majoritatea marilor orașe existând trenuri metropolitane, iar în România, în anii comunismului, au existat așa-numitele trenuri de navetiști pe care călătoreau pe rute mai scurte, în special, cei cu venituri mai mici, a spus Măcicăşan.

În data de 23 aprilie 2020, Primăria Municipiului Cluj-Napoca a încheiat un contract cu consorțiul SWS Engineering SPA – Systra – Metrans Engineering kft. prin care acesta din urmă urma să elaboreze primul studiu de fezabilitate a trenului metropolitan până în august 2021, iar cel al metroului până în iunie 2023.

După un jumătate de an, în data de 27 octombrie 2020, pe pagina sa de Facebook, Oláh Emese a afirmat că trenul metropolitan s-ar putea finaliza și mai devreme, decât metroul: „Au început forajele de probă geotehnice pe traseul metroului clujean în cadrul proiectului de realizare a metroului și a trenului metropolitan! Conform studiului preliminar, metroul clujean, cu un traseu de 14,4 km, va lega partea de est a orașului spre vest, atingând și centrul, iar trenul metropolitan care ar putea fi finalizat mai repede, deoarece se construiește pe o infrastructură deja existentă va prelua călătorii din zona metropolitană.”

De la declarațiile din 2020, lungimea rutei metroului a devenit de 21 km, dar se pare că nu s-au făcut multe în privința trenului.

În decembrie 2021, primarul Emil Boc a considerat că, în funcție de finanțări, execuția trenului metropolitan de la Cluj ar putea dura chiar până în 2030, dar el speră să se finalizeze mai devreme. Biroul de presă al primăriei a transmis, anul acesta, că studiul de fezabilitate al trenului metropolitan va fi finalizat în iulie 2022, în timp ce studiul metroului nu doar că a fost finalizat, ci a și fost votat în consiliu la finele anului 2021.

La 18 ianuarie 2022, Consiliul Local Cluj-Napoca a votat două documente importante. Prin acestea, orașul și-a trasat direcția de dezvoltare. Strategia de dezvoltare urbană integrată promite că trenul metropolitan va fi finalizat până în 2023-24, deci, în doi ani, locuitorii din vecinătatea Clujului ar putea face naveta cu trenuri care ar circula din jumătate în jumătate de oră. Planul de mobilitate urbană sustenabilă (pdf, pg. 268) ia în considerare un termen mai realist: prevede realizarea primelor tronsoane ale trenului și metroului între 2023 – 2027.

Primăria evită să spună ceva concret

Pentru elaborare acestui material, am încercat să-l contactăm și pe Ionel Oprea și de aceea, am trimis un e-mail către SWS Engineering SPA – Systra – Metrans Engineering kft. Nu au răspuns la e-mail nici după două săptămâni și nici la telefon. Ne-au informat prin SMS că ne pot răspunde doar prin intermediul Primăriei și să nu-i contactăm.

După aceea, am contactat Primăria, dar aceasta ne-a transmis generalități. Nu ne-a răspuns concret de ce cele două proiecte au fost lansate în același pachet, când și cum s-a decis că metroul și trenul metropolitan se vor separa și de ce s-a început cu proiectarea metroului.

Despre studiul trenului metropolitan, ne-au scris că acesta se află în faza de reelaborare pe segmentul studiului de circulație și a eficienței financiare și se așteaptă ca acesta să fie finalizat în iulie 2022. Despre ce s-ar schimba pe traseul trenului în cazul proiectului mai ieftin, ne-au scris că, în acest caz, vor renunța la anumite stații, însă nu s-a decis nimic în acest sens.

Ne-au explicat motivul pentru care bugetul alocat trenului metropolitan aproape că s-a triplat doar prin generalități și nu prin costurile concrete: din cauza introducerii „altor lucrări”, de ex. din cauza construirii noilor stații, a infrastructurii feroviare, rutiere și pietonale pe întregul traseu. După cum au spus, aici sunt incluse și pasajele subterane și cele supraterane atât pentru pietoni, cât și pentru vehicule.

La întrebarea de ce nu au modificat denumirea proiectului care acum este ambiguu, ni s-a răspuns că tocmai pentru „trasabilitatea modului în care sunt cheltuiți banii publici”. Și de ce nu se menționează cu niciun cuvânt legătura dintre metrou și trenul metropolitan în PUZ-ul proiectului? Deoarece acum se actualizează pe baza Strategiei de Mobilitate Urbană Sustenabilă care conține ambele componente și legătura dintre acestea, ne-a scris Primăria.

La principala noastră întrebare despre când va fi finalizat trenul metropolitan, ni s-a răspuns că primăria va vota la 3-6 luni după finalizarea studiului de fezabilitate (iulie 2022). După care poate începe procedura de proiectare și licitație care poate dura chiar și 12 luni. Astfel, conform primăriei, lucrările efective ar începe cândva în iulie 2024. Chiar pe când ar trebui finalizate conform strategiei de dezvoltare urbană.

De ce ar fi trenul mai rentabil?

Comparând modificările aduse studiilor de fezabilitate, rezultatele dezbaterilor din consiliu și diferitele declarații și reacții, se pare că primăria nu vrea să vadă ce vede presa și alți experți independenți de ani de zile: trenul metropolitan ar fi mai rentabil, decât metroul. Primăria a convins însă și consilierii locali în așa măsură, încât aceștia au votat studiul de fezabilitate a metroului, în ședința din 22 noiembrie, cu 24 de voturi pentru și doar două împotrivă.

Conform strategiei de dezvoltare urbană, am putea folosi trenul metropolitan peste doi ani, dar încă nici studiul preliminar nu este gata. Și cu toate astea, au trimis la PNRR proiectul metroului, deci e clar că metroul primează. Însă nu înțelegem de ce ascunde Emil Boc acest lucru.

Poziția administrației locale clujene este clară: vor metrou, chiar dacă nu e rentabil nici după Emil Boc. În același timp, când proiectul trenului a crescut de la 75 de milioane de euro la 200 (care și așa e doar o zecime din costul metroului), au susținut imediat că studiul de fezabilitate întârzie, deoarece „nu merită atâția bani”.

Deci, orașul își asumă ca metroul de două miliarde să nu fie rentabil, dar nu-și asumă ca trenul metropolitan de 200 de milioane să nu se justifice. Și nici un edil, și nici un autor al vreunui studiu nu a explicat publicului larg care ar fi pierderea în fiecare caz și de ce merită investit în cel mai scump proiect.

Iar trenul metropolitan nu doar că reprezintă o investiție minimă, ci este și eficient financiar, susține Tudor Măcicăşan. Cursele din jumătate în jumătate de oră ar putea fi asigurate doar cu patru garnituri, înlocuind cursele M31, M32, M33, M34 și M41, M42, M43, M44 asigurate cu autobuze diesel, a spus Măcicăşan.

Expertul afirmă că trenul ar putea funcționa chiar de mâine în mai multe moduri: cu garnituri noi cumpărate, cu locomotive rulate, după modernizarea și electrificarea șinelor, dar și înainte, cu construirea sau nu a noilor stații. Ba mai mult, serviciul ar putea funcționa și fără a achiziționa alte trenuri, cu folosirea materialului rulant al diferiților furnizori privați. Pare-se că lipsește doar voința politică.

The post Primăria Cluj-Napoca pune pe primul loc metroul, deși trenul metropolitan e mai ieftin și se poate face mai rapid appeared first on Átlátszó Erdély.

Am găsit mânie, frustrare, sarcasm și certuri încinse care se acumulează de doi ani într-unul din grupurile deschise de Facebook din Târgu Secuiesc, unde am fost invitați de un cititor de-ai noștri. Conținutul cel mai șocant în grupul Tiszta vizet a pohárba! a fost mulțimea de fotografii și material video despre cum curge apă de culoarea cafelei din robinetele din oraș, și nu de puține ori se vede chiar zațul depus în cești, chiuvete, vane.

Postări anterioare semnalau țevi sparte aproape zilnic, după care furnizorul anunța că se sistează apa pe o anumită stradă pentru reparații. „După reluarea furnizării, apa poate prezenta impurități. Vă mulțumim pentru înțelegere”, comunica furnizorul după câte-un asemenea caz. De jumătate de an consumatorii sunt rugați „să acorde o atenție sporită utilizării aparatelor de uz casnic și a dispozitivelor tehnice care utilizează apă în perioada indicată!”

Țevile sparte au cauzat trei tipuri de neplăceri:

• a scăzut presiunea apei,
• s-a oprit apa din cauza lucrărilor,
• apa de la robinete a căpătat o culoare imprevizibilă.

Furnizarea de apă potabilă și tratarea apei menajere din Târgu Secuiesc este asigurată de operatorul regional Gospodărie Comunală S.A. Compania cu centrul în municipiul Sfântu Gheorghe deservește cele patru orașe din județul Covasna de mai bine de zece ani, timp în care a derulat și patru granturi europene. Firma care se află în proprietatea celor patru orașe și a consiliului județean are mai mult de 300 de angajați și, după cum ne arată baza de date a firmelor, a avut un profit de câteva sute de mii de lei în ultimii zece ani.

Am vizitat orașul cu 16 mii de locuitori din Secuime în luna martie, ca să înțelegem cum se poate ca apa potabilă care curge din robinetele din Târgu Secuiesc să fie neagră atât de des. Asta cu toate că orașul fusese inclus într-un proiect de finanțare de 332 milioane lei pentru reînnoirea rețelei de utilități publice, și furnizorul comunică regulat în media locală că

apa corespunde din toate punctele de vedere criteriilor apei potabile.

Am ajuns la Târgu Secuiesc din direcția Sfântu Gheorghe, iar pe Strada Cernatului, care duce înspre centru, chiar se schimbau țevile de apă. Acesta a fost unul dintre punctele critice ale rețelei de apă potabilă, unde se sparge țeava chiar și de mai multe ori pe săptămână.

Majoritatea blocurilor din zonă s-au legat deja la țevi noi, de aceea am întrebat locatarii de aici dacă sunt schimbări. O doamnă mai în vârstă a spus că apa este în continuare puțin tulbure, însă mai multe persoane au declarat că acum au apă limpede.

La mijlocul străzii, în fața stadionului, un panou uzat arată de opt ani că rețelele de apă și canalizare s-au modernizat în județul Covasna printr-un grant de 282 milioane de lei din Fonduri de Coeziune ale Uniunii Europene prin POS Mediu. Sprijinul a fost completat de guvern cu 43 milioane de lei.

Pentru lucrările anunțate pe afiș s-au contractat servicii în valoare de numai 54 milioane lei, din care s-a modernizat sistemele de captare ale orașelor Covasna, Târgu Secuiesc și Sfântu Gheorghe. Deci maxim 15-20 milioane au putut fi investiți în orașul Târgu Secuiesc, și majoritatea nu în distribuție, ci în captarea apei.

Până am ajuns în centru, am încercat de repetate ori să îl contactăm pe primarul orașului, Tibor Bokor, care a promis în presa locală nu cu mult timp înaintea montării afișului, în octombrie 2012, că „în următoarele 34 luni se va moderniza și se va schimba complet rețeaua de apă a orașului.” Am vrut să-l întrebăm pe ce s-a bazat când a făcut o astfel de promisiune, dar ne-a transmis prin secretara lui că nu dorește să dea declarații despre problemele de apă ale orașului, acest domeniu aparținând de anul acesta de viceprimarul Szabolcs Szilveszter.

În drum spre Primărie, am intrat într-un atelier de reparații mașini de spălat. În grupul de Facebook Tiszta vizet a pohárba!, creat în toamna anului 2019, mai mulți utilizatori au postat revoltați că apa plină de depuneri le strică centralele, mașinile de spălat și alte aparate electrocasnice.

Angajații de la atelier însă nu primesc mai multe aparate de reparat. Nu trebuie să repare mașini de spălat din cauza depunerilor, ne explică meșterul, pentru că orășenii au învățat deja demult să monteze filtre de apă la aparatele mai sensibile. După ce mai mulți localnici au pățit ca „apa potabilă” să le coloreze hainele albe în loc să le spele, sunt foarte atenți când furnizorul anunță lucrări de reparații.

Expert și viceprimar

Viceprimarul Szabolcs Szilveszter ne primește în biroul său. Poziția tânărului inginer de mediu este că nu îl interesează cine ce a greșit în trecut, scopul lui este ca rețeaua de la Târgu Secuiesc să funcționeze bine și apa care ajunge la locuitorii indignați de ani de zile să fie de calitate acceptabilă.

Szabolcs Szilveszter este consilier local din 2016 și a fost ales viceprimar în noiembrie 2020. De trei luni el este reprezentantul orașului în Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Aquacov înființată de proprietarii companiei Gospodărie Comunală S.A.

Cu ani în urmă, Szilveszter a trăit un an în Ecuador, unde a făcut modelarea hidraulică a rețelei de apă a unui oraș de o sută de mii de locuitori, a instalat și optimizat tehnologii și stații de tratare a apelor uzate. S-a mutat acasă în urmă cu șapte ani, la șase luni după aceea s-a prezentat la Primărie, oferindu-și ajutorul pentru a rezolva problemele rețelei de apă a orașului. L-au invitat să lucreze și la Gospodărie Comunală S.A., dar crede că poate ajuta mai eficient dinafară.

Țevi de o sută de ani, intacte, iar cele de 30 de ani, distruse

Szilveszter crede că motivul pentru care țevile s-au spars atât de des nu era doar vechimea rețelei de conducte, ci și

• operarea neprofesională a rețelei,
• neglijența și lipsa de calificare a muncitorilor care lucrau pe teren,
• lacunele în managementul firmei furnizoare
• și lipsa totală unei comunicări sincere.

Furnizarea apei potabile nu era catastrofală în toate zonele orașului, ci doar acolo unde densitatea populației este mai mare: în cartierele de blocuri, explică Szabolcs Szilveszter. În centru, situația e înrăutățită suplimentar de faptul că mulți s-au legat la rețea clandestin, fără autorizație, iar firma de construcții trebuie să sape cu foarte mare grijă, că nu se știe unde sunt conductele.

Infrastructura învechită este o problemă a întregii zone post-sovietice, explică viceprimarul. Târgu Secuiesc, orașul breslelor, al micilor producători s-a împânzit de industrie mare: fabrica de șuruburi, fabrica de amidon, fabrica de materiale de izolație au fost consumatori uriași de apă cu magistrale separate, dar rețeaua de apă a orașului trebuia să fie totuși construită în așa fel încât să poată alimenta cu apă și fabricile. După schimbarea regimului comunist, aceste fabrici au dat faliment destul de repede, în timp ce conducerea orașului nu s-a ocupat de întreținerea rețelei de apă și canalizare, ca de altfel nicăieri.

Aceste rețele sunt proiectate pentru o funcționare de 25-30 de ani, deci în primii 15 ani nu se prea așteaptă să fie probleme. Dar țările post-comuniste au uitat să se pregătească pentru următorii 15 ani. Chiar dacă pe alocuri s-au pus deoparte bani pentru schimbarea conductelor sau echipamentelor, acești bani și-au pierdut valoarea după revoluție, și în plus mai lipsea și pregătirea profesională a celor responsabili, crede Szabolcs Szilveszter. De exemplu, să documenteze rețele de apă pe hărți.

Harta rețelei de apă la Târgu Secuiesc are o exactitate de aproximativ 85%, spune Szilveszter. În restul de 15%, mai mult se speculează din amintiri cam pe unde sunt conductele, dar nu s-a săpat, nu s-au văzut.

Rețeaua este cunoscută în proporție de cel puțin 95%, dar nu și vechimea. Perioada în care s-au așezat conductele contează foarte mult, ne comunică inginerul Lajos Pap, coordonatorul sucursalei din Târgu Secuiesc al firmei Gospodărie Comunală S.A. Pap coordonează punctul de lucru din Târgu de facto din august anul trecut, oficial din februarie anul acesta. Am avut o discuție îndelungă cu domnul Pap și domnul Attila Kozsokár, directorul executiv al Gospodărie Comunală S.A. la sediul firmei din Sfântu Gheorghe.

Conductele montate la sfârșitul anilor ’80 sunt de cea mai proastă calitate: peretele subțire al conductelor s-a corodat foarte tare, în timp ce conductele montate în anii ’60, ’70 sunt și acum aproape fără probleme, ne explică Lajos Pap. Inginerul este din Târgu Secuiesc și ne-a declarat că iubește și cunoaște foarte bine orașul, de aceea a și cerut să preia conducerea punctului de lucru din oraș.

Conductele încep să îmbătrânească la 50 de ani pe baza standardelor din domeniu, deci conductele puse în anii 1980 ar fi trebuit să reziste fără probleme majore până în anii 2030, ne spune directorul Attila Kozsokár. Conductele din fier ar trebui să reziste 30, maxim 40 de ani, a adăugat Lajos Pap. La Sfântu Gheorghe însă, la reînnoirea rețelei, au scos o conductă de metal fabricat în 1905 în stare perfectă, a explicat Kozsokár.

Fierul în apă

În fântânile adânci din care apa ajunge în rezervoarele de apă care alimentează orașul se găsește de fapt apă minerală cu conținut de fier de 5-6 mg la litru. Legea permite un conținut maxim de 0,2 mg la litru pentru apa potabilă, dar echipamentul vechi de filtrare a apei nu a reușit timp de zeci de ani să filtreze fierul la conținutul permis, care s-a transformat în tone de depuneri de rugină prin rețeaua de apă a orașului original de circa 40 de km, ne-a explicat Attila Kozsokár.

Alimentarea cu apă se sistează dacă se efectuează reparații pe rețea la spargeri de țevi sau alte defecțiuni, iar când se repornește, depunerile se desprind din cauza intensificării fluxului de apă, și se depune din nou când fluxul devine constant, ne explică Lajos Pap.

O metodă de a elimina această neplăcere este schimbarea conductei: anul trecut le-au schimbat în două-trei străzi, în total 3-3,5 km, și Kozsokár promite cam încă atâta și pentru anul acesta. Zeci de kilometri de conducte nu se pot schimba în doi ani, spune directorul.

Retehnologizarea celor două noi rezervoare de apă a început în anul 2013 din fonduri de coeziune, și lucrarea s-a predat în decembrie 2016. Investiția s-a realizat pentru a preveni depuneri noi de rugină în rețeaua de apă potabilă.

Erori profesionale

Numărul defecțiunilor a crescut totuși drastic în 2019, cu 50% față de 2016 pe baza statisticilor proprii ale Gospodărie Comunală S.A. În timp ce la Sfântu Gheorghe sau la Întorsura Buzăului se înregistrează câte una sau două defecțiuni pe lună, la Târgu Secuiesc se întâmpla de mai multe ori pe săptămână.

Această proporție catastrofală a fost cauzată în ultimii doi ani și de niște erori profesionale, care puteau fi prevenite cu puțină atenție și respectarea protocoalelor, opinează Szabolcs Szilveszter. De exemplu, alimentarea cu apă se sista și pentru probleme minore, deși nici conductele noi nu ar trebui încărcate cu oprirea și repornirea bruscă a apei, iar cele vechi cu atât mai puțin, ne explică inginerul.

Cu toate că sunt multe depuneri în țevile vechi, dacă nu există perturbare, un șoc extern, atunci aceste depuneri nu ajung la robinetele locuințelor. Depunerile au fost tulburate de multe ori chiar de angajații furnizorului, care au oprit rezervorul de apă care alimentează 70% din apa din rețea pentru a repara spargerile, ca „să nu se ude”, în loc să reducă doar presiunea la rezervoare în timp ce lucrau la conducte.

Sau au închis un robinet intermediar pe o conductă sub presiune, ceea ce a generat un șoc hidraulic. Acest fenomen numit „lovitură de berbec” poate sparge conducta. E mai bine să închizi un robinet intermediar decât să închizi alimentarea cu apă a orașului întreg, spune Szilveszter, dar atunci, după reparații și înainte să repornești alimentarea, porțiunea de conductă trebuie spălată. Locuitori ai orașului s-au plâns că în toamna anului 2019 curgea apă de culoare închisă din robinete timp de patru zile, și-a amintit viceprimarul.

L-am rugat pe Lajos Pap să ne explice ce înseamnă spălarea rețelei. La miezul nopții, se sistează alimentarea cu apă, la punctele cele mai joase ale orașului se deschid 12 hidrante de incendiu, se repornesc pompele, și se pompează apa în afară până presiunea mare a apei tulbură depunerile, le curăță de pe pereții conductelor, până se elimină prin hidranți. Calitatea apei eliminate se măsoară continuu, și spălarea se oprește doar la momentul în care apa poate fi lăsată să intre în case.

Deși planul era ca toată rețeaua să fie spălată la fiecare două luni, directorul Attila Kozsokár a recunoscut că anul trecut, din cauza pandemiei, spălările s-au sistat timp de câteva luni. Kozsokár și Pap au mai recunoscut, la întrebarea noastră, că s-a mai întâmplat ca după reparații alimentarea cu apă să fie repornită fără ca secțiunea afectată să fi fost spălată, cel puțin înainte ca Lajos Pap să fi preluat punctul de lucru din Târgu Secuiesc.

Am întrebat și dacă a fost cineva tras la răspundere pentru aceste lacune, fiindcă evidențele de la locul de muncă arată cine a făcut sau a condus reparații la un anumit loc, într-o anumită zi. În prezent, Lajos Pap documentează lucrările și cere calitate, dar cazurile mai vechi nu se mai investighează, și conducătorii lucrărilor nu sunt trași la răspundere, recunoaște Attila Kozsokár.

Predecesorul lui Lajos Pap, Sándor Barabás, avea și el datoria de a controla munca subalternilor săi, ne răspunde directorul. Sándor Barabás a fost directorul punctului de lucru din Târgu Secuiesc în perioada 2017-2019. Kozsokár admite că fostul director zonal trebuia să fie supervizat de directorul executiv și tras la răspundere pentru nerespectarea cerințelor calitative și necontrolarea celor care nu asigurau calitatea lucrărilor. Tragerea la răspundere nu s-a întâmplat, ne explică în continuare Kozsokár, fiindcă în majoritatea cazurilor rețeaua s-a spălat într-adevăr.

Când nu furnizorul e de vină

Spălarea conductelor nu îndepărtează depunerile din țevile dinăuntrul clădirilor, depunerile de acolo se pot elimina doar prin robinetele locuitorilor, ne explică directorul. Când furnizorul oprește alimentarea, apa din țevile în ascensiune se scurge înapoi și tulbură depunerile care se desprind într-o anumită măsură. Când apa este pornită din nou, aceste depuneri sunt eliminate prin robinetele din gospodării, iar această situație poate fi remediată numai prin schimbarea rețelelor interioare, spune Lajos Pap. La fel se întâmplă și dacă se oprește apa în bloc, dar vecinii nu sunt avertizați.

Consecințe catastrofale poate avea și lipsa de comunicare dintre furnizori. De exemplu, în octombrie anul trecut, Electrica a oprit curentul electric fără să anunțe punctul de lucru al Gospodărie Comunală S.A. despre cât va dura pana de curent. Rezervoarele de apă s-au golit între timp și în momentul în care pompele au repornit, apa care a umplut conductele a mișcat depunerile. Nu se putea pompa atâta apă în conducte încât să spele aceste depuneri, deci acestea au ajuns în gospodării, ne-a explicat Lajos Pap. Situațiile similare se pot evita în viitor pentru că au achiziționat un generator pentru rezervorul de apă.

Nici măcar n-au zis nimic

Locuitorii orașului au fost indignați nu doar de permanentele neplăceri cauzate de conductele sparte, dar și de lipsa desăvârșită a comunicării: într-o perioadă „cei de la apă” au închis apa fără avertizare. Szabolcs Szilveszter, consilier local la vremea aceea, ne povestește că Loránd Fekete, directorul zonal anterior, care a murit în 2017, încerca să și mențină comunicarea cu părțile implicate. Probleme cu rețeaua de apă existau și atunci, dar nu atât de multe precum din 2019, sub conducerea lui Sándor Barabás.

Szilveszter era foarte deranjat și de faptul că, atunci când lucrurile începeau să se deterioreze alarmant, degeaba întreba oamenii furnizorului care sunt problemele și ce se poate face pentru a le soluționa, că nimeni nu știa nimic. Szilveszter era cel care a făcut lobby la primar să cumpere hidranți pentru spălarea rețelei și patru manometre care arată scăderea presiunii – semn că există conducte sparte în rețea, chiar dacă locuitorii încă nu văd.

El susține că îi ruga pe angajații de la punctul de lucru din Târgu Secuiesc să comunice cu locuitorii, să spună din timp dacă opresc apa. Companiile de utilități publice sunt obligate prin lege și prin propriile regulamente de funcționare să anunțe populația cu 24 de ore înaintea sistării unei servicii. Nici Lajos Pap, proaspăt numit în funcție, nu a fost anunțat în prealabil când au oprit brusc apa în august anul trecut, relatează viceprimarul.

Szilveszter crede că lipsește atitudinea proactivă din partea conducerii firmei:

• în anii anteriori, nu au semnalat în scris conducerii locale de câți bani ar fi avut nevoie pentru întreținerea rețelei;
• nu s-au interesat de frustrările zilnice ale orășenilor cauzate de lipsa și culoarea apei;
• nu s-au adresat orășenilor să le explice detaliat ce se întâmplă, care sunt motivele situației cauzate.

În cele din urmă, Szilveszter a depus un memoriu cu detalii și fotografii ale locuitorilor cu apa neagră curgând din robinete. În timp ce la compania furnizoare Gospodărie Comunală S.A. au ajuns doar 15-20 de sesizări oficiale despre defecțiunile rețelei de apă într-un an, în grupul de Facebook Tiszta vizet a pohárba! zilnic s-au postat plângeri.

L-am întrebat pe Szilveszter dacă a primit răspuns la memoriul depus, și deși răspunsul a fost negativ, el s-a întâlnit totuși cu directorul și comunicarea a început. Consilierii locali au transmis indignarea locuitorilor către compania de utilități, cumva l-au pus la colț, și au reușit să forțeze compania să colaboreze, a explicat viceprimarul. Rezultatul este că anul trecut în august, compania l-a trimis pe Lajos Pap să coordoneze punctul de lucru din Târgu Secuiesc. Szilveszter îl consideră un partener pregătit, cu care se poate lucra bine și consecvent.

Conducerea firmei împreună cu consilierii locali a stabilit care sunt punctele slabe ale rețelei unde se întâmplă cele mai multe defecțiuni, și prioritatea e schimbarea acestora, ne spune directorul Attila Kozsokár. Szabolcs Szilveszter a accentuat că el și Lajos Pap discută de două ori pe săptămână despre lucrările care urmează și materialele de care va fi nevoie.

El crede că au reușit să urce din minus la punctul zero prin anumite îmbunătățiri – de exemplu nu se mai oprește apa la fiecare reparație, și în ultimele luni au reușit să mențină presiunea la care s-a angajat furnizorul, de cel puțin 0.5 bari. Chiar și așa, Szilveszter estimează că pierderea actuală de apă a rețelei este de 50%. Inginerul Lajos Pap a declarat în decembrie că consumul de apă al orașului a scăzut de la 250 de metri cubi pe oră la 130, deci anul trecut au reușit să elimine o parte semnificativă din pierderea de apă.

Compania Gospodărie Comunală S.A. însă poate schimba doar porțiuni de 5-10 metri, acolo unde sunt probleme mari, ne explică Lajos Pap. Pentru investiții mai mari firma nu are nici bani, nici oameni. El a clarificat și cu consiliul local faptul că rețeaua de apă din oraș nu poate fi consolidată corespunzător decât în doar cinci-șase ani.

În momentul de față, locuitorii anunță spargeri de țevi sau apă murdară cam odată la două săptămâni, dar e de înțeles dacă după doi ani de nervi reacționează mai sensibil și la disfuncțiuni mai mici sau doar o ușoară colorare a apei, consideră Szilveszter. El susține că atât el, cât și Lajos Pap se străduiesc să ofere informații orășenilor, să răspundă la întrebări, dacă au informații destule. Din comentariile scrise la postările lor reiese că locuitorii orașului apreciază mult acest lucru.

PR cu limite

Membrii grupului postează sistematic anunțurile companiei de apă în legătură cu reparații, sistarea alimentării cu apă, sau citirea contoarelor, dar compania nu a considerat până în acest moment că ar fi de datoria ei să comunice cu consumatorii chiar in grupul de Facebook unde se publică cele mai multe plângeri. Deși firma are un angajat pentru PR, care a fost prezent la discuțiile noastre cu directorul executiv și cel zonal.

Sesizările ajunse la firmă se înregistrează, se urmăresc până se soluționează, se fac statistici după ele, dar nu au primit niciodată vreo solicitare de compensare, răspunde directorul Attila Kozsokár la întrebarea noastră referitoare la gestionarea sesizărilor, respectiv dacă a plătit vreodată firma compensare pentru deteriorarea aparatelor de uz electrocasnic. Plângerile se înaintează la departamentul în cauză bazat pe problema raportată – facturare, apă murdară, canalizare înfundată, etc. –, iar de acolo se trimit angajații să soluționeze problema, explică în continuare directorul.

Am întrebat dacă obișnuiesc să anunțe consumatorii implicați pe telefon sau prin mesaje despre oprirea sau repornirea alimentării cu apă, dacă au oricum numerele de telefon ale consumatorilor. Există o aplicație în acest sens, folosită deja de unii furnizori, răspunde Kozsokár. Conducerea firmei se gândește dacă să o introducă. Între timp, sistările de apă sunt anunțate în presă și pe pagina de Facebook a firmei.

Și comunicarea de criză lipsește la Compania Gospodărie Comunală S.A. La mijlocul lunii aprilie, nu directorul sau specialistul PR al firmei, ci viceprimarul a explicat în grupul consumatorilor de ce lucrarea mult așteptată, schimbarea unei conducte de 400 mm, a cauzat o pauză mult mai lungă în alimentarea cu apă și mult mai multe depuneri în gospodării decât era de așteptat. După ce o mulțime de comentarii indignate și dezamăgite din multe străzi ale cartierului au semnalat că abia curge apa și e foarte murdară.

Szabolcs Szilveszter crede că feedback-ul din grup este foarte important, dar este la fel de important ca factorii de decizie să explice consumatorilor pe înțelesul lor chiar și problemele mai complicate ale gospodăririi apelor. Informațiile furnizate de firmă sunt mai degrabă niște campanii de informare ocazionale de exemplu despre metode mai ieftine de dedurizare a apei, ne spune Attila Kozsokár.

Necalificare, amânări de luni de zile, dorințe înțelese ca promisiuni

Viceprimarul susține că este o lacună de management inclusiv faptul că firma nu asigura formarea profesională continuă a angajaților „de la ape” din Târgu Secuiesc. De exemplu, la ideea achiziției unei supape de reglare a presiunii, o investiție de doar cinci-zece mii de euro, angajații parcă nici n-au auzit încă de așa ceva, spune Szilveszter. Alte erori atribuite firmei: nu avea un fond special de dezvoltare pentru schimbarea continuă a conductelor învechite și faptul că nu a început mai devreme să sectorizeze rețeaua, adică să o împartă în porțiuni mai mici care comunică între ele.

Legea spune că toate costurile de funcționare se plătesc din venit, și nu e obligatoriu să ai un fond de dezvoltare, ne răspunde Kozsokár. Iar din profit se plătesc ratele pentru creditul obținut de la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru a asigura fondurile proprii din cadrul programului de finanțare.

Executarea lucrărilor e iarăși foarte lentă, s-a promis finalizările lucrărilor la un sector cu probleme pentru decembrie, iar acum speră că vor finaliza la sfârșitul lui martie, începutul lui aprilie, spune Szilveszter, care a solicitat și o investigație internă din cauza acestei întârzieri de câteva luni.

Responsabilii pentru întârziere în mare parte sunt ei într-adevăr, admite directorul Attila Kozsokár. Au decis să achiziționeze una dintre materialele necesare centralizat, din Sfântu Gheorghe, ca și altădată, pentru că prețul e mai mic cu câteva procente la furnizorul de acolo, deși acest material putea fi achiziționat și la Târgu Secuiesc cu termen de transport mai avantajos. Jocul de du-te-vino dintre departamentul de achiziție și cel operativ trebuia terminat, recunoaște directorul.

Se mai aștepta o săptămână-două și pentru livrare, iar după aceea termocanalul găsit la una dintre locații trebuia spartă pe lungime de 80 de metri. Conducerea orașului a decis ca trotuarele să nu fie sparte, ci conductele să fie așezate în zonele verzi dinaintea blocurilor, a explicat Lajos Pap, dar acolo au găsit tot felul de conducte, de la curent la gaz și termocanale vechi din beton de 15 cm. În unele locuri nu au reușit să deschidă rapid pivnițele închise ca să ajungă la contorul de apă al blocului.

La începutul lucrărilor, aceste „finețuri” nu erau luate în calcul, dar Lajos Pap îl ține la curent pe Szabolcs Szilveszter în permenanță despre problemele ivite. Și pe această porțiune se vor monta contoare de apă care se pot citi de la distanță, pentru care se vor monta cămine speciale cu racordurile duse în fața blocurilor.

Execuția nu e întârziată de altfel, pentru că perioada contractată este până în 31 mai pentru a finaliza lucrările la sectorul respectiv. Termenul din decembrie nu era o promisiune oficială ci dorința lui proprie exprimată doar în vorbe, ne spune Lajos Pap. Prezicea sfârșitul lunii decembrie pe baza a ritmului de lucru a firmelor cu care lucra el împreună la investițiile programului de finanțare UE.

Promisiuni s-au făcut, dar rețeaua nu a fost schimbată niciodată

Modernizarea rețelelor de utilități publice a început cu aderarea României la UE în 2007. Pe de o parte, după acea dată s-a avut acces la surse de finanțare inimaginabile în trecut, pe de altă parte, România s-a angajat să furnizeze apă potabilă de calitate în întreaga țară și să introducă canalizarea în toate localitățile cu cel puțin 2.000 de locuitori până în 2018. România nu și-a îndeplinit însă angajamentul, motiv pentru care UE a început procedura de infringement.

O altă obligație profesională și financiară impusă de UE a fost ca companiile de utilități publice orășenești să devină furnizori regionali cu cel puțin 100 de mii de consumatori și funcționare rentabilă, ne-a spus Szabolcs Szilveszter. Marja mică impusă de autorități produce costurile laboratorului pentru măsurarea continuă a calității apei la un număr de consumători de 100 de mii, și tot astfel se pot acoperi costurile pentru dezvoltări sau cheltuielile cu personal calificat.

În județul Covasna, compania Gospodărie Comunală S.A. a încorporat serviciile de apă și canalizare ale celorlalte trei orașe din județ în 2010. Infrastructura a rămas în proprietatea orașelor, iar angajații au fost preluați de firmă. Punctele de lucru din Târgu Secuiesc, Covasna și Întorsura Buzăului și-au păstrat conducerea, facturarea, contabilitatea proprie, și propriul personal calificat operativ și de depanare.

În acel moment se lucra deja de mult, din 2008, la elaborarea proiectului de finanțare UE pentru modernizarea infrastructurii. Contractul de finanțare a fost semnat de ministrul mediului de atunci, László Borbély, în martie 2011. Deși firma a purtat discuții despre investițiile necesare cu conducerile celor trei orașe care s-au alăturat în 2010, dar timpul era scurt și guvernul le-a avertizat și pe ei și pe cei de la firma de consultanță pentru accesarea fondurilor că vor pierde finanțarea dacă nu termină proiectul în două luni, ne-a explicat Attila Kozsokár pe baza celor raportate de colegii săi. El însuși s-a alăturat biroului de proiecte UE al companiei în 2012, iar în 2013 a fost numit director adjunct.

Contractul de finanțare din 2011 nu s-a modificat de când s-a semnat, susține directorul. La semnare se știau deja investițiile de care vor beneficia orașele partenere, și că, fiind un proiect de protecția mediului, în primul rând se vor dezvolta rețelele de canalizare și stațiile de epurare. Ce anume se va renova în orașele partenere și în ce proporție s-a decis pe de o parte de conducerea firmei pe baza recomandărilor făcute de departamentul tehnic, pe de altă parte de consiliile locale cu care s-au purtat discuții. Investițiile au fost incluse în hotărâri ale consiliilor locale, ne răspunde Attila Kozsokár.

Primarul Tibor Bokor a refuzat să se întâlnească cu noi, deci nu am putut afla de ce a promis el în 2012 că se va schimba întreaga rețea de apă potabilă. Dacă ne uităm la planul de investiții al proiectului alocat orașelor, se vede clar că doar o foarte mică parte a rețelei de apă potabilă din Târgu Secuiesc urma să fie reînnoită din grantul de sute de milioane: o porțiune de 2.3 km aferentă a doar 2-3 străzi.

Marea majoritate a sumei de finanțare alocată orașului era destinată renovării fântânilor, conductelor de presiune și rezervoarelor de apă, și construcția unei noi stații de epurare. Mai târziu, firma Gospodărie Comunală S.A. a mai semnat trei contracte de finanțare UE, dar schimbarea rețelei de apă din Târgu Secuiesc nu figura în niciuna din ele.

Câți kilometri, din care bani?

Prin conectarea satelor vecine, rețeaua de apă din Târgu Secuiesc a ajuns la 55 km în 2019, și 68,5 km anul acesta. Anul trecut au schimbat cam 2-3 km din conductele învechite din surse financiare provenite de la Primărie, nu din fonduri UE, ne informează Szabolcs Szilveszter. Anul acesta se planifică încă 2-3 km de conducte schimbate.

La sfârșitul anului 2019, când într-o ședință a consiliului local Attila Kozsokár a fost tras la răspundere pentru situația catastrofală a furnizării apei potabile, primarul Tibor Bokor spunea că în ultimii zece ani s-au schimbat cinci kilometri de conducte de apă. Un an mai târziu, în campania electorală din 2020, el a spus însă că poate documenta schimbarea a 21 km de conducte de apă, peste extinderea făcută prin legarea satelor la rețea.

Am fi dorit să-l întrebăm de unde vine această diferență de 17 km, și din ce surse au reușit să finanțeze această investiție în cazul în care chiar s-a întâmplat. L-am fi întrebat și, dacă atât rețeaua cât, parțial, și firma aparține de oraș, cum de nu dețin aceleași informații despre lungimea conductelor schimbate și cum s-a ajuns la situația în care conducerea orașului până anul trecut a neglijat ani de-a rândul problema apei potabile din oraș.

În orice caz, din fondurile accesate, firma a pornit pregătirea noului proiect de peste 100 de milioane de euro prin Programul Operațional de Infrastructură Mare, de care și Târgu Secuiesc va beneficia cu alte 26 unități administrative din județ. Planul este să se schimbe 16 km de conducte în 28 străzi din localitate, cel puțin aceasta este promisiunea publică făcută de președintele consiliului județean, Sándor Tamás.

Când va ajunge apă curată în paharele locuitorilor orașului?

Singura certitudine este că au încă ani buni de suportat spargerile de țevi și depunerile din apă. Proiectul UE care este în pregătire în momentul de față va include și schimbarea vechilor conducte ale rețelei de apă potabilă din oraș, ne spune Kozsokár, dar nu se știe cât timp le ia birocrația cu accesarea fondurilor.
Studiul de fezabilitate urmează să fie pregătit la mijlocul lunii martie de către firma de consultanță. După aceea proiectul trebuie finalizat, depus, evaluat, după care se semnează contractul de finanțare.

Licitația pentru lucrările de investiție poate fi începută numai după acesta, și primele lucrări pot fi finalizate cel mai curând în 2024, explică directorul. Până atunci, reparațiile cele mai necesare și schimburile de conducte vor trebui finanțate din surse ale companiei și ale bugetului local.

Traducere: Emese Czintos. Articolul original:

[irp posts=”32527″ name=”Uniós pénzből szűrik a vizet Kézdin, mégis kávézacc folyt a csapokból”]

Acest articol a fost publicat pe PressHub.ro și Átlátszó Erdély în cadrul proiectului “Cohesion Policy: Better Understanding, Reporting, Dissemination”, cofinanțat de UE prin DG Regio.
Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a UE. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.

The post Apa din Târgu Secuiesc se filtrează din fonduri europene, dar tot e murdară appeared first on Átlátszó Erdély.

• Corecțiile financiare se aplică atunci când se constată utilizarea necorespunzătoare a fondurilor UE. Acestea pot consta în efectuarea cu întârziere a plăților, diminuarea plăților viitoare sau recuperarea fondurilor.

Firma Eurotop Consulting SRL apare de multe ori pe lista corecțiilor financiare aplicate proiectelor derulate în cadrul regiunii de ADR Centru în perioada 2014-2020. Firma oferă consultanță în domeniul fondurilor UE, unul dintre proprietari fiind Lóránt Antal, senator UDMR de Harghita.

Numele firmei în calitate de contractor apare de 18 ori pe lista corecțiilor, lista însumând sute de proiecte din Regiunea Centru. Din datele trimise la solicitarea Átlátszó Erdély reiese că autoritatea de management a aplicat corecții de 100% pe 12 achiziții publice ce vizau întocmirea unor cereri de finanțare pentru renovarea unor școli și grădinițe în cadrul POR 2016 axa prioritară 3 clădiri publice, beneficiarul fiind Primăria Miercurea Ciuc.

Numele firmei Eurotop Consulting SRL mai apare într-o altă corecție de 100% aplicată pe o achiziție publică derulată de Municipiul Gheorgheni. Alte cinci corecții de câte 5% au fost aplicate pe contracte ce vizau elaborarea unor cereri de finanțare pentru Municipiul Sfântu Gheorghe de către această firmă.

Dar care a fost motivul acestor corecții? Cu toate că am solicitat de la Autoritatea de Management POR (AMPOR) documentele din care reiese motivarea acestora, am primit doar un răspuns criptic privind încadrările abaterilor, și asta la 30 de zile de la trimiterea solicitării.

Potrivit răspunsului AMPOR, procedurile de achiziție derulate de către Municipiul Miercurea Ciuc și Municipiul Gheorgheni au primit corecție de 100% pentru că au încălcat prevederile punctelor 1 și 2 din HG 519/2014.

De aici înțelegem că anunțurile de participare nu au fost publicate în conformitate cu regulile aplicabile, respectiv serviciile au fost divizate în așa fel încât procedurile de achiziție să intre sub incidența legislației naționale (este vorba de pragul de 135 mii de lei, sub care se pot achiziționa produse sau servicii în mod direct).

„În programul de achiziții publice aferent anului 2017 se regăsesc mai multe servicii similare cu obiectul contractului nr. 515/60641/26.06.2017 (consultanță elaborare cerere de finanțare) și 351/60438/07.08.2017 (Expertiza DALI) a căror valoare cumulată depășește pragul achiziției directe, stabilit de art. 7 alin.(5) din Legea 98/2016 (…) motiv pentru care considerăm că este cazul divizării artificiale a contractelor de achiziție publică.” – se arată într-o notă de neconformitate întocmit în iulie 2019 de către AMPOR, pus la dispoziția noastră de către Primăria Municipiului Miercurea Ciuc. În note mai este menționat că în urma verificărilor, nu s-a constatat existența vreunui conflict de interese privind atribuirea acestor contracte.

„Contractele în cauză au fost încheiate prin sistemul electronic de achiziții publice, cu respectarea prevederilor Legii 98/2016” – ne-a explicat Attila Korodi. Primarul din Miercurea Ciuc ales în 2020 a mai arătat că cauza corecțiilor este o anumită interpretare a legii: primăria a considerat fiecare investiție ca o necesitate de sine stătătoare, aplicând pragurile pe fiecare necesitate în parte.

Doar că autoritățile de control au considerat că toate necesitățile achiziționate pe un an calendaristic trebuiau adunate, și pragurile de achiziție formulate în art. 7 din Legea 98/2016 trebuiau aplicate la valoarea cumulată.

„Firma de care vă interesați și-a îndeplinit obligațiile contractuale în totalitate, în baza tuturor contractelor de servicii încheiate cu această entitate s-au încheiat contracte de finanțare. Toate deciziile de aplicare ale corecțiilor au fost contestate”, ne-a mai comunicat primarul.

Borbála Parajdi, administratoarea Eurotop Consulting SRL ne-a spus că, până nu demult, primăriile interpretau legea în sensul că valoarea contractelor pentru fiecare proiect în parte nu poate depăși pragul de 135 mii de lei, și atribuiau aceste contracte prin achiziție directă.

Finanțatorul însă a interpretat legea altfel: necesitățile similare pe un an calendaristic se vor aduna, și dacă suma este peste 135 mii de lei, atunci serviciile se vor atribui prin procedură simplificată sau licitație publică.

Parajdi ne-a confirmat că facturile emise de Eurotop Consulting SRL pe baza acestor contracte – facturi ce însumau 456 mii lei (93 mii EUR) – au fost plătite de către Municipiul Miercurea Ciuc.

AMPOR a verificat și procedura de achiziție publică derulată de către Municipiul Sfântu Gheorghe pentru un număr de proiecte vizând elaborarea unor cereri de finanțare în cadrul POR 2014-2020, axa prioritară 4: Sprijinirea dezvoltării urbane durabile.

Conform notei de neconformitate întocmite în noiembrie 2020 de către Autoritatea de Management, autoritatea contractantă a restricționat accesul operatorilor economici la procesul de atribuire a contractului de servicii, prin impunerea în documentația de atribuire a unor criterii de selecție/atribuire ilegale și/sau discriminatorii în raport cu obiectul contractului.

Și anume s-a acordat punctaj pentru „expert în transportul urban” (lot 1), respectiv „manager proiect – consultant fonduri europene” (lot 1, 2, 3). Conform motivării AMPOR, aceste criterii minime de calificare nu prezintă relevanță/sunt disproporționale în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urma să fie atribuit. Ca urmare, s-a aplicat corecție financiară de 5% pe toate cele trei loturi.

Eurotop Consulting SRL a fost înființată în 2005, obiectul principal de activitate fiind consultanța pentru afaceri și management. În perioada în care s-au aplicat corecțiile (2017-2019), cifra de afaceri a firmei a crescut de la 260 mii EUR la 360 mii EUR, iar numărul angajaților a crescut de la 10 la 15. Profitul net al firmei a crescut în această perioadă de la 4500 EUR la 12 mii de EUR.

Eurotop Consulting SRL apare în sistemul de achiziții publice cu aproximativ 160 de contracte în valoare totală de 14 milioane EUR în perioada 2015-2020. Majoritatea (142 de contracte) au fost încheiate prin achiziție directă preponderent cu primării din Secuime, obiectul contractelor fiind de obicei consultanță sau management proiecte.

Analiza acționariatului firmei arată că acesta se modifică în permanență. În decursul anilor, un număr de firme și persoane private au deținut acțiuni la această firmă, iar la rândul său Eurotop Consulting SRL se regăsește în acționariatul altor firme.

Cu toate că structura acționariatului se schimbă des, printre proprietari se numără Csaba Lokodi (ultima funcție publică deținută de el a fost cea de președinte al Uniunii Studenților Maghiari din Cluj la începutul anilor 2000), omul de afaceri și senatorul UDMR Lóránt Antal, precum Szabolcs Szepessy, fostul consilier al fostului ministru László Borbély. Szepessy a fost condamnat definitiv în 2016 la doi ani şi şase luni cu executare pentru complicitate la trafic de influenţă şi complicitate la cumpărare de influenţă.

În perioada în care s-au încheiat contractele, proprietarii firmei erau Asociația Regio Progres (președintele acestuia este Előd Szepessy, fratele lui Szabolcs Szepessy), Luxury Nook SRL deținut de Lóránt Antal, respectiv Csaba Lokodi.

Cover: senatorul UDMR Lóránt Antal, unul dintre proprietarii Eurotop Consulting SRL în perioada în care au semnat contractele. Sursa foto: uh.ro/Gál Előd

Acest articol a fost publicat pe PressHub.ro și Átlátszó Erdély în cadrul proiectului “Cohesion Policy: Better Understanding, Reporting, Dissemination”, cofinanțat de UE prin DG Regio.
Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a UE. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.

The post Interpretări diferite ale legii sau încălcarea regulilor concurenței? Firmă conectată politic, campioana corecțiilor în Regiunea Centru appeared first on Átlátszó Erdély.